Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Bine ai revenit!
Am si eu o rugaminte, poti sa-mi trimiti pe mail sau poate chiar aici lista de cuvinte care intra automat in moderare?
Vad tot mai multe comentarii d-ale mele care nici macar nu sunt asa de aprige care intra in moderare si strica fluxul conversatiei.
As stii ce cuvinte sa evit astfel.
Probabil e mai sigur pe mail ca sa evitam spammeri sau alte riscuri inerente.
cred că problema este cu IP-ul dinamic, habar nu am, am păţit aşa şi cu alţi comentatori,
mai este o chestie pe care am observat-o ,
la foarte multe comentarii din partrea unui anumit comentatori, wordpress-ul se „autosesizează” şi îl opreşte.
Asta s-a întîmplat şi cu naomi şi cu elisa cînd au avut mai multe comentarii.
Bine ati revenit, frate Marius, vi s-a simtit lipsa si ne-a fost dor de dvs. 🙂
Cred ca aveti multe sa ne povestiti despre unde ati fost, c experiente ati avut cu Domnul, cu frati din America. Abia asteptam. 🙂
experineţe??? Am un întreg jurnal de călătorie, dar cele mai interesante sînt portretele.
Sunt foarte bune pauzele. Ajuta la refocalizare indiferent de domeniu, reduc inversunarea cea nefolositoare si o muta acolo unde isi are locul, au efect eliberator si impiedica dezvoltarea dependentei de…orice! Iti dau timp sa respiri! 🙂
PS: Am facut si eu o pauza … de cafea, 5 zile. A 6-a zi m-am rasplatit cu una :D. Ma simt mult mai bine acum :D.
crede-mă că este bună o astfel de pauză, acum încă sînt pe programul de dincolo de ocean şi nu simt incă oboseala de aceea contiui să comentez şi la ora asta, dar … recunosc, mi-era şi puţin dor de comentat 🙂