Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pai daca o iubiti n-o sa vreti sa ramina ea singura fiindu-i urit fara iubitul ei batrinel. 🙂
„mor dupa…..dupa ea” e o chestie de egoism. 🙂
da, dragostea este egoistă, să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, să ne iubim soțiile ca pe noi înșine, Isus și Pavel spun același lucru, cumplit lucru cu dragostea creștină!
extrem de egoistă! ups, iar sare Lia Poematica că nu înțelege ce am spus 🙂
„Legănaţi de-al nost amor, mână-n mână ne vom ţine,
Că şi astăzi ne iubim, bătrânele, bătrânico,
Încă mai puţin ca mâine.”
Batranetea bate la usile noastre si este trist cand vezi doi soti care timp de zecii de ani nu au reusit sa se accepte cat de cat, iar ura lor este „mai mica decat maine”. Iar cand sunt vazuti doi batranei de mana …..
Faina…mi-a placut f mult!
Nu ti greu rucsacul? Mai las-o jos, mama, ca ti-o fi greu …. 🙂
Frumoase versuri! Frumoase gânduri!
Să vă ţină Dumnezeu sănătoşi şi binecuvântaţi, tot împreună, până-n veşnicia Iubirii Lui!
Aşa să fie, Alex! Frumoase versuri şi bine traduse!
am cunoscut astfel de batranei….care dupa ce au trait frumos au si imbatranit frumos avand adesea o stralucire in ochi cand se priveau care trada ceva de dorit.Si asta dupa cam 60 de ani de convietuire….Se poate!
chiar azi am întîlnit un bătrîn de 73 de ani, cu 52 de ani de căsnicie în spate, dar îndrăgostit ca un băiat de 17 ani.