I-am pus o întrebare Gîndurarului: Cum adică „mă bate gîndul”?
Cum poate să te bată ceva care nu are formă şi greutate?
Cît de tare poate să te bată gîndul?
Gîndul te bate la cap, ca o nevastă cicălitoare? Ca un tată cu palmă grea care-şi ridică copilul de la pămînt cînd îl plesneşte pe fese? Ca o mamă disperată care-şi primeşte fiul acasă la trei noaptea după ce a golănit prin oraş şi îl bate peste cap cu baticul, cu o gestică largă, dar cu atingere uşoară?
Cum te poate bate gîndul? Ca un pantof nou care face bătături, sîcîitor? Ca un picur de ploaie în streaşină? Ca o curea de raniţă soldăţească la drumul lung?
Cum te poate bate gîndul? Cum bate vîntul? Cum bate boarea rea de primăvară sau cea grea de toamnă?
Zilelea astea m-a bătut gîndul!
Foarte tare. Numai în gură şi în cap. M-a bătut cu picioarele şi cu pumnii şi la un moment dat, cînd tocmai dădeam să mă scol, a sărit pe mine şi ne-am tăvălit prin ţărînă dintr-o parte în alta ca luptătorii mongoli, unşi cu grăsime şi praf.
Ne-am luptat ziua şi noaptea. Sînt tot plin de vînătăi.
Gîndul este tare. Dacă-l laşi să crească, se duce repede în sus, cît alţii-ntr-un an, el într-o zi. Ca Făt Frumos creşte sau ca Zmeul cel Viclean.
Cînd e copil e uşor de stăpînit. Dacă şi-o ia în cap, dacă „ţi-o ia în cap”, mai bine zis, atunci ….. atunci e greu.
Aşa, cum vă ziceam, m-am bătut cu gîndul. Zi de toamnă pînă-n seară şi-apoi am luat-o de la capăt. A sărit sîngele pe pereţi.
La un moment dat l-am lovit la încheietura coapsei. Aşa m-a învăţat Cineva. Cică merge-ntodeauna.
Ştiţi cum s-a chircit? Gemea şi nu putea să respire. L-am încălecat, i-am pus căluşu-n gură şi l-am făcut rob, rob ascultării...
M-a privit cu ochii vineţi. Eu gîfîiam într-o parte, el se sufoca sprijinit pe celălalt perete cu petecul ăla de cîrpă-n gură. L-am sufocat aproape că tot voia să devină vorbă. Eu îl încălecasem să devină cuvînt, el, nimic, tot vorbă voia. Eu, cuvînt, el, vorbă şi tot aşa.
L-am dus la socoteală. L-am dus la piaţa de sclavi. Mi l-a cumpărat Cine mă învăţase cum să birui cu el. Zicea că El ştie ce să facă cu el.
I l-am dat şi ne-am dus să prînzim. Mi-a povestit povestea Lui.
El a fost dintotdeauna Adevăratul Gînd devenind Logos.
Marius Cruceru 
Totusi nu ne-ati spus care a fost acel gand „obraznic” 🙂
A fost un gand sau o ispita/
A fost un gand gandit …..voia invingandu-va sa prinda viata prin fapta sau cuvinte?
Gandurile pot fi bune sau rele; cele rele ni le sopteste vrasmasul la urechi iar cele bune sunt soapta Duhului Sfant. Este usor.
Ati pus la cineva „gand rau”? 🙂
M-ati lasat nedumerita! 🙂
EiiHaa!
De ce imi intra comentariul in asteptare, nu am scris cuvinte nici poscoase si nici epitete? Mi s-a mai intamplat. 😦
Eu nu prea comentez – de fapt nu comentez mai deloc. Nu sunt nici la „casa mea” ca sa-mi permit sa fac ordine in ea… Imi plac articolele scrise aici, precum si multe din comentariile cititorile. Ma intreb, insa, chiar e nevoie sa comentati la fiecare articol si la fiecare comentariu al celor ce scriu? Parca e prea mult… sau mi se pare mie?
*cititorilor
Asa cum spuneai: nu esti la tine acasa.
Te rog scuza-ma daca te-am lezat cu prezenta mea.
Si eu iti iert rautatea,
draga NicuS, pina si pentru WS pare mult, ca o modereaza automat pe Naomi! 🙂
Naomi este intr-un proces intensiv de invatare si o face din prea mult entuziasm citeodata.
Corect. Subscriu si eu cu tine. Parca prea mult.
Bine am inteles, n-am sa mai comentez deloc ca sa nu fie prea mult.
Va las pe voi „destepti” 😦 sa aveti spatiu destul
Draga Naomi,
aceasta nu este o atitudine potrivită.
Păcat!
Nu stiu daca mai are rost sa-mi cer iertare dar ….
Va rog sa ma iertati, imi pare rau.
Naomi, te aşteptăm înapoi, este mai trist pe aici fără tine.
Mai mulţi convertiţi am făcut la creştinism decît la muzica bună. E mai uşor la creştinism că ne asistă Duhul, pardon, noi îl asistăm pe Duhul…
Dar convertiriile la muzică? Grele, foarte grele.
Ti-am mai spus, Naomi, cind depasesti un numar de comentarii, automat iti intra la spam, asa functioneaza filtrul antispam de la WP.
Daca o raresti un pic cu comentariile, nu-ti mai intra la spam. concentreaza-te si spune intr-un singur comentariu ce spui in 3 unul dupa altul.
M-a batut gindul sa-ti raspund eu, Naomi…dar pina la urma l-am invins , dupa cum vezi…si nu e prima data cind ma bate; si soiul asta de ginduri nu se prea cauta pe nici o piata…
🙂
e bine ca le puteti tine in lesa. Ale mele zboara…. zboara
Se zice ca dragostea acopera totul 🙂 …. nu-i destul doar sa le biruiesti, este nevoie si de o justificare ,ca sa nu se mai intoarca.
Poate aceea lovitura a coapsei este o justificare … poate …. he he he, ce ma distreaza ideea …
Imi imaginez: trantita la pamant, aruncata pe pereti, eu lovind cu pumnul in vant si cand sunt intrebata ce am patit sa raspund: „Ma lupt cu gandul!” he he he
Gândul care ne bate cel mai des este acela care nu îl putem birui.
interesant!
…sau care nu vrem sa-l biruim?…Tolstoi…
http://rodicabotan.blogspot.com/2010/10/ma-bate-gindul.html
Acuma serios…ma bate si pe mine-un gind…este in linkul de mai sus…
🙂 As fi puz poza aici dar nu stiu cum s-o pun…
Frumoase gânduri! Şi bune gânduri!
Mă gândeam cu câte …altfel de gânduri trebuie să ne luptăm zi de zi. Şi…nu o facem. le lăsăm să devin „vorbe” nesocotite sau, mai rău, fapte…”negândite”. Trebuie să învăţăm mai bine să stăm ancoraţi întru „Adevăratul Gând – Logos”!
O lecţie frumoasă, dragă Marius!
dragă Alex, gîndurile noastre trebuie înrobite: „orice gînd rob ascultării de Cristos!”, Aşa să ne ajute Dumnezeu!