Pentru bisericile din Occident, caracterizate de o creștere modestă sau chiar inexistentă, mentalitatea „condusă de scopuri” a reprezentat un apel la schimbare și o răsturnare a vechilor concepții și practici atît de îndrăgite de Biserică. În esență, dacă un lucru oprește Biserica să crească, trebuie să renunțăm la el. Dacă oamenilor nu le place modul în care se închină Biserica, trebuie să îl schimbăm. Dacă nu le place predica, trebuie să o ajustăm. Dacă rugăciunea în public îi plictisește, trebuie să luăm măsuri. Totul trebuie sacrificat pe acest altar al convenienței.
Acest citat este din Chris Hand, Eroare cu intenție, o abordare critică a punctului de vedere referitor la creșterea Bisericii, susținut de Rick Warren, Editura Făclia, 2006.
Ce părere aveți? Există deja în România astfel de măsuri în bisericile evanghelice? Ne îndreptăm spre un model seeker sensitive? Este ceva trecător, este o tendință de lungă durată? Genul de biserici de tipul Saddleback sau Willow Creek vor fi din ce în ce mai prezente în România sau va fi doar o modă care trece?
Care este soluția pentru bisericile României anilor 2010-2020? Înțepenirea în tradiția anilor 50-60-80, o reformă autentică sau o revoluție formală, care presupune calchierea liturghiilor născute pe alte meleaguri?
PS.
Îmi pun această întrebare acum cînd lîngă mine, într-un sanctuar al unei biserici din Paris o trupă n-a cîntat nicio cîntare compusă pe tărîmul francez. Au cîntat doar traduceri, cîntări pe care le avem și noi traduse în limba română, poate că un pic mai prost decît ei, dar tot traduse. Melosul este același, acolo, aici și dincolo. Asistăm la o uniformizare despre care am mai discutat cu alte ocazii, tristă ștergere a diferențelor dintre neamuri în ce privește închinarea. Sper că bisericile evanghelice din Franța păstrează și altceva franțuesc în afară de cambembertul cu struguri, excelentă combinație de altfel.
Marius Cruceru 
intrebarea cred ca este doar retorica, pentru ca dupa cate observ eu prin jurul meu, bisericile baptiste (cel putin) se afla sub un asediu nemaiintalnit al invataturilor false, liberalismului religios, pragmatismului si „seeker-sensitiveness” (nu stiu cum sa traduc asta in limba romana)…e suficient sa constati ca persoane extrem de controversate in mediile evanghelice conservatoare din SUA – de ex. Bill Hybels, TD Jakes, John Ortberg – sunt oaspetii de prima mana ai bisericilor…baptiste in turneul prin Romania al Summitului Global de Conducere (vezi http://www.willowcreek.ro)….Ma intreb de ce nu tin asta in bisericile carismatice? Ce fel de pozitie au in ce priveste invatatura si doctrina biserici baptiste considerate drept conservatoare (de ex. Manastur din Cluj, Harul+Sf Treime din Bucuresti, Sf Treime Galati, Maranata Hunedoara) si ce mai pot spune in materie de invatatura sanatoasa liderii lor, cata vreme accepta la amvonuri oameni precum TD Jakes, despre care se cunoaste atat de clar in US si nu numai ca fiind departe de invatatura Scripturii?…Poate unii sunt ignoranti si nu au aflat ca de ex Jakes are o perceptie „interesanta” asupra doctrinei Sfintei Treimi, si alte devieri flagrante de la Scriptura….Dar ignoranta ma tem ca nu va fi o scuza inaintea lui Dumnezeu si nu poate fi o scuza pentru cei care accepta astfel de compromisuri, stiind bine ca este un mandat biblic pentru biserici sa accepte invatatori numai dupa examinarea prealabila….Cand imi zicea cineva in urma cu vreo cativa ani ca vom merge pe calea larga a pragmatismului si libertinismului, am crezut ca doar vrea sa imi dea frisoane non-necesare…Daca se intampla lucruri de genul asta cu biserici de nivelul celor amintite, ce sa astepti de la altele unde deja lucrurile sunt tulburi? Doamne, trezeste-ne!
Stimate freedfromthelaw, ai ascultat macar o predica de a lui TD JAKES sau vorbesti ca si multi altii dupa ureche?
Am auzit multe lucruri despre TD JAKES si chiar am vazut pe youtube oameni care il critica si spun ca predica Evanghelia prosperitatii cand el insusi spunea ca nu predica asa ceva si spun asta ca unul care am ascultat zeci de predici de ale lui. Ascultasem o predica de a lui si acea predica era scoasa din context si afisata pe site-ul celui ce il critica pe youtube.
Se spune ca este unitarian, insa in toate predicile lui nu am auzit nici macar o idee care sa sugereze asta.
L-am auzit spunand despre Trinitate ceva de genul si parafrzez, ca „daca mintea nu poate cuprinde cum e Trinitatea si ce inseamna aceasta, de ce sa ne tot gandim noi si sa incercam sa intelegem ceea ce mintea noastra nu poate intelege.”
Eu am ascultat multe predici de ale lui si Domnul mi-a vorbit mult prin ele si am fost incurajat si imbarbatat prin ele.
Domnul sa te binecuvinteze.
Stimabile domn,
Va invit sa cititi numai ce zic multi (nu cativa „de pe youtube”) despre TD Jakes:
http://apprising.org/2010/08/07/t-d-jakes-wows-willow-creek-leadership-summit-2010/
http://apprising.org/category/td-jakes/
http://www.apologeticsindex.org/j11.html
http://www.crosstalkblog.com/2010/03/t-d-jakes-and-the-eroticizing-of-communion/
http://guardinghisflock.com/2010/03/04/eroticizing-the-eucharist-1/
http://web.archive.org/web/20071224192909/http://www.apprising.org/archives/2007/01/letter_to_south.html
http://herescope.blogspot.com/2010/03/emerging-evangelical-idolatry.html
http://www.pfo.org/jakes.html
Daca dupa ce veti fi lecturat macar jumatate din ce ati gasit pe aici, cu dovezi concrete, veti ramane convins ca totul este in regula cu TD Jakes, sa fiti sanatos. Eu unul nu-mi permit riscuri de genul asta. Culmea e ca in US, mediile evanghelice conservatoare stiu la unison cine si ce predica TD Jakes, numa’ dumneavoastra l-ati gasit de pus in rama.
http://www.thepottershouse.org/Local/About-Us/Bishop-TD-Jakes.aspx
zice autobiografia dansului ca este „a ministerial and business visionary, entrepreneurial trailblazer, altruistic philanthropist, and spiritual shepherd to millions around the globe”
cum vine asta: „ministerial and business visionary”…parca 2 Timotei 2:4 zice ca „Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” Acu’ nu vreau sa zic ca pastorii ar avea interzis la afaceri, dar cand pe pagina bisericii 2 din primele 3 caracteristici ale lui TDJ sunt legate de lumea aceasta si abia dupa aceea aflam ca mai este si pastor, da-mi voie sa spun „multumesc, nu” la asa ceva….de altfel, cand te urmeaza si te aplauda prea multa lume nu prea e un semn bun…
L-am auzit spunand despre Trinitate ceva de genul si parafrzez, ca “daca mintea nu poate cuprinde cum e Trinitatea si ce inseamna aceasta, de ce sa ne tot gandim noi si sa incercam sa intelegem ceea ce mintea noastra nu poate intelege.”
Poate mintea lui nu poate cuprinde si intelege ce si cine este Sfanta Treime, dar majoritatea crestinilor cuprind si inteleg aceasta notiune care este de baza in crestinism.
ma indoiesc sincer ca orice om poate intelege cum e trinitatea si ce inseamna aceasta. in cel mai bun caz, crestinii accepta prin credinta anumite dogme despre Trinitate, sau, daca nu fac apel la dogme, accepta o forma simpla a definitiei Trinitatii: Dumnezeu „alcatuit” din Tatal, Cristos este Fiul Tatalui, nascut in chip miraculos din fecioara Maria, El a mantuit omul de pacate prin moarte si inviere, iar Duhul Sfant este Mangaietorul, trimis de Fiul dupa ce S-a inaltat la cer.
Nici unul din noi nu cred ca isi poate aroga dreptul de a spune ca intelegem de deplin cine e Trinitatea si ce inseamna ea in plinatatea ei.
Dar se poate ca nu la asta va refereati.
Ciprian, dragă, atunci la ce bun au scris Capadocienii şi Augustin? ca să înţelegem, iar cînd nu înţelegem şi nu mai putem teologisi, să „cădem” în doxologie.
nu imi place deloc stilul dumitale deloc frate. am asteptari de la un pastor…..
cele mai luminate minti cu o gandire teologica profunda nu au pretentia de a intelege perfectiunea Trinitatii. e dincolo de capacitatea umana de a intelege dumnezeirea in totalitatea ei. putem intrezari pe ici colo cate ceva. atat!
a nu fi capabil sa intelegi pe deplin Trinitatea este un lucru (as zice perfect omenesc, din cauza limitarii date de pacat), dar a nu accepta Trinitatea in sensul ei biblic este cu totul altceva.
TD Jakes spune pe websiteul bisericii sale ca Dumnezeu exista in 3 „manifestari”: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Pentru nestiutori, „manifestari” poate suna echivalent termenului „persoane”, insa pentru cei care stiu ce-i cu modalismul si ereziile lui, invatatura lui TDJ despre Treime ii determina sa il califice drept eretic pe buna dreptate. Pentru ca, daca e sa fim onesti, si iehovistii – indubitabil o erezie – cred ca Duhul Sfant nu este o Persoana a Treimii, ci o…manifestare a lui Dumnezeu, in terminologia lor „energia creatoare a lui Dumnezeu Iehova”. Cred ca fiind atenti la terminologia utilizata, putem discerne, prin Duhul Sfant evident, cine si ce invata pe altii. Cat despre spectacolul oferit de TDJ in predicile sale, precum si despre multele alte erezii (vorbirea in limbi ca semn obligatoriu al nasterii din nou, botezul numai in numele lui Isus si nu in numele Treimii – hopa, iacata ca se leaga unele lucruri -, etc), ne-ar trebui un post complet separat.
La cata apologetica a cultelor se face in Romania, nici nu ma mira ca TDJ, Hybels, Ortberg etc vorbesc in biserici baptiste „conservatoare”, si nici ca unii sar ca arsi cand le spui de ex ca adventistii nu sunt „fratii nostri”, dupa Biblie.
Eu nu am zis ca inteleg sau nu perfectiunea Sfintei Treimi. Nu despre asta vorbeam, ci despre faptul ca acest TD Jakes nu recunoaste trinitatea. El sustine ca numai Tatal este Dumnzeu, iar Fiul si Duhul Sfant niste manifestari ale lui Dumnzeu. Ceva in genul prealuminatului Branham.
bine că s-a desfiinţat arderea pe rug…
PS Nu am vazut ca a explicat (mai bine) freedfromthelaw inaintea mea.
De cand sunt „aici” printre seeker(i) am observat cu foarte mare atentie tot ce se intampla. Si aveti foarte mare dreptate, unele biserici sunt gata sa sacrifice chiar orice „pentru un pumn de …” apartenenti (pentru ca deja conceptul de membralitate este depasit). Am asistat cu stupoare la un proiect de o vara care a transformat o „biserica” intr-o sala de concert rock/hevy metal in care se interpreta Blak Sabath, Metallica, AC/DC, s.a.m.d.
Numai ca acea crestere spectaculoasa este deja de domeniul trecutului. Sentimentul pe care l-am avut vizitand bisericile astea a fost de „Yesterday…”. Adica, poate ca aici „so” fi intamplat ceva dar eu am ajuns deja cu intarzaiere. Iar ei au observat asta si cauta altceva…
Totusi, am si luat ceva (cred eu) folositor, anume 3 aspecte care cred ca sunt importante: design, profesionalism si life-group(ucenicie). Daca designul foarte modern si deschis tine totusi de snzitivitatea pentru seekeri, daca profesionalismul este exclusivist cateodata cu privire la participarea enoriasului de rand, life-groupul nu este deloc seeker sensitive. Principiile si acountabilitatea sunt foarte stricte, se pune un accent foarte mare pe studiul Bibliei, si pe cladirea de relatii semnificative. Iar bisericile care cresc (e adevarat mai incet) sunt cele in care „seekery” gasesc aceasta hrana si suport pentru suflet.
Ne-am facut din obicei, ritual si din ritual, obicei. Mergem la Biserica periodic, avem acelasi program (pentru ca nu-i putem spune slujba religioasa ci program religios) ne predicam si ne cantam noi uni altora si zicem ca am fost la Biserica. Apoi daca se mai intampla sa ne vizitam, subiectul discutiei noastre este fratele care „a predicat groaznic”, „sora care a cantat groaznic” si alte barfe. Noi nu-l vestim pe Dumnezeu si minunile lui in afara adunarilor ci pe cel rau si de aceia nu mai merge nimic bine.
Singurul motiv pentru care nu mai merg bisericile bine este trairea noastra in afara adunarilor si in caminele noastre, nu pastorul, nu slujitorul, NOI!!!
Asta-i parerea mea!
Solutia?
POCAINTA, da pocainta ca cea a ninivenilor.
Biserica trebuie condusa in continuare de Duhul Sfant… nu de seekers, nu de scopuri, nici macar de „leaders” produsi pe banda rulanta la tot felul de „Mega Conferences”.
Si in Romania vad aceleasi fenomene care au aparut in State in anii ’70-’80 si pe care le-am experimentat. Sunt si lucruri bune evident in aceste miscari. Dorinta este intotdeauna buna dar, „the Devil is in the details”.
Ce incearca acest „Dracusor”? Simplu, sa inlocuiasca lucrarea Duhul Sfant cu tehnologie, metodologie, si spiritualitate de factura umana. Totul are de-a face cu „marketing”, „team work”, „professionalism” idei bune dar nu in detrimentul conduceri Duhului Sfant.
Testul oricarei lucrari: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste!” „Poate pomul bun produce roade rele?” O intrebare care cerseste urmatorul raspuns… NU. NU. NU.
Aveti perfecta dreptate, am uitat ca Dudul Domnului trebuie sa fie in Biserica lui Cristos si lucrarea se face dupa placul omului, dar Duhul Domnului nu sta acolo unde este hulit si unde nu este credinta.
Poate ar trebui sa discriminam intre profesionalismul promovat de mentalitatea seeker si importanta de a face ceea ce facem ca pentru Domnul (adica cu daruire, foarte bine, excelent). Mai ales pentru ca sunt chestiuni care aparent se suprapun.
Sunt uni care poate vor zice… Cine esti tu ca sa … ?
Nu judec, doar observ, … aceste realitati concentrice care se exclud reciproc.
Ar fi asa de simplu daca ne-am duce la biserica sa ne inchinam „in Duh si Adevar”…in orice limba, in orice colt al lumii…”seekers” dupa cele de sus …altfel nu mai este Biserica Lui (mireasa Lui) ci biserica noastra…
Pentru cei interesati, semnalez sequel-ul lui Hank Hanegraaf „Christianity in Crisis: 21st Century”. Veti gasi acolo lucruri interesante, si socante, despre starurile Faith Movement si Prosperity Preaching. Ceea ce mi se pare foare interesant in legatura cu T.D. Jakes, mare fan al lui William Branham, este ca dincolo de absurditatile jenante pe care le debiteaza este afiliat doctrinar la Oneness Pentecostalism, o miscare notoriu modalista si anti-trinitara.
Ma intreb daca ati participat la vreunul din aceste summit-uri. Omul intelept, plin de Duhul Domnului, desigur poate deosebi ce este bun si ce nu, si desigur, mai important, ALEGE CALAUZIT de Duhul Sfant, daca poate aplica ceva in slujirea lui in Biserica LUI. Cineva spunea: „Daca Domnul Isus ar fi incredintat Marea Trimitere echipei care conduce Coca-Cola, acum era crestinat intreg pamintul. Nu ar fi fost nici un trib fara Cuvant”. Daca ne oprim din invatat …. murim. Ne plafonam e putin spus. Conducerea e mai dinamica decit ne imaginam iar lumea se schimba cu o rapiditate neobisnuita ptr noi. Conducerea noastra, NUMAI sub calauzirea Duhului trebuie sa fie activa nu reactiva. Din pacate, majoritatea bisericilor neoprotestante se bazeaza pe o conducere reactiva. Reactionam la ce se intimpla in loc sa actionam. Din pacate…
Participarea la Summit-uri, Conferinte, Cursuri si Ateliere, Colocvii nu face decit sa te aduca mai aproape de alti lideri, auzi noi probleme dar si noi abordari a unor situatii. Daca esti chemat sa conduci in lucrarea LUI, atunci TREBUIE sa o faci cit mai bine. Nu exista scuze pentru slaba pregatire. Nepregatirea va fi socotita candva de CEL Vesnic Viu. Ajuta-ne Doamne sa ne pregatim pentru venirea TA glorioasa, ajuta-ne Doamne sa vedem Biserica Ta asa cum o vezi si o doresti TU.
Articolul acesta este scris la umbra unei suferinte si cu putina influenta !!!!!!,totusi sunt necesare si solutii,in viata de zi cu zi avem intelepciunea de a face corectii de cate ori constatam ca ceva nu merge ,in viata de biserica nu prea se poate nimic ;sunt multe frane ,de cele mai multe ori printre noi, in noi sau poate ceilalalti!!!!,nimeni nu indrasneste sa accepte greseala ,lipsa de idei ,sau poate chiar teama.Nu priviti numai la esecul extremelor sunt si altfel de zbateri in biserici,un sincer bravo celor ce au curajul sa le discute deschis ,barbateste………
Să privim la SUA ca să vedem cum vor arăta bisericile în RO peste vreo 30 de ani.
esti optimist, Andrei…n-ai mai fost prin bisericile romanesti de multa vreme…ma refer la cele din mediul urban, la tara inca e altceva…sigur ca sunt si biserici sanatoase, nu aruncati cu piatra
Unele biserici din Ro
In 1992 Ronald Reagan spunea in cadrul discursului de la conventia republicanilor:
„[…] we remain the one nation the rest of the world looks to for leadership.”
Chiar si cei constienti de marea influenta pe care o au americanii tot la ei privim. Care sunt crestinii importanti pe care ii citim pe bloguri de ex. sau saituri? Al Mohler, John Piper, Tim Keller, Mark Driscoll etc etc. Ce carti traducem, de la cine invatam apologetica, ce teme ale razboailor culturale mimam?
Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne gandim ce citate am pune pe bloguri, despre ce am povesti, care ar fi spaimele si sperantele noastre, ce trenduri si dezbateri teologice ar avea Romania daca am taia orice legatura cu SUA. Pff, mi-e chiar imposibil acest exercitiu. Doamne fereste, am fi nevoiti sa ne intoarcem in timp pana pe la reformatori sau la patristica, si am incepe sa-l citim cine stie pe Augustin, ca distinsa gazda a acestui blog.
Nu mai retin ce autor strain zicea ca romanii sunt cam mimetici, nu au produse culturale originale (de anvergura). La fel o fi si in teologie si eclesiologie. Unde mai pui ca evanghelici suntem doar vreo 4% din populatie, si acestea impartite pe diverse paliere, unii mai biblici ca altii.
Deja devin cinic si trebuie sa ma opresc.
Of of Vasile, la „crestinii importanti pe care ii citim pe bloguri” pui numai calvinisti? Cred ca daca te straduiai putin gaseai si tu cativa crestini importanti americani care nu erau calvinisti. Nu de alta dar daca crestinii importanti din America ar fi toti calvinisti, atunci pot zice si eu ca multi de mai sus, ca nu avem nevoie de importuri din SUA.
Ce ai cu calvnistii, omule?
Da-mi niste nume semnificative de arminieni, daca tot veni vorba.
Apropos: l-ati omis pe Paul Washer (tot calvinist)….
Domnule Dan H., nu pot spune ca am ceva cu calvinistii si chiar daca as avea cred ca ar fi putin offtopic sa ma exprim aici cu privire la asta.
Nu sunt arminianist ca sa ma simt nevoit sa dau nume semnificative de arminieni, din pacate oamenii pe care eu ii gasesc a fi cu adevarat semnificativi s-ar putea ca dumneavoastra sa nu ii gasiti nicicum.
Lasand asta la o parte sunt si eu de acord cu autorul blogului ca trebuie sa ne apucam si noi romanii sa producem nu doar sa consumam. Personal sunt destul de optimist si cred ca exista mult potential, mai trebuie doar sa gasim cai pentru a il fructifica.
draga VAsile,
sînt mai multe probleme în comentariul tau, poate voi relua dupa ziua de marti, daca este cazul.
1. sînt multe motive pentru care merita apreciata cultura americana, ar fi jenibil sa ma dau antiamerican ca unul care am lucrat si lucrez cu prieteni si organizatii din acel spatiu si le apreciez etica muncii si multe alt lucruri,
ce spun eu aici este altceva, nu americanii doresc sa ne cucereasca, ci noi ne pierdem din lenea creativitatii si gindirii identitatea
2. nici prin cap nu-mi trece sa taiem legatura cu o tara fara de care nu putem fi indiferenti, dar tocmai asta este discutia CE PRELUAM?
3. da, de ce sa nu ne uitam si in trecutul european, pariez ca vor fi destui americani care sa aprecieze crearea unui win-win situation din punct de vedere cultural. de ce nu?
4. cinismul poate fi uneori, nu intotdeauna, o frina in cursul ideilor, in general o frina in cursul gindirii. A se folosi cu moderatie. Deci: propuneri?
Nici eu nu propun nicidecum respingera a tot ce vine din SUA. Constat insa ca vrem nu vrem inspre ei privim deseori pentru leadership, in multe domenii, mai ales noi evanghelicii. Cei mai vechi dintre dvs. ne puteti spune daca si pe vremea pre-decembrista a fost la fel: nu cred, in primul rand legaturile cu vestul erau rare si foarte specifice, dar chiar si atunci cursurile biblice clandestine EBE, Navigatorii tot de la americani (si europeni) veneau. Chiar si literatura ce se traducea si se aducea ilegal era tot a autorilor ango-americani in mare parte.
As rezuma deci discutia la doua premise:
– de facto nu suntem capabili sa generam teme teologice specifice spatiului in care traim
– de facto depindem intr-o proportie covarsitoare de idei, oameni, carti care se nasc si se dezbat peste ocean
Spuneam si in comentariul anterior ca suntem putini, si chiar daca toata Romania ar fi evanghelica, tot am fi foarte influentati de „american evangelicalism”.
O natiune de care stiu eu ca nu este dependenta de spatiu anglo-american este Germania. Ei au autorii lor, cartile lor, dezbaterile lor, cercetarile lor. Am fost surprins sa-mi spuna aceste lucruri un domn german, ca ei nu depind de literatura creationista in limba engleza, pentru ca ei au autorii si cartile lor. Intr-un fel e rau ca nu participa la fluxul global de idei care se intampla in limba engleza.
Solutii? Ca un bun roman mi-e si mie usor sa constat ce nu e prea bine (dependenta prea mare de un alt spatiu de gandire si traire) decat sa propun alternative.
Draga Vasile,
da, sigur … dacă este vorba de leadership.. un cuvînt la care eu fac alergie în general.
Legăturile evanghelicilor români cu America reprezintă un subiect demn de abordat separat. Chiar să ştii că mi-ai dat o idee!
Un studiu diacronic, cu referiri la perioada predecembristă.
Eu cred că greşeşti în premise.
Azi am discutat cu un editor care este interesat să publice români şi tind să te contrazic: există posibilitatea de a genera teme teologice specficie spaţiulu nostru. Am deja cîteva cărţi în minte, unele au fost scrise şi publicate deja. Avem teze de doctorat care pornesc de la mediul şi de la tematica teologică românască, intersecţia cu spaţiul otodox.
Iar trebuie o corecţie… da, depindem, dar nu într-o proporţie covîrşitoare, deja asistăm la crearea unei teolgii evanghelice româîneşti.
Ai dreptate într-un lucru, vrem nu vrem sîntem provinciali şi aşa vom rămîne, o cultură de periferie.
Sunt teologi si in Romania, chiar buni. Nu neaparat multi.
Nu v-as recomanda sa priviti la; Franta de exemplu………asa ca mai bine privirea in sus la Cel ce vine.
Referitor la P.S., ați fost în mai multe biserici din Franța sau de mai multe ori la aceeași biserică? Experiența mea cu Franța este că muzica este diferită de cea americană sau cea românească și în consecință concluziile din P.S. sunt exagerate.
Adi, da, sînt şi biserici care cîntă imnuri în Franţa,
se întîpla ca exact în timp ce scriam acel post să fie repetiţie pentru închinarea de duminică.
cooolmea .. au cîntat EXACT acelaşi playlist de 8 cîntece pe care le-am identificat peste tot în bisericile din România, 8 cîntece împrumutate din America.
A doua zi a fost în aceeaşi clădire o întîlnire a unei grupări evanghelice diferite. Acelaşi fenomen.
care opt cantece? lista, ceva?
da, vineeee, la băiatu… pe noiembrie, dacă ne ţine Dumnezeu în viaţă!
Cred că trebuie mai mult de atît pentru a face o generalizare despre o țară întreagă – inclusiv extinderea de la muzică la.. aproape orice. De curiozitate, care sunt cele 8 cîntece omniprezente la baptiști? N-or fi toate din America, unele sunt din Australia 🙂
Nu numai la baptişti… Stai că vine un post pe tema asta prin luna noiembrie, deci cele 8 cîntece, da?
omniprezente!
Dacă ziceți că sunt omniprezente la baptiști, tind să vă cred. Dacă vă extindeți „expertiza” la toți evanghelicii români – prin extrapolare probabil -, sunt mai sceptic.
adi, lucrurile astea au originea cam de pe vremea lui Finney, de altfel sunt multe voci cu greutate peste ocean care vorbesc despre el ca fiind initiatorul, intr-un fel, a „seeker-friendliness”. ar fi multe de discutat pe tema asta. Personal, sunt avocatul acestei idei, mai ales dupa ce am citit istoria convertirii si lucrarii lui. Dar in timpurile moderne, gasesti biserici seeker-friendly in toate denominatiile, nu cred ca baptistii sunt singurii care au probleme de acest gen. In general, am observat in Romania ca tendinta de seeker-friendly are mult de a face cu predicarea „romantica”, cu apelul la „sentiment”, practici care sunt prezente mai pregnant in adunarile penticostale decat in cele baptiste, desi repet asta nu inseamna ca vreuna din denominatii este scutita de pericolul caderii in pragmatism…pragmatismul si practica evanghelistica „seeker-friendliness” nu are granite denominationale….am vazut asta pana si in adunari de la crestini dupa evanghelie (despre care se spune ca sunt prea conservatori, ca sa nu zic legalisti)…Rick Warren a fost si este studiat la greu in toate confesiunile din Romania…nu-i apar prin asta pe baptisti – sa fie sanatosi (spiritual)! – doar vreau ca altii sa nu isi frece mainile cu satisfactie ca „uite, la noi nu e problema asta”, ci mai degraba sa deschida ochii mari la ce si cine invata, ce „trend-uri” adopta…pentru ca nu e neaparata nevoie sa il ai pe Hybels vorbitor in biserica ta, ca sa fii cuprins de febra pragmatismului, poti face acelasi lucru, sub alte forme…
O fi interesant ce spui tu, dar nu are legătură cu comentariul meu la care ai dat reply 🙂
da, am observat si eu ca referinta era la cantari 🙂
dar daca e interesant, poate e si de folos, nu?
La ce anume te referi, Adi?