Intelectualul ca meşteşugar (P)

În două comentarii la postul despre „intelectual” doi buni prieteni au manifestat timiditate în a se numi pe ei înşişi asemenea.

„Mai bine să ne dea alţii titlul cu pricina etc.” Oameni cumsecade şi smeriţi. Îi cunosc bine. Nu se fandosesc.

Bine.

23-septembrie.jpg

Dar cred că sfioşenia asta feciorelnică atunci cînd trebuie să ne asumăm crucea la care ne-a chemat Dumnezeu cu darurile şi poverile de purtat în fiecare zi, vine tocmai din faptul că avem o înţelegere deformată asupra „intelectualului” ca personaj care cheamă la căciulire: „trăiţi dom’ profesor” (aşa mă salută tot timpul un vecin), „trăiţi dom zidar” îmi vine să-i răspund.

Faptul că moştenim o cultură care poartă încă cicatricile comunismului ne deformează spre a înţelege că cei care „au facultăţi e superiori!”. Paradoxal, cultura care, zice-se, promova egalitatea tuturor a creat cele mai mari anomalii sociale, pentru că statutul venea din hîrtii, nu din mîinile şi creierul celui respectabil. O cultură a etichetelor şi abţibildurilor, nu a meritocraţiei.

Intelectualul nu este superior oricărui alt meşteşugar. Intelectualul este un meşteşugar. Nu este alta povara muncii, nu sînt mai jos standardele de calitate, nu se cer rezultate mai puţin vizibile decît în cazul oricărui alt meşteşug. Materialele şi locul în care este plasat atelierul diferă. În rest totul este la fel.

Un lăcătuş mecanic de cea mai bună calitate este de preferat unui intelectual mediocru. Un instalator, un tîmplar, un cizmar, un croitor, un bucătar toţi pot deveni artişti în meseria lor şi mai de soi şi mai de respectat şi mai bogaţi sufleteşte şi material chiar, de ce nu, decît un impostor al literelor şi cifrelor.

Un profesor prost, un dirijor care nu-şi poate stăpîni orchestra, un scriitor fără „pană”, un pictor fără „culoare”, un sculptor „fără mînă” sînt fiecare dintre ei, probabil, un taximetrist bun ratat, un lutier excelent, un contabil extraordinar, un scenograf de teatru sau un olar. Toţi au avut ambiţii proaste, dar fără scînteia creatoare.

Sînt meşteşugari care au încurcat atelierele. Intelectualii „degradaţi” s-ar putea să devină profesionişti excelenţi şi să-şi împlinească perfect menirea pentru care fac umbră pămîntului. Un taximetrist care ştie să fie un ghid fermecător, „pălăvrăgind” tot timpul despre anul în care s-a construit castelul, despre statuia cutare, nu este de preferat unui profesor de geografie prost? Dar un constructor de viori maestro, nu este de preferat unui dirijor de orchestră de tîrg? Dar un contabil, expert-contabil, n-ar fi de preferat unui scriitor care n-are nimic a spune şi îşi povesteşte aventurile amoroase de pe scara blocului? Oare nu-i de preferat un vitrinier inspirat unui pictor care nu are imaginaţie? Oare n-ar fi mai bine să cumpărăm oale unicat, dar bine făcute decît să ne ceară un sculptor fără „simţul mişcării împietrite” 2000 de euro pe o chestie penibilă de piatră, care „n-are viaţă-n „ea?

România este o ţară deşteaptă. De asta cîntăm imnul în fiecare dimineaţă „Deşteaptă-te române!” România este o ţară deşteaptă dar greu de potrivit, greu de potrivit omul potrivit la locul potrivit.

Avem tot felul de impostori, între scriitori, între artişti, între sportivi, între termopanişti, zidari etc.

Bărbatul a fost blestemat să asude în urma muncii lui, nu să muncească, numai să asude!

Munca nu este o urmare a păcatului, numai sudoarea! De asta pute! Citiţi cu atenţie blestemul! Osteneala este partea care urmează păcatului.

„Geneza 3:17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!”

Deci toţi sîntem muncitori care asudăm pe ogoare diferite.

Ei, dacă am fi fost cu toţii în Eden, toţi am fi fost muncitori buni. Urmare a păcatului nu este că unii muncesc cu dalta şi alţii cu penelul, urmare a păcatului este că şi unii şi alţii pot munci prost şi cu dalta, şurubelniţa, cheia Mox sau condeiul.

Există muncitori proşti şi meşteşugari buni. Atît! Între intelectuali, de asemenea, veţi găsi ambele categorii, aşa cum găsiţi între instalatori şi pe unii şi pe alţii. Numai că la ultimii rezultatele sînt vizibile mult mai curînd. Evidenţa îi trădează mai repede. Intelectualul poate să ne păcălească mai multă vreme.

Oriunde în lume călătoreşti observi această atitudine relaxată, normală faţă de intelectuali, în faţa cărora nu trebuie să ne căciulim, pentru că nu sînt altceva decît altfel de meseriaşi. În lumea normală există respect pentru cei care sînt foarte buni în ceea ce fac. Un ceasornicar de excepţie va ridica mai multe pălării în Franţa sau Germania decît un profesoraş mediocru. De ce?

Pentru că cel bun este de pus la un loc cu împăraţii.

Proverbe 22:29 Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.

Proverbe 22:29 Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta înaintea conducătorilor şi nu înaintea oamenilor de rând.

Ce este intelectualul?

Ce ar trebui el ca să fie demn de respect? un om priceput, iscusit, dibaci în lucrul lui.

Nu lucrul făcut contează, ci dibăcia, iscusinţa şi priceperea.

Sînt un intelectual, asta e. De ce să mă ruşinez. Este o muncă onorabilă. Tot ce-mi doresc este iscusinţa, dibăcia, priceperea, ca să mă pot alătura şi eu lui socru-meu, tîmplar de excepţie. Deocamdată trebuie să mă căciulesc înaintea lui! E bun! Şi face şi ucenici!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Dezbatere, dulce Românie, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Intelectualul ca meşteşugar (P)

  1. pivoinepage zice:

    In timp ce citeam aceste rinduri ma gindeam… Isus, Fiul lui Dumnezeu – Printul universului… Fiul timplarului din Nazaret…
    Sintem asa de double standard, noi oamenii. Fratele Doctor Cutare…. ne riciie o tira cind auzim asa ceva… de parca cineva ti-ar zice cu subinteles, ai grija ce spui si cum te porti ca asta e cineva! In biserica ns din WA, era seful politiei orasului nostru. Nevasta lui cinta cu mine in formatie. Toata lumea ii zicea „frate sef de politie”. Parca i-a taiat din titlu. Cercul mai restrins ii zicea pe nume ca unui frate adevarat. Nevermind ca e seful politiei. El insusi nu se bucura cind cineva ii amintea ca e seful politiei. Ma intrebam cum ii ziceau lui Bush cei din biserica lui. Frate presedinte? In acest context, nu poti sa-l tratezi ca pe un frate. Nu poti sa-i dai o imbratisare fara sa ai clearance de la FBI… ce mai frate! Asa ne punem noi oamenii niste piedici!
    M-a intrebat si pe mine invatatoarea de la scoala, cind i-am spus ca doresc copii mei sa fie restricted de la bomboane cu colorant Red Dye 40. Si m-a intrebat de ce. Dupa ce i-am explicat, m-a intrebat daca sint asistenta medicala… LOL I-am spus ca nu, doar o mama citita. S-a uitat cu niste ochi mari discreditindu-ma. Yeah, as putea sa fiu daca vreau. Am alta specializare. Si citesc mult, ma pasioneaza lucrurile in care-l descopar pe Dumnezeu. (CInd te uiti la felul cum te-a creiat, te minunezi. Si noi sintem o evanghelie in mai multe sensuri ale cuvintului. )
    Un mecanic de masina se lauda unui docror si i-a spus: eu sint la fel ca tine, dom’ doctor, pot sa desfac o masina in toate piesele si sa o pun inapoi la loc si merge din nou! La care doctorul i-a spus: De-acord, insa poti sa faci treaba asta cu motorul pornit? Aici e diferenta intre mine si tine. 🙂 Cred ca ceea ce-l marcheaza pe un intelectual e umilinta. Cei care se inalta singuri, nu doar ca au complex de inferioritate, dar si au pierdut ceva din respectul pe care-l denota „pozitia” lor. Ca sa nu spun ca aluneca de pe treapta intelectualitatii. Cineva spunea ca un om invatat nu poate sa-si permita sa fie obraznic, fiindca cu cit stii mau mult, cu atit realizezi cit de mult nu stii.
    Imi plac eseurile astea. Mai urmeaza ceva pe aceasta nota?

  2. La cine vă referiţi frate? Demascaţi „infractorii”…ăăăă, scuzaţi…intelectuali

  3. Liviu Matei zice:

    Eu cred ca Iacov 4:17 „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!”
    poate fi aplicat si la modul: daca stii sa faci un lucru oarecare (tamplarie, inginerie, pictura, etc) bine si nu-ti dai silinta sa iasa bine ci il faci „de mantuiala” (nu la capacitatea ta maxima) savarsesti un pacat.
    Probabil ca textul original nu are neaparat aceasta interpretare, dar in varianta Cornilescu mi se pare ca putem intelege si asa.

  4. naomi zice:

    Daca faci ceea ce faci ca pentru Dumnezeu chiar daca nu-ti place pentru moment mai tarziu cand apar realizarile o sa-ti placa. Tot ce incepe un copil a lui Dumnezeu duce la bun sfarsit. Sa devi intelectual, deci, tebuie mai intai sa asculti de Dumnezeu si asa cum spune fratele Marius, scoala pe care o ai este egal 0 daca nu pui suflet la ceea ce faci. Dumnezeu este cel care te face intelectual, pentru ca ,chiar daca faci cu dibacie si dedicare ceva, daca nu ai un statut decent de viata, nu esti nimic.

  5. balama zice:

    Imi pare nespus de bine ca am gasit incurajare in acest text.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.