Ce putem învăţa unii de la alţii în domeniul teologiei? (P)

S-ar putea ca nu mare lucru şi totuşi…

Dialogul civilizat, exorcizat de talibanisme şi purtat cu argumente, nu cu epitete, ne-ar putea aduce mari cîştiguri. Aşa cum am mai precizat şi alte dăţi, nu sînt un ecumenic entuziast cînd vine vorba de ecumenismul instituţional.

Cred însă din toată inima că o întîlnire a unor oameni de diferite confesiuni care citesc textul inspirat al Noului Testament în original, ne poate oferi multe surprize.

Am făcut asta cu atei, de ce n-aş face-o cu persoane care aparţin altor confesiuni creştine?

Este un exerciţiu foarte util să vezi textul, acelaşi text, şi prin ochii şi ochelarii teologici ai altuia. Între a pune mîinile în urechi şi a a-mi asculta „adversarul religios”, prefer a doua variantă.

Cîştigul poate fi mult mai mare dacă sîntem oneşti şi recunoaştem că studiile biblice nu au început de la noi, la Buteni.

Ce putem învăţa unii de la alţii? De la călugării iezuiţi care au lucrat pe text pot învăţa disciplina şi acribia, de la protestanţii care au pus problemele hermenuticii teoretice, elasticitatea gîndirii analitice, de la patrologul ortodox pot învăţa despre istoria interpretării unui text de-a lungul istoriei interpretării.

Cei mai buni meseriaşi constructori sînt aceia care au perspectiva de ansamblu. Zidarul zideşte în aşa fel pentru că ştie că după el vor veni electricianul şi instalatorul, instalatorul munceşte cu grijă pentru că „vede deja” prin ochii celui care finisează.

Eu încerc să văd produsul finit, respect munca celor care mi-au făcut dicţionarele de greacă, concordanţele, ediţiile de text şi recunosc smerit contribuţia altora chiar dacă nu îmi sînt coreligioanari. Egoist fiind, ascult şi ce au de zis alţii, numai pentru a mă îmbogăţi. Aici sînt incurabil! 🙂 Numai la mine mă gîndesc! 🙂

Nu există tărie a credinţei fără dezbatere în afara spaţiului confesional propriu. Marii autori de teologie au scris ce au scris pentru că au intrat în dialog, în polemică, la graniţa dintre credinţe.

Răspund acum şi la întrebarea Cum luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna?. Cu siguranţă pentru a şti mai bine ceea ce credem şi de ce credem ceea ce credem, sînt necesare întîlniri periodice cu oameni care au alte convingeri. Atacurile împotriva credinţei creştine au cristalizat adevărurile dogmatice. Marile adevăruri teologice s-au spus după confruntare, nu au rezultat din sera proprie şi nici din întîlniri „ecumenice” la care ne bem cafeaua împreună, ne zîmbim fariseic pentru a continua să ne bîrfim şi să ne ciomăgim pe teren.

Teologia autentică n-a rezultat din întîlniri în care a fost promovat political corecteness-ul de genul celor care se întîmplă zilele acestea într-un mare oraş din ţară, nici din protocoale şi tractate în care ne siluim conştiinţele, în strîmtarea convingerilor tuturor ca să rezulte fraze în care nu ne mai recunoaştem niciunul. Teologia n-a presupus încovoierea în compromis şi nici sacrificarea identităţii, dar nici alungarea dialogului şi renunţarea la înfruntarea civilizată.

Dacă nu se poate altfel, prefer prigoana şi sîngele, bărbăţia martiriului, afirmarea adevărurilor de credinţă prin piaţă cu voce profetică unei atmosfere blegi şi ipocrite, emasculate, un simulacru de dialog care lasă bisericile fiecăruia tot mai goale, dar umple arhivele de hîrtii şi dă de lucru la conţopiştii de pe lîngă episcopii.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Dezbatere, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ce putem învăţa unii de la alţii în domeniul teologiei? (P)

  1. naomi zice:

    Intotdeauna discutiile dintre oamenii pasionati de acelasi lucru au dus la descoperiri impresionante. De aceea si Domnul Isus ne cere sa lucram in „echipa”( formand acelasi trup).

  2. alterema zice:

    se pare deci, fr. Marius, ca sfintii carora le-a fost data credinta o data pentru totdeauna sunt mai multi decat credem uneori. ;). Si raspanditi prin diferite ograzi…

  3. Ionel Condor zice:

    apropo de cititul in original. recent am avut o discutie cu cineva care pretinde (evident ca la romani pe baza altor studii ca el nu stie greaca) ca in textele NT originale numele lui Dumnezeu YHVH aparea in ebraica la fel ca in Tora,etc …si abia mai tarziu a fost inlocuit in Kyriakos.
    Asta ca o dovada ca autorii originali au folosit numele Yahve.
    Se pare ca ar mai exista f putine astfel de fragmente.
    Voi ce stiti de asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.