de-a dreapta sau de-a stînga (P)

Publicat pe 9 octombrie 2010 de Marius David

Azi am primit una dintre cele mai frumoase scrisori din partea unui student.

Totul a pornit de la o întîmplare care, în alte condiţii, ar fi uşor de trecut cu vederea.

El spune:

„L-am intrebat pe Prietenul meu cel mai apropiat: „Pe unde umbli si cu cine?” Mi-a raspuns cu o voce articulata de un suflu de aroganta: „Calatoresc cu maestrul meu in stanga mea!” Eu l-am infruntat cu dojana si i-am spus: „Nu cred! Poate maestrul tau umbla avandu-te la dreapta sa!”

Cine alaturi de cine sta? Cine este reperul?

copilul la dreapta tatalui,
femeia la dreapta barbatului,
Fiul (Isus Hristos) la dreapta lui Dumnezeu…
ucenicul la dreapta maestrului.

Nu mentorul calatoreste cu ucenicul ci ucenicul merge cu cel care-l calauzeste, urmandu-i directia. Cel care se asociaza este ucenicul, cel mic, nestiutor, cel in formare. Cel care stabileste drumul de mers, cel care stie unde trebuie sa ajunga, cel care are ce sa dea… este maestrul.”

N-are dreptate cu totul acest ucenic!

Uneori învăţătorul stă la dreapta ucenicului, lăsîndu-se călăuzit de întrebările acestuia.

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 Responses to de-a dreapta sau de-a stînga (P)

  1. Avatarul lui cineva cineva spune:
    9 octombrie 2010 la 8:22 am

    Ati papat un T din calauzit.
    Sa va fie de bine!

    Răspunde
  3. Avatarul lui IOAN IOAN spune:
    9 octombrie 2010 la 5:50 pm

    NU VEI TZINE NICI ODATA COPILUL SAU SOTIA LA MARGINEA TROTUARULUI.
    Ii protejezi mergand tu alaturi de bordura.Risti sa se smulga copilul din mana sau sotzia sa fie stropita de vehicole
    Face parte din din Notiunile Elementare al CODULUI DE MANIERE.

    Răspunde
  4. Avatarul lui Gabriel Băloi Gabriel Băloi spune:
    9 octombrie 2010 la 11:53 pm

    Stînga – dreapta

    Cred că cele două laturi existenţiale sunt o bună perspectivă de interpretare a naturii lucrurilor , adică de înţelegere a realităţii , în general.

    Dumnezeu nu-i stîngaci , adică nu are şi o stîngă ( chiar dacă cei numiţi „capre” vor trece la „stînga” Lui , Matei 25:33) dar a creat această formalitate de expresie a Sa tocmai pentru a configura o realitate EXPLICATĂ a existenţei noastre pămînteşti compuse , în mod real şi NECESAR , din stînga şi din dreapta.
    Cred că în Biblie , de cele mai multe ori , este menţionată forma singulară , a Dreptei Lui Dumnezeu sau a mîinii Lui Dumnezeu ( aspect cu semnificaţie extrem de importantă ).

    Alcătuindu-ne din cele două laturi ( care , fiecare în conţinutul ei concret , luată SEPARAT , este independentă de cealaltă, excluzîndu-se reciproc ; sunt într-un fel de antagonism al capabilităţilor şi apucăturilor lor diferenţiate ) Dumnezeu a dorit să creeze o realitate a noastră INSTABILĂ , stîngace , incapabilă de o existenţă în echilibru perfect , tocmai pentru a ne face DEPENDENŢI DE DREAPTA LUI SINGULARĂ şi PERFECTĂ ( adică , dependenţi de El ). A vrut să ne întregim existenţa doar cu El şi în El.

    Capabilităţile şi apucăturile diferite ale stîngii faţă de cele ale dreptei , constau tocmai în aceea că ele pot întreprinde , fiecare pe cont propriu , cîte o acţiune DIFERITĂ , însă NESIGURĂ , fiindcă atît d.p.d.v. fizic cît şi din punctul de vedere al simbolurilor caracterelor lor diferite ele nici măcar NU AU O TULPINĂ COMUNĂ din care să se ramifice , de exemplu , două subtulpini : stînga şi dreapta , ci sunt plasate absolut în locuri diferite , independente , opuse , una-i într-O parte , cealaltă-i în ALTĂ parte – aici există semnificaţie foarte adîncă.

    Aşadar , am fost creaţi cu această diferenţiere funcţională , nu la întîmplare , ci dintr-o Ordine a Lui Dumnezeu , configurată pentru noi.
    Dreapta noastră este un DAT al Lui Dumnezeu pentru noi oamenii , care , în mod obligatoriu , îşi găseşte corespondentul şi unirea în Dreapta Lui Dumnezeu.
    Stăm în SCARĂ : bărbatul în dreapta Lui Dumnezeu , femeia în dreapta omului ( Dumnezeu – bărbat – femeie ).
    Din această scară apare o relaţie şi mai ciudată : o relaţie a TRIUNGHIULUI , fiindcă în această ordine dacă apropiem capetele scării femeia Îl are în dreapta ei pe Dumnezeu, deşi ea e mai slabă decît Dumnezeu. Asta nu ne îngrijorează , fiindcă indică tocmai un alt mare adevăr al semnelor noastre : bărbatul reprezintă DREAPTA, fiindcă se află la mîna dreaptă a Lui Dumnezeu , iar femeia reprezintă STÎNGA , fiindcă vine în partea stîngă a Lui Dumnezeu !
    Deci , într-un cuplu mixt bărbatul reprezintă mîna dreaptă , iar femeia mîna stîngă. Împreună formează DOUĂ MÎINI în echilibru. Relaţia bărbat – femeie este un alt necesarment al stabilirii echilibrului nostru existenţial.
    Relaţia aceasta complementară bărbat – femeie ( aici am bufnit în rîs , fiindcă iniţial am scris „antagonică”!) constituie una din legităţile de echilibru ale umanităţii , prin care se respectă Însăşi Ordinea din Dumnezeu sau Ordinea Dumnezeirii ( Tatăl – Fiul – Duhul Sfînt ).
    Printr-o relaţie complementară , adică de SUPRAPUNERE , stînd toţi în linie : Tatăl – Fiul – Duhul Sfînt – Omul – Femeia , în final STÎNGA NU SE MAI VEDE , CI SE VEDE DOAR DREAPTA LUI DUMNEZEU. Prin Dreapta Lui Dumnezeu , fiecare persoană la rîndul său îşi transmite dreapta mai departe celuilalt , toţi devenind , prin efectul devolutiv al Dreptei Lui Dumnezeu , PERSOANE DE DREAPTA LUI DUMNEZEU.

    Asta înseamnă că , în fond şi la urma urmei , pentru omul care se pune SUB Dreapta Lui Dumnezeu , STÎNGA NICI NU MAI EXISTĂ , toţi stînd pe Dreapta Lui Dumnezeu.

    Dreapta e faină , fiindcă sub tăria ei nimic nu se mai clatină , nu se mai zdruncină , nu se mai distruge , realitatea devine STEADFAST FOREVER – are amortizoare foarte scumpe şi performante. Te scapă de răul cu care trebuia să convieţuieşti într-un echilibru fragil.

    Ce-i ALES e la dreapta , iar la Dreapta UNICĂ şi salvatoare a Lui Dumnezeu , acolo unde sunt oile ( Matei 25: 33 „şi va pune oile la dreapta…Lui”) ajungi prin consens , adică iarăşi printr-o concordanţă sau echilibru de voinţe ( chiar dacă acceptăm ideea alegerii pe care ar face-o Dumnezeu – eu aici am o altă înţelegere).
    Este interesant de observat că prin acest raport de dreapta – stînga ( sau puternic , destoinic – slab , stîngaci ) Dumnezeu a mai dorit să stabilească o concordanţă în echilibru a VOINŢELOR UMANE , în sensul în care cel mai slab trebuie să înţeleagă că e imperios necesar să se supună şi să stea în subordonare faţă de dreapta celui mai puternic.

    Extraordinar este faptul că Dumnezeu lucrează cu echilibre care au la bază stări sau realităţi OPUSE , şi care în logica formală se opun înţelegerii noastre. Contrastele stînga – dreapta , bun – rău ş.a. , reprezintă calea spre echilibru , spre normal , acolo unde nu-i decît totul DREPT şi BUN.

    Aşadar , pe fondul ACŢIUNII noastre cu perspectivă de reuşită transcendentală , pentru noi credincioşii stînga nici nu mai există , ci reprezintă doar un mecanism de dialectică a gîndirii , în scopul explicării şi înţelegerii Realităţii Lui Dumnezeu !

    Răspunde

Răspunde-i lui enos Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.