Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Intradevar „socanta ciudatenia”…dar ce zici de o alta si mai tare ,zic eu , din bisericile noastre din Diaspora. Citez din memorie: „Si acum ne va conduce in rugaciune la tronul Slavei, fratele inginer G. S. ” s-au ” Fratele Doctor S.P. sa ne conduca in rugaciune ptr cuvintele citite”…nu, nu inventez nimic…multe din perlele acestea sint inregistrate ,si uneori la dispozitia celor din tara via „Internet”…ptr ca la noi se transmite totul „live”…sa vada toata lumea ce tari sintem.
De la Acad. dr. ing. ni. se. trage.
„Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu”, la care se adăuga deseori „savantă de renume mondial”. Cu licenţă poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: „Înalta Doamnă a Ţării”. Ha ha ce mi se pare dew comic ha ha ha!
Ing. X…. Am vazut scris si pe usa de la intrare. Totul era executat artistic de nea Giucu de la turnatorie in alama sau bronz. Am vazut asta si la cineva de vreo 30 si de ani. Daca era tov. inginer iesit la pensie era acceptabil, dar la o astfel de persoana mi se pare cam ciudat.
păi aia e, cînd iese la pensie… ce mai rămîne…?
Ing. pens.?
Frate Marius,
Iarta-ma daca sunt pe langa subiect. Vizitand ciupercaria de bloguri evanghelice am observat ca crestinii traiesc intr-o lume a lor, in niste enclave in care nici nu se poate intra si din care nu se poate iesi. Se discuta subiecte gen: cum e pe la noi in biserica, despre nu stiu ce conferinta, despre coruri etc…subiecte deloc rele…tineretul evanghelic se simte confortabil aici dar
…pe de alta parte citesc siturile de stiri gen: hotnews.ro, adevarul.ro in care la fiecare articol cu tenta de religie sunt armate intregi de batjocoritori si nici un crestin prin preajma, sa dea replici potrivit intelepciuni duhovnicesti. M-am straduit adesea sa fac apologeza pe acolo, insa eram mereu singur. Pe langa asta sunt sute de bloguri ateiste in Romania, nenumarati oameni din noua generatie iau in suturi pe orice credincios aducand dovezi ‘stiintifice’…
Intrebarea mea este, de ce sunt crestinii absenti? De ce se ingramadesc toti in ‘cafeneaua evanghelica’ si lasa munca de aparare a evanghelie si de iesire dintre zidurile propriilor bloguri si blogroll-uri? De ce lasa asta, datoria lor pe umerii altora care probabil nu s-au nascut si nici nu se vor naste. De ce suntem noi evanghelicii mici si invizibili cand e vorba de problemele lumii contemporane?
Scuze ca intervin, intrebarea era pentru Marius, dar prin felul in care este pusa ma implica si pe mine.
Cafeneaua asta evanghelica este cat se poate de publica si lasa acces liber oricui are ceva pertinent de spus. Nu lipsesc nici ateii, nici sectantii, nici batjocoritorii, nici evolutionistii, nici creationistii, nici calvinistii, nici arminienii … chiar avem un ghiveci in toata regula. Unde vedeti ziduri? Doar ieri am fost, vorba dvs, luat la suturi pe propriul blog de un astfel de specimen radical … fiti pe pace, nu trebuie sa facem bai de multime, vin ei la noi nechemati …
Am si un raspuns pentru ultima intrebare: pentru ca SUNTEM mici si invizibili! Avem un Dumnezeu mare, e adevarat, dar ne pierdem timpul punandu-i in carca idei, pareri si „isme” si uitam ca am fost chemati de El sa fim sare si lumina in aceasta lume.
Ahm, ca unul din primii 20 atei cu blog din Ro tin sa declar ca la recensamantul tocmai facut pe tlp.ro – unde tind sa ajunga cam toate blogurile atee – sunt 93 de bloguri +/- 2 ca poate mi-au fugit ochii.
In acest sens blogosfera credincioasa de toate denominatiunile e mult mai bogata decat cea atee, multe din acele bloguri sunt abandonate de luni bune.
Pe de alta parte am observat si eu tot mai multe voci atee necunoscute in comentarii la stiri, pe care le salut cu bucurie.
asta-i o veste bună, e bun, înseamnă că agora se lărgeşte şi ideile se ventilează.
Slava Domnului! 😉
Ovidiu, frămîntarea ta este foarte serioasă. am scris un pic despre asta mai în urmă.
poate voi mai reveni, acum nu am timpul şi energia necesară, dar nu vreau să expediez întrebarea ta fără a semnala importanţa ei.
Nu e neobisnuit. Langa socrul meu e inmormantat unul caruia i s-a scris pe cruce Ec. Cutarescu, iar nevasta (probabil autoarea) s-a inhumat sub indicativul Educ.Cutarescu. Dar si la noi se practica, ba chiar stud. nostri (ca sa fac un spirit de gluma) se semneaza stud-arh in pregatirea momentului cand vor semna cu arh. Si preotii ortodocsi semneaza cu Pr.Icsulescu. Dar care ar fi problema? Eu sunt mandru ca am profesiunea asta si nu ma deranjeaza sa fiu identificat cu ea, desi semnez doar cu numele, in speranta ca am scris destul ca sa nu trebuiasca sa explic chiar de fiecara data ca sunt, nu-i asa? prof.univ.dr.dr.arh…
Corec, Augustin, dar DE CE?
de ce la unii şi la alţii nu? Asta n-am priceput.
şi apoi cum deosebim doctorii în ştiinţe de medici, n-ar trebui să semnaleze şi ei cumva specializarea.
O doamnă îşi prezintă fiul, proaspă doctor în ştiinţe, ceva media…
– Acesta este fiul meu, este doctor de curînd…. dar nu din ăla care ajută oamenii 🙂
poate ca e off-topic, dar are legatura cu profesionalismul in media romaneasca…poate ca cel in cauza e un „inginer” sau poate mult mai bine spus un „inJiner”.
Azi, in timp ce caut pe net chestii, aud in fundal o engleza britanica ce imi trezeste amintiri dulci dar si amari din anii de gimnaziu si de liceu. Ma uit spre televizor si vad ca este un film cu actori, evident britanici, iar actiunea se petrece in prima jumatate a secolului al XIX-lea. E o serata a elitelor Londrei.
Ascult cu grija accentul britanic si elegant al unei doamne care vorbeste despre ziarul unui domn, care „shines like a beacon of light”. Evident ca traducerea corecta este ” straluceste ca un far (de lumina)”.
Imaginati-va ce am avut eu in fata ochilor: imaginea unei doamne deosebit de elegante, care vorbeste elegant si cu desavarsita elocventa despre un ziar care, dupa parerea ei, stralucea precum un far (de lumina) … jos, citesc traducerea unor inJineri filologi: „care straluceste ca o sunca prajita”.
e greu sa faci distinctie intre: bEAcon si bAcon, din pronuntia britanica. primul se pronunta biicăn (far) iar al doilea beicăn (sunca).
analfabetismul acestori indivizi este de necrezut! chiar nu au inteles ca ceva nu pusca cu imaginea nobililor care vorbeau?
ma intreb: unde lucreaza filologii nostri?
Sunteti sigur ca traducerea era facuta de injineri filologi sau erau filologi sfertolologi?
Asta daca nu cumva termenul de „injiner” are deja conotatii negative, ca sinonim. pentru analfabet.
Nu vad ce treaba au inginerii/injinerii cu traducerea unui film.
In sfarsit, o postare care nu-mi place. 🙂
E ca si cum ai discuta de ce medicii isi pun dr. in fata desi nu au doctoratul, de ce multi isi pun Ph.D. fara sa fie doctori in filosofie… Pentru ca asa se pune, habar nu am cine a facut regulile astea.
Bancuri se pot face (si chiar exista) si cu filologi/filosofi/istorici… Ca de pilda cu acel filosof care credea ca atractia gravitationala este rezultatul magnetilor din scoarta terestra si a fierului din corupuri. 🙂
Nici eu nu sunt de acord sa semnezei cu ing./prof/dr. etc. in afara de actele oficiale.
In rest, fiecare sa-si faca treaba bine, indiferent daca este inginer, gunoier, instalator, filosof sau agricultor.
eu nu am nimic cu inGinerii. dar asa de mult sa impanantenit in mintea romanului ca inginerul e un fel de jack of all trades, unul care bun la toate incat e, intr-adevar…inuman.
sa nu ma intelegeti gresit: nu vreau sa denigrez tagma inginerilor!!
cu ceva vreme in urma am citit ceva despre DEX-ul scris de ingineri…si se stie ca sunt multi ingineri in posturi in care un inginer nu are ce cauta.
deci, de la inGinerul care este vrednic de toata lauda, la inJinerul care e bun la toate.
deunazi am intalnit un tanar: a terminat facultatea de inginerie, dar si-a luat examenele ca un inJiner, si-a scris lucrarea de licenta ca un inJiner, adica si-a cumparat-o…pt ca nu are timp de prostii, asa spunea el.
ne va construi cladirile, drumurile si altele. dar acesta nu este inGiner, ci este un inJiner.
intre inGiner si inJiner nu exista nici o legatura.
din pacate, cele doua cuvinte se aseamana…oricine poate fi inJiner, dar nu toti pot fi inGineri! si tara asta are nevoie de cei din urma, poate mai mult acum decat oricand altcandva.
Cipri,
cred ca stii si tu de tipi care au terminat teologia si care cred ca LXX e marime de tricou. Prefer un inginer care citeste teologie de unul singur unui sicofant care se lauda doar cu o diploma.
Da, mi-a fost dat in urma cu doi ani sa cunosc sotia unui astfel de inginer. A trebuit sa ii duc un pachet de carti de teologie pe care i le adusese un prieten din State. Am intalnit-o pe sotia Dumnealui. El iubise de tanar teologia, dar nu a putut urma cursurile la facultate. Chestia era complicata rau de tot. Oricum, si-a pastrat pasiunea. Imi povestea sotia cum citeste cu mare atentie scrieri dogmatice, de istoria bisericii, de hermeneutica, ba chiar invatase greaca pentru a putea intelege mai bine textul bibliei. I-au dat lacrimile dupa cateva minute pentru ca isi admira sotul…si asta cu atat mai mult cu cat acest barbat era aproape surd. Boala l-a macinat cativa ani, dar nu s-a lasat. Un inGiner teolog.
la cursuri vorbeam despre primele secole ale bisericii, timp in care teologia se facea si in agora…oare, se aseamana cumva blogul cu aceasta agora?
…cred ca blogului ii lipseste ceva: contactul uman, acel „fatza-catre-fatza”…
Da, dar tot nu inteleg de ce se dau exemple doar din tagma asta?
Nu ati intalnit absolventi de literatura care nu au citit nimic? Sau absolventi de istorie care nu stiu cand si in ce conditii a izbucnit al doilea razboi mondial? Sau absolventi de geografie care nu stiu sa-ti arate Serbia pe harta? Sau absolventi de fizica incapabili sa rezolve o problema de fizica de clasa a IX-a (nici un exemplu nu e intamplator!)? Nici de absoventi de drept specializati in… „a da dreptul”? Nu mai vorbesc de absolventi de medicina care te pot omorî…
De ce sa dam exemple numai de absolventi de inginerie?! Asta nu inteleg. Doar ca, pentru unii, sunt un fel de „prostii prostilor”. Eu cred ca mai sunt si alte tipuri de absolventi care se bat pentru titlul asta.
Nu s-a rasturnat carul cu incompetenti numai in facultatile de inginerie, s-au mai raspandit si pe la alte sectii…
Meseria de inginer este foarte grea, pentru cineva care chiar o ia in serios si nu se multumeste sa fie doar un fel paznic-pontator sau un jandarm fara uniforma. Mai ales cand ai proiectat un sistem care, daca se „rupe”, poate omorî oameni sau poate provoca pagube de sute de milioane.
Stiu un inGiner (roman) care nu a dormit o saptamana tot analizand cu ultrasunete o sudura la o masinarie extrem de importanta. Un prieten imi povestea cum intr-un cod de cateva sute de instructiuni, un singur pointer la care cineva a uitat sa faca dealocare a blocat o instalatie dintr-un combinat si a provocat daune de peste un milion de dolari. Si nu era un programator slab (era obosit cand a scris liniile alea, patronul a vrut bani repede, nu s-a mai verificat s.a.m.d.).
Sunt multi ingineri foarte buni care scriu incorect si care nu au auzit de Kant. Umanistii ii fac repede „inculti”.
Dar de ce nu ar fi incult si cel care nu are habar cum functioneaza cele mai multe aparate din casa lui? Sau care nu are habar, spun la nimereala, de ecuatiile Navier-Stokes?!
Imi aduc aminte de o spusa a unui ganditor celebru: „Agricultorul ala, Marin Preda…” Adicatelea, a fi agricultor e ceva sub conditia lui intelectuala, ca doar filosofii se hranesc cu prana si cu energie Qi, nu cu alimente…
Imi pare rau, dar daca tara asta ar avea mai multi agricultori talentati si mai putini filosofi, cred ca ar fi mult mai bine (si probabil ca si acei putini filosofi ar scrie mai bine).
Personal, nu am nici o frustrare legata de mistocareala unor „umanisti”. Satisfactia proiectului care, plasmuit in mintea ta, prinde „viata” si devine un mecanism care „asculta” de tine si chiar functioneaza este IMENSA! Dovada ca ingineria, la origini, este techne… Cand imi iese un proiect simt o bucurie aproape mistica, realizand ca tot ce ne inconjoara asculta de niste legi, ca ceea ce ai calculat este izomorf cu ceea ce ai construit. Ca structurile rationale din mintea ta sunt aceleasi cu obiectele din care este compusa lumea. Ca lumea exista ca tu sa o poti intelege. Ca, in definitiv, matematica (pentru ca la asta se reduce totul) nu este doar un instrument de speriat elevii, ci este limbajul in care este „scrisa” lumea.
Ingineria (adevarata) este o dovada ca ordinea este mai tare decat haosul. In fond, ce este ingineria decat efortul mintii umane de a invinge entropia?!
adrian, sper sa nu ma intelegi gresit: nu fac misto de ingineri, doar de perceptia romaneasca a inginerului. am prins perioada (scurta e drept) la gradinita, dar un pic si la scoala cand ne intreba educatoarea ce vrem sa fim: toti voiam sa fim ingineri. se mai adauga la asta si faptul ca multora li se aprinde privirea de extaz cand vorbesc cu un: dom’inginer! e un fel de zeu!
de asemenea, am dat peste oameni care se inchina inginerilor (nu conteaza daca sunt buni sau nu, daca au diplome sau nu) dar care m-au injurat cand au auzit o conversatie de a mea despre invatatura, studii, masterate, doctorate: m-au injurat si apoi m-au intrebat: ce iti tre’atata scoala? ca tot mori de foame!
eu nu fac ce fac pentru bani, ci pentru ca inteleg tot mai bine valoarea a ceea ce fac.
de aceea, invat sa nu ma las deranjat de etichete puse de inculti, dar pentru care un inginer e insusi Zeus!
ps. cunosc absolventi de istorie, geografie, economie, medicina, teologie si altele: care sunt buni de orice altceva dar nu ce scrie pe diploma de licenta.
ps.2 deci, nu fac misto de inGineri ci de conceptia eronata a romanului despre ei.
ps3. poate ca nu ar strica sa vorbim despre oameni reusiti, oameni vrednici de a fi numiti pe acest blog ca fiind realizati: medici, filosofi, teologi, ingineri, matematicieni, economisti, filologi…pt ca ii vedem pe toti ratatii dar pe olimipici ii lasam in mizerie.
Faptul ca noi scriem pe bloguri si comentam in ograda fratelui Marius se datoreaza tot inginerilor 😉
Adevărat! Dar ce ne-am face dacă am avea numai platormele şi nu ar avea cine să scrie ce este de scris pe ele 🙂
@Ciprian
Nicio grija, am inteles punctul dvs. de vedere.
Ciudat, eu nu vroiam sa ma fac inginer, ci „soldat”. 🙂 Probabil din cauza filmelor de razboi de la TV. 🙂 Cei mai multi dintre colegii mei din scoala generala vroiau sa se faca soferi (fetele – asistente).
Da, e o idee buna sa discutam despre „varfurile” din diverse domenii, inclusiv despre olimpicii.
Si mai putin despre fostii olimpici, care din prea putina pasiune pentru meserie si din prea multa sete de marire au ales poli-tichia de margaritar… 😉
@Ionut-Andrei
LXX, numar la tricou!
Tare de tot!
You made my day!
🙂 🙂 🙂
Am impresia ca unii daca nu pot sa se impuna prin valoarea proprie apeleaza al una din cele doua metode:
1. isi pun in fata toate titlurile obtinute (pe drept sau …) crezand ca astfel prestanta lor va avea de castigat.
2. Tipa, striga, etc. crezand ca intensitatea sonora a discursului tine loc de continut.
Si asta e valabil din pacate si in bisercile noastre.
Cand ne prezentam in biserica cred ca apelativul „fratele Cutarescu” este suficient. Chiar daca titlurile sunt in domeniul teologiei si cu atat mai mult daca nu-s.
Povestea cu „prof.univ.dr.ing.” e intr-adevar hazlie. Am lucrat o vreme considerabila intre oameni care semnau pe actele oficiale si nu numai cu asemenea prefix. Si am observat o schimbare prin anii 2000. Pana atunci profesorii de la facultatile tehnice semnau doar prof.dr.ing. Dupa 2000 au inceput sa adauge unii si pe univ. ca sa nu fie confundati cu un inginer profesor de liceu care are doctorat.
una e actul oficial, alta e scrisoarea trimisa unui prieten.
cand scrii unei universitati, sau unei firme un cv, trebuie sa te semnezi cu titlurile pentru ca cei care citesc sa stie cine esti si ce pregatire ai. asta nu e dovada de mandrie, ci pur si simplu o chestiune oficiala, nu?
Frate Marius,
Puteati sa va aratati uimirea si perplexitatea si cuiva mai la indemina Dvs – Aveti un coleg in aceeasi situatie, pe Prof.Univ. Dr. Ing. Ioan Ghe. Pop, Cancelarul U.E.O.
Nutzu,
am lăsat mica ta răutate şi m-am întrerupt din lucru numai pentru a corecta prostioara şi dezinformarea ta acidă:
1. este conf. univ. dr. nu prof. univ. dr.
2. dînsul nu este inginer, este specialist în fizică. A predat la ingineri, asta-i altă problemă. Si eu am predat la asistenţi sociali şi nu sînt asistent social. N-am atîta milă cît trebuie.
3. n-am văzut de cînd semnez acte cu dînsul, de vreo 10 ani NICIODATĂ să se fi semnat în actele NOASTRE de la UEO altfel decit conf. univ. dr. Ioan Pop.
Poate că în altă parte ai văzut tu asta semnat de alţii, are un tiz care ne schimbă tuturor titlurile. Si eu m-am văzut profesor.
dar.. ce să-i facem… dacă te mănîncă, trebuie să-ţi dai drumul la spume… nu-i aşa?
agită bine, dă drumu la tot, ca să nu facem mizerie de fiecare dată cînd îţi vine.
Acelaşi lucru i-am sfătuit şi pe alţii.
Facem mai multă economie de detergent cu ştersul pe jos.
conf. univ. dr. Marius David R. Cruceru (ca să fie clar)
toti clampanesc ca de obicei! Ne treziram mari filfizoni!
Dr si ing..ptr ca le are pe ambele si nu sunt una si aceeasi..de aia…. dar pizmasii numai la cautat nod in papura….
Ca de obicei, Radu Vodă, ratezi problema, dar arunci cu epitete.
1. Dr şi ing. nu sînt din aceeaşi categorie, nu aduna mere cu pere ,deşi sînt fruce şi unele şi altele.
2. ing. presupune o arie a cunoaşterii, la tine de ce nu se pune ist.?
3. care-s pizmaşii? Am Dr. în faţă. N-am de ce să fiu pizmaş. Mă întrebam numai dacă trebuie să pun dr. amat. (Conf. univ. doctor amator 🙂 .. ) sau fil. sau theol. etc.
Era o întrebare sinceră.
A propos, daca tot ai „clămpanit” şi tu, ştii ce însaemnă filfizon? 🙂
Dacă nu clămpăneai, filfizon nu erai 🙂
conf. univ. fil. past. vic. etc. Marius David Cruceru
probabil ca ing. este mai special, de fapt chiar este 🙂
Exista si dr. rer. nat pentru cei care au promovat de pilda in matematica.
Poate are si de a face cu faptul ca un doctorat in inginerie dureaza in medie mai mult decat unul in alte domenii. Doctoratul in inginerie presupune acumularea de cunostinte teoretice dar si construirea unui stand sau model care sa prezinte rezultatele cercetarii (de ex. o platina cu ceva cipuri pe ea care deserveste un periferic).
De fapt se porneste de la un cumul de functii: intai inginer apoi doctor apoi un pic de cariera universitara si este Prof. Dr. Ing.
@Nicu D.
Ati facut o observatie foarte importanta. Intr-adevar, e nevoie de ani de zile de experimente si multi bani cheltuiti din buzunarul propriu. Pentru cine nu are la dispozitie un laborator al unui institut inseamna o gaura considerabila in buget.
Ce scrie in teza, trebuie sa functioneze si „pe teren”, in fata comisiei. Sustinerea unei teze serioase in inginerie implica demonstrarea „pe viu”, in fata comisiei (care, de obicei, are cel putin un sceptic in componenta), a faptului ca ceea ce ai scris chiar se poate aplica.
Acum mai depinde si de cat de serios este conducatorul tezei…
Oameni si oameni, ca peste tot.
Fiecare sa faca bine ceea ce face. „Daca un lucru merita sa fie facut, atunci merita sa fie bine facut!”
Tot nu pricep de ce specialitatea trebuie pomenită într-un domeniu în care se pomeneşte doar gradul didactic şi calificarea academică prin dr.
Încă nu m-am luminat!
Ma minunez ce inseamna astazi pentru unii sa fii inginer.
Suna tare a batjocura. 😦
Sotul meu care astazi nu mai este..bine ca nu aude>. 🙂
a fost apreciat la DSAPC -Brasov, incat Ceausescu, dupa
cutremurul din 77(sau 76?)l-a chemat la Palat,
fiind printre cei cinci specialisti cu probleme de rezistenta constructiilor, din tara, invitat acolo.
Cunostea patru limbi, canta la orga,pian,chitara, mandolina….
Inginerii nu erau socotiti ca astazi”paria absolventilor de studii superioare”, ca sa nu zic altfel.
Pe vremea aceea doar arhitectii se simteau „mai intelectuali”
doctorii(medicii)erau o categorie aparte.
Doctorate nu se prea faceau.
Insa acum, cand avem atatia scoliti, curg mai spumos epitetele, decat pe vremea aceea.Era un respect nemaipomenit; din domn/a, nu te scotea nimeni.
Azi:mosule si babo. 🙂
Tempi passati, doamna Eliza, din pacate…
Sotul dvs. imi aduce aminte de tatal lui Nicolae Steinhardt, un inginer vestit in perioada interbelica.
Sunt sigur ca cladirile proiectate de sotul dvs. nu au cazut la cutremur.
Elisa,
mare dreptate ai 🙂 Eu cred ca si astazi, nu e tare usor sa ajungi inginer…acuma ca unii nu cunosc greutatile si li se pare tare usor, ei n-ai ce sa faci. Nu cred ca multi din cei ce termina o Politehnica… pot trece ca prin apa, fara sa se ude.. Acuma nu toti pot sa fie super dotati, ei…nu toti am primit acelasi IQ…intotdeauna sunt unii mai destepti, mai inzestrati..nu toti inventeaza avioane dar totusi pot fi ingineri. Este peste tot la fel, in orice domeniu…Acuma omul isi scrie toata titlurile, cred ca din cauza ca sunt importante pentru dansul si cred, sunt convinsa ca a muncit muuult pentru a le obtine.
De fapt cred ca orice ai fi, daca iti faci bine meseria (cat de bine poti tu)…este super. Este loc in lumea asta si pentru filologi, ingineri, doctori, instalatori, asistente, pictori, muzicieni..fiecare este important in locul lui.
Elisa, nici astazi inginerii nu sunt socotiti „paria” intelectualilor decat de unii care au un sentiment de superioritate fara sa cunoasca acest domeniu, cam intotdeauna a fost asa…dar nu merita nici o grija…fii pe pace, are grija Cineva sa-i smereasca si pe ei!
Nu înţeleg de ce sînt luaţi inginerii la ochi în urma acestui post.
Un om este bun şi gata. Putem avea ingineri buni şi profesori de literatură slabi.
alta este chestiunea: de ce ing. în faţă?
Reamintesc în acest fel de unde am plecat
Admirabil!
Cei ce predau in universitati humboldiene(cu fizica, biologie etc), nu au in fata un titlul pentru ca sunt toti profesori. Pe de alta parte la Politehnica unii sunt ingineri, altii sunt fizicieni, altii filologi. Iar cand un fizician preda la Politehnica isi pune titlul in fata fiz., sau daca e chimist si preda la chimie industriala isi pune in fata titlul de chim. pt a se diferentia de profesorii ingineri cu specialitatea chimie.
In Universitatile humboldiene cei care isi pun in fata un titlul sunt tocmai cei ce nu sunt profesori, cum sunt preotii.
Un alt motiv ar din mandrie, ca le place titlul, unii semand cu ing. in fata si cand sunt studenti.
Poti sa o iei si asa, filologii , istoricii nu isi pun titlul in fata decat cand ajung la doctorat pentru ca licenta lor are o valoare prea mica(ca sa fiu rautacios)
mulțumim de lămurire, interesant!