Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Sunt cativa romani care au talent. Bravo !
Iata mai jos si alte exemple de oameni talentati:
http://aniolaart.wordpress.com/
(invitatii de nunta, tablouri in ulei, handmade)
super tare blogul.felicitari
I had no idea you were THAT good!…
You’re a „five talent”-er for sure. Keep multiplying them.
P.S. I see that you do many things and you do them very well – which requires lots of time, practice and effort. What’s the secret, Superman? Some mysterious diet? No sleep? Extra sleep? Prayer? Inspiration plus perspiration? Or it’s just motivation, discipline and zest for life?
And b.t.w. – how many words/min. do you type?
Just curious how you can accomplish everything you do.
There are people who do everything with ease. People whom God has so much stuff that wisdom to others what has not remained high. In this category belongs brother Marius. 🙂
….wisdom and talent, of course
I would also like to know, if you don’t mind. (For purely selfish reasons 🙂
Foarte frumos…melancolic şi suav…
Da. Variante convingătoare ! Execuţie măreaţă , grandioasă , superbă !
Felicitări !
Cantati foarte frumos, puneti atata suflet, dar acolo unde cantati cu Neriah (banuiesc ca este fica dvs) este super!
Foarte frumos! Mai aveti si alte piese de acest gen?
O cantare de care imi era asa de dor. Am redescoperit-o de curand si faptul ca ati postat astazi pe blog este mai mult decat incantator. Interpretarea dvs. a convins-o pe sotia mea sa reactiveze o pasiune prafuita: chitara clasica (a facut si studii in domeniu).
Credeti ca ar fi posibil sa avem partitura dupa care ati cantat dvs. (sau partiturile).
Cu sincere multumiri pentru slujirea din aceasta postare,
Ciprian
Seara asta m-am bucurat ascultind cantarile Domnului…de la fratele Moldoveanu,
ce frumos; am primit pe mail si de la vesteabuna doua cintari ale fratelui Niculita,
unde cinta cu adunarea.
M-am bucurat ..multumesc Domnlui pentru …..gindul . 🙂
de a ne da ceva frumos…si pentru…… dor si gind….
Cu foarte mult suflet interpretarea, se vede ca e „descoperita” piesa.
Am o intrebare: ati schimbat intentionat acolo unde se moduleaza la „Tu-mi esti preaiubit Man-tu-i-tor”? Cred ca intre silabele „Man-tu” era semiton. Cel putin asa am eu partitura
Andres Segovia ar fi mandru.
Ce jenant să apară numele lui Segovia în acest context…
Ce lipsă de simț bun…
De ce lipsa de bun simt? Nu cred ca Segovia ar fi fost mandru,Segovia era mandru doar de el, dar de ce lipsa de bun simt? „Maestro” nu a fost cel mai bun chitarist pe care l a „vazut” planeta si in nici un caz nu a fost zeu.
Guitarschizofrenic amintește de 2 ori de „bun simț”.
Eu am scris: „simț bun”.
Nu vorbim de același lucru.
oche, my bad… rog a mi fi iertat comment ul.
Cred ca sunetele cintate pot fi o forma mai intima de rugaciune decit cuvintele …si pot exprima ceea ce vorbele nu reusesc sa exprime…
ati exprimat ce simt acum, ascultand sunetele chitarii fratelui Marius.
dupa primele 2-3 note mi s-au relaxat gandurile si incordarea sufleteasca a disparut.
muzica izvorata din locul acesta (de unde a descoperit-o fr. Marius) metamorfozeaza inlauntrul sufletelor inspre bine. numai de-am asculta-o cu inima deschisa.
Varianta 1 e cea „reala”. 🙂
suna asa cum o stiam.
Pingback: Portret: Dr. Teodor (Puiu) Caciora | Marius Cruceru
Pingback: Am intrat din nou în Hora | Marius Cruceru