Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Incredibil!!!
De ce este atat de lenta?
“Sarabanda” este un vechi dans spaniol. Originar din America Centrala, importat in Spania desi era considerat OBSCEN, dansul a rezistat timpurilor si a fost folosit de compozitori faimosi ca Debussy, Corelli, Monteverdi, Benjamin Britten.
Sarabanda este un dans, prima data mentionat in Panama intr-un poem. Ulterior a devenit una dintre partile obligatorii ale Suitei. Suita preclasica (forma reprezentativa) este un gen muzical alcatuit din 4 sau mai multe dansuri, fiind caracterizata atat de un principiu de unitate cat si de unul de contrast.
Cele patru dansuri principale sunt:
-Allemande, dans de origine germana, de obicei in masura de doi sau patru timpi.
-Courante, dans francez, intr-un tempo rapid
-Sarabanda, dans spaniol, in masura ternara, caracteristic pentru acest dans fiind faptul ca timpul al doilea si al treilea apar de obicei cu legatura, ceea ce ii confera caracterul de dans.
-Giga, dans englez, in masura de 3, 6, 9 sau 12 optimi.
Suita preclasica (sau baroca) poate incepe cu un Preludiu, in alcatuirea ei, alaturi de cele patru dansuri clasice putand aparea de asemenea: Rondo, Bourrée, Gavota, Pavana, Gallarda, Menuet, Forlane, Passepied, Siciliana, Chacona, Musette, Aria.
Sarabanda a fost la timpul ei interzisa in Spania, fiind intr-adevar considerata un dans obscen (pentru acele vremuri), cu toate acestea apare mentionata apare des mentionata in scrierile lui Cervantes si Lope de Vega. Faptul ca acest dans a fost interzis pentru o perioada nu a impiedicat ca el sa devina o parte importanta a suitei baroce.
Multumim, Ioana, cum pot eu aduna toate informaţiile astea pe care voi le daţi?
Try this:
http://www.youtube.com/watch?v=G_L8IP9KcMI
Incercati asta. E interpretata mai lent. Unora le place:
Eu tot nu nteleg muzica aceasta, oricat o ascult, cred ca este pierdere de vreme. Ma dau batuta.
Naomi, te rog eu să nu te dai bătută.
Ia şi ascultă cu ochii închişi cu răbdare şi spune o rugăciune Domnului.
Aşa a fost scrisă muzica asta.
Nu discutam noi de dans înaintea Domnului.
Uite aici răspunsul pe care îl aşteptai.
RĂBDARE!!!!
Eşti o luptătoare, dacă nu te-ai dat tu bătută cu toate admonestările şi moderările mele şi ale altora.
Uite, sînt impresionat că ai găsit despre sarabandă. Vezi că se poate. Creşti, înveţi, învăţăm toţi.
Nu-mi amintiti ca-mi vine sa-mi plang de mila 😦
da, ştiu înregistrarea, Dane.
JAckie a fost eleva lui Casals.
O viaţă de film.
Patru interpretari de exceptie.
http://www.youtube.com/watch?v=LU_QR_FTt3E
http://www.youtube.com/watch?v=dZn_VBgkPNY
Pablo Casals plays BACH – Suite no 1 for Cello, asta chiar mi-a placut mai mult… si mi-a placut si interpretul 🙂
sa-i citeşti interviurile. Este un catalan de nota 10
L-aţi uitat pe Tortelier, poate că este mai bună decît Rostro şi sigur mai bun decît Yoyoma,
varianta Tortelier e cu siguranta one of the best.
şi mie mi se pare la fel .
am o varianta de dans masculin
si una de dans feminin:
Este frumoasa, va multumesc.
da, asta imi aduce aminte de kata din arte marţiale,
aceste dansuri sînt un imn al mişcării perfecţionate,
nu au nimic senzual în ele, totul este echilibru şi armonie.,
de fapt la vremea cînd Bach scria Sarabandele sale abia se mai întîmpla aşa ceva.
„dansurile” lui Bach sînt o abstractizare şi o esenţializare a mişcării din muzică demne de teoria relativităţii a lui Einstein.
Se înţelege că şi teoria lui Einstein se poate explica lui Marlyn Monroe… cu trenul şi cu ploaia
Una dintre cele mai frumoase si mai cunoscute sarabande:
Naomi, sper sa-ti placa! 🙂
acest dans, a cîştigat nişte versuri foarte frumoase. Găseşte cineva versurile???
în engleză, germană, franceză.
stilul asta de muzica iti place mai mult, Naomi,
Inseamna Mielul lui Dumnezeu…
sau …
Este toata seria, daca vei cauta pe Youtube. Karl Jenkins face un compromis între muzica clasică şi urechi mai obişnuite cu muzica uşoară.
Este o struţo-cămilă interesantă.
De cand am inceput sa ascult muzica clasica ai mei se uita la mine cu un semn mare de intrebare in priviri, dar incepe sa-mi placa. Da, are ceva in ea, muzica aceasta. 🙂
Excelent, facem adevărate progrese!!!!!
Nici nu ştii cîtă bucurie am!
Şi numai pentru asta şi tot merită să ai blog.
Învăţăm să scriem corect, învăţăm muzică, reţete de prăjituri, borş, cafea!
Excelent!
să tot ai citittori ca tine, Naomi!
Cred ca meritati n MULTUMESC mare !
Da, mi-a placut, va multumesc .
cu adevărat OBSCEN 🙂
eu is pocait si n-am voie sa dansez deci (Doamne-fereste!) nici sa-mi imaginez asa ceva.
să nu dansezi!!!!