Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Foarte frumoasa initiativa, cu atat mai mult cu cat a fost si pusa in practica(ceea ce mi se pare un efort imens). Omul care a vazut dincolo de banii si timpul irosit.
Cu toate ca nu este un instrument foarte complex, mandolina isi are farmecul sau specific. Nimic nu imi aminteste de copilarie cum o face acest instrument cu al sau sunet „zdranganitor” si clipele de neuitat care mi-au creat baza culturii mele muzicale. Prim instrument pe care l-am tinut in mana la o varsta frageda, un profesor admirabil si multa perseverenta: asa as putea cel mai bine sa descriu ce a reprezentat pentru mine mandolina. A legat prietenii vesnice, a intiparit in mine nevoia de sunet si dorinta de a face mai mult.
Consider ca acest Onism a dorit mai mult decat crearea unor orchestre, a dorit formarea de identitati, a vazut in copii viitori oameni integri, dincolo de pierderile si castigurile financiare. A realizat, a pierdut, dar a perseverat!
L-am cunoscut şi eu acum 3 ani când împreună cu el şi alte ajutoare am înfiinţat orchestra la Potcoava. Atunci am realizat cât de folositor este lucrării. M-am bucurat că l-am întâlnit şi anul acesta la Scorniceşti. Domnul să-l binecuvinteze şi să scoată tot mai mulţi onisimi printre noi în sudul Olteniei.
Cind am inceput sa invat copiii din biserica noastra sa cinte la instrumente, nu am format numai o orchestra, dar am format un grup de prieteni in jurul copiilor mei, ca sa nu-si caute prietenii pe dinafara, si i-am tinut ocupati cu lucruri bune …
O mandolina poate face mai mult decit sa zangane…sau chiar sa cinte frumos…mult mai mult.
-Am citit aici [pe acest blog ] despre 2 persoane cu numele Onisim.
Ii cunosc pe amandoi si pot sa spun ca numele a fost ales ,,sub calauzirea lui Dumnezeu” de catre parintii lor.
,, Căci n’am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într’adevăr de starea voastră.
Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.”
[aici e vorba de Timotei -tot folositor si el ]
…oare cum ar suna tradusa in greaca expresia :
a umbla dupa foloasele lor si nu dupa ale LUI [Hristos]
Pingback: Am fost diagnosticat AFON şi m-am răz-bunat sau “Să-L sărbătorim!” | Marius Cruceru
Pingback: ONISIM A FOST FOLOSITOR! | Marius Cruceru