Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
ADOR VIOARA!
Este instrumentul meu preferat.
Cand merg la filarmonica si aud sunetul vioarei ma cuprinde o stare de bine. Extraordinar!
dar Violoncelul?
Perlman este preferatul meu. Nu cred ca interpreteaza cineva mai frumos asta:
Vreau sa va intreb ceva si va rog sa nu o luati ca o ofensa. Am tot ascultat muzica clasica, sunt afona- vreau sa stiti, si nu imi inspira nimic, d-voastra simtiti ceva din Dumnezeu in ea? Va duce gandul la cer la Dumnezeu? Sunt curioasa ce va satisface acest gen de muzica, fiirea sau Duhul? Puteti spune dupa ce ati ascultat o interpretare, slavit sa fie Domnul? Vreau sa repet, nu este nici o ironie doar curiozitate. Poate problema este la mine si e bine de stiut.
Va multumesc.
Draga Naomi,
As incepe prin a raspunde cu un citat din Enescu: „numai pietrele nu canta”. Asta apropos de „afonie”. Muzica clasica reprezinta „inceputul” tuturor celorlalte genuri muzicale care au aparut ulterior. Pe vremea lui Bach nu exista muzica pop, se asculta numai genul sonatei care era impartita in „da chiesa” (adica se canta in biserica) si „da camara” (se interpreta in salon).
Intrebarea dvs. referitoare la ce apreciez cand ascult muzica clasica este oarecum gresit formulata. „Firea sau Duhul”? Din ce punct de vedere? Al compozitorului? Al interpretului? Dvs. ce apreciati la muzica pe care o ascultati? Linia melodica? Versurile? Interpretii? Usurinta? Accesibilitatea? Sau va place doar pentru ca este cantata de oameni care frecventeaza o biserica? Acesta, din punctul meu de vedere, nu poate fi un criteriu de apreciere a muzicii. Nu putem noi judeca daca un om este sau nu al firii sau al Duhului.
Bineinteles ca simt ceva din Dumnezeu in muzica lui Bach, a lui Mozart, a lui Beethoven. Toata perioada baroca este plina de muzica inchinata lui Dumnezeu! In momentul in care o opera de arta atinge perfectiunea (vezi Recviem.ul lui Mozart, sau Missa Solemnis a lui Beethoven, sau oratoriul Mesia de Handel, sau Matthaeus Passion de Bach) cum mai poate exista vreo indoiala cu privire la atingerea lui Dumnezeu?
Daca dvs. nu va inspira nimic, probabil ca nu ati ascultat ceea ce trebuia…sau ati ramas prea impresionata de anumite cantecele pe care acum le considerati standard in ce priveste muzica de inchinare.
Nu va faceti probleme, nu am luat-o ca pe o ofensa. Exista foarte multi oameni care afirma ca muzica clasica nu provoaca altceva decat somn, e plictisitoare, etc… Am convigerea ca daca ati incerca sa ascultati fara a porni de la idei preconcepute veti ajunge sa indragiti aceasta muzica. Va recomand pentru inceput:
Si puteti continua fara probleme cu:
Chiar m-ar interesa ce parere aveti despre aceasta muzica.
Recomand capitolul BACH din cartea de interviuri cu Pablo CAsals a lui Corredor, cred că aşa se scrie. Scriu din memorie.
Merită!!!!!
Poate o găseşti chiar în spaniolă, Ioana.
Poate lipsa cunoasterii istoriei muzici ma face sa nu o inteleg.
Armonia dintre linia metodica si versuri cred ca ma atrage, nu stiu daca m-am exprimat bine, atunci cand ascult o interpretare trebuie sa vibreze ceva in mine, sa simt ca ma umple de viata.
Prima interpretare am asociat-o cu un vals din imensele sali de petreceri de odinioara, da mi-a placut dar parca fara versuri aduce plictis, scuze daca sunt prea sincera dar asta am simtit.
Cea de-a doua, nu ma pot pronunta, ma adoarme, ma linisteste, ma relaxeaza, dar nu simt o apropiere de Dumnezeu. Poate nu stiu eu sa o ascult dar asta e.
In legatura cu „si pietrele canta”, da si eu cant dar nu pot percepe gama, notele oricat m-am sraduit si am ascultat muzica, este ceva acolo defect. 🙂 Imit cantarea doar atat.
Probabil si pentru asta trebuie o pregatire desi am vazut persoane talentate fara scoala de muzica si care fac minuni. Ce sa-i faci nu putem fi toti la fel.
pe unii îi face să vibreze sşi să simtă viaţă muzica rock sau alte stiluri, plasarea în domeniul … „mă simt bine” este foarte periculoasă, Naomi.
REpet, este o chestiune de educaţie şi asta se poate rezolva.
Şi eu mă educ încă ascultînd tot felul de stiluri şi genuri.
Ai dori să încerci să înveţi la un instrument muzical?
Ti-ar schimba complet perspectiva. Te asigur!
niciodată nu este prea tîrziu să înveţi la un instrument.
Naomi, nu-ţi face probleme, noi te iubim şi aşa! E chiar uşor, pentru că e nostim să ni te închipuim cum mimezi cântarea… Dar cei de lângă tine zic ceva, sau mimează şi ei? Oricum, să ştii că am foarte mult respect pentru cei care mimează, pentru că am avut deseori imboldul de a folosi nişte bandă adezivă pentru cei care cântă fals sau strident, dar din toţi bojocii disponibili.
@Agnu
Da, dar chiar daca buzele doar mi se misca, stiga inima, asa ca eu chiar cant din inima 🙂
Multumesc pentru consolare, as vrea sa fie toti asa de intelegatori. 🙂
@naomi
Iata si una cu versuri:
Versurile traduse in engleza (nu am gasit traducerea in limba romana, poate ne ajuta cineva):
Jesu, joy of man’s desiring,
Holy wisdom, love most bright.
Drawn by Thee, our souls aspiring ,
Soar to uncreated light.
Word of God, our flesh that fashioned
With the fire of life impassioned,
Striving still to Truth unknown,
Soaring, dying ‘round Thy throne.
Este una dintre cele mai frumoase bucăţi scrise vreodată. Este şi în transcripţie pentru chitară, este echivalentul unui Acatist din Biserica Orientală.
Da imi place dar nu as pune-o printre primele in top …. v-am spus am ceva defect, iremediabil … scuze si multumesc.
nu este nimic iremediabil la simţul muzical. repet: audiţie, legat de scaun şi cu mîiinile la spate… audiţie.
Ioana, cand o sa stii sa faci diferenta dintre fire si Duh, atunci vei intelege si intrebarea lui naomi.
Agnusstick, asa-i ca n-ai incercat niciodata sa-ti aplici tie scoci?
R., mi se pare deplasat comentariul tău. Tu faci aşa de uşor diferenţa dintre fire şi Duh? Iar avem două categorii, unii care au duhometrul şi-l măsoară lor şi celorlalţi şi cei care nu au duhometrul şi stau la coadă la măsurat la fericiţii posesori ai instrumentului atît de greu de procurat.
Jesus Christ!!!!
A propos… am impresia că firea pămîntească merge foarte bine cu scoci 🙂
Păi de ce, dacă eu cânt binişor şi nici nu urlu? Cum să spun, râvna mea nu are rost să scadă râvna altuia, mai ales că nu e obligatoriu să se manifeste prin cântat. Duh şi adevăr e de ajuns, dacă mai ai şi voce acceptabilă şi nu acoperi pe toată lumea e şi mai grozav. Şi mai e ceva: adaptarea la mediu nu mi se pare totdeauna un păcat, iar ieşirea în frunte se poate face şi cu smerenie. Dacă toată lumea cântă încetişor, faptul că tu cânţi foarte tare şi foarte prost nu va schimba lucrurile prea mult în bine, decât dacă vei fi acoperit de cei care chiar cântă bine, şi pe care i-ai trezit cu râvna ta. Poate e greşeala mea, dar consider că în închinare fiecare trebuie să participe din toată inima, dar cu ce are mai bun, nu oricum. Părerea mea!
Draga Agnusstick şi ceialalţi, cu toate falseturile din bisericile noastre, cu toate cîntările din bojoci, n-aş da cîntarea comună.
este unul dintre evenimentele eclesiale pe care evanghelicii le-au cîştigat şi pe care n-ar trebui să-l dăm la schimb cu nimic.
Asta mă întristează la unele trupe de fraudă şi întinare, confiscă spaţiul sonor, cîntă cîntări numai de ei ştiute sau imposibil de cîntat din pricina liniei melodice şi a versurilor şchioape, iar comunitatea eclesială devine un jalnic asistent la datul în stambă a unor tinerei care n-au plîns destul ca să cînte în locul altora.
Deci… să cîntăm în comun imnuri vechi şi imnuri noi…
@R.
Multumesc pentru interventie. Malitioasa ca de obicei. Se vede ca dvs. stiti sa faceti diferenta intre fire si Duh…
draga Naomi,
1. nu există afoni, există doar urechi necultivate.
2. Cred că te poţi obişnui şi educa în privinţa muzicii clasice.
3. opoziţiile pe care tu le creezi… firea sau Duhul în cazul acesta n-au nicio relevanţă.
La fel se paote ca o bucată muzicală care îţi place ţie să îţi stimuleze „firea”.
Eu am tot strigat ieri SLAVIT FIE DOMNUL după ce am ascultat vreo 70 de bucăţi la lăută renascentistă, Weiss şi Bach, şi integrala pentru lăută în intepretarea lui Paul Galbraith la chitara cu 8 coarde.
Mulţumim, Ioana, este bucata preferată a fiicei mele de cînd ai pus-o on line.
Marius, ma bucur. Iata dovada ca gusturile muzicale se pot educa.
Daca nu deranjez sau obosesc vreau sa imi mai spuneti ceva: ce parere aveti despre muzica celtica? Stiu ca are tendite spre muzica rock moderna, este adevarat?
Imi place muzica celtica. Despre influenta acesteia asupra muzicii rock nu va pot spune prea multe, intrucat nu am studiat problema. Probabil ca aveti impresia despre mine ca ascult numai Bach sau muzica clasica. Nu este asa. Ascult si asa ceva:
http://www.youtube.com/watch?v=Bv6rLqdNDBc
Aaaaaa, pai omul se mai inseala.
Spuneti-mi doar Noemi.
@Naomi. muzica celtica (traditionala) nu are nici o legatura cu muzica rock. putem vb de influete pe care le a dat anumitor curente in rock dar in sine e muzica tratitionala folclorica. muzica celtilor din Scotia si Irlanda este diferita de cea a celtilor galezi (care apartin altei culturi tot de origine celta).
cam asa suna muzica celta (irlandeza) o jig
http://www.youtube.com/watch?v=Aj-2pqF62wE&feature=channel
un flautist (flaut „irlandez” din lemn) cunoscut in Irlanda.
muzica celta irlandeza – si scotiana – traditionala este o muzica de sarbatoare/petrecere si ca mai toate muzicile folclorice este facuta pentru a fi dansata (jig, reel etc)
mai jos un link cu un flautist irlandez care imi place mult cu doua reels.
http://www.youtube.com/watch?v=jzSMYece0FM&feature=channel
si mai dau un link – doua! cu David Russell la chitara un aranjament pe chitara clasica The bucks of oranmore – si Spatter the dew – de pe albumul message of the sea cu muzica celta pe chitara clasica
Multumesc.
nu ştiu de ce nu-mi merge niciun link spre youtube.
nu vrei să încerci să înveţi la vioara? SE poate la orice vîrstă şi nu există afoni muzicali. Există surzi, dar nu afoni.
VIOLONCELUL imi place mie(cand ascult violoncel am o puternica impresie ca as vrea ca viata mea sa fiesub forma unui cantec de violoncel; asta simt eu). Multumesc foarte frumos pentru aceste muzici!
Tocmai de asta m-am apucat ŞI de violoncel… este singurul instrument netemperat la care cînt şi deschide o perspectivă fascinantă.
Semitonul nu este jumătatea tonului în gamă…niciodată.
Dragă Marius, sper că glumeşti cu muzica aia c***ry!
Un vigilent
nu eu am făcut selecţia, dar îmi place muzica country, dacă la asta te referi.
Vioara, este instrumentul meu preferat.
Viorile construite de marii luthieri sunt nu numai instrumente muzicale, cu sunete de o frumuseţe desăvârşită, dar şi adevărate opere de artă. Am citit recent o ştire în presă, despre o vioară, scoasă la licitaţie, construită de Guarneri del Gessu, cu un preţ de pornire de 12 mil. lire.
Am intervenit însă să adaug ceva despre corala ˝Jesus bleibet meine Freude˝ compusă de J. S. Bach.
Are o istorie specială.
În timpul celui de-al doilea război mondial pianista de origine engleză Myra Hess, a interpretat această compoziţie, fără întrerupere, pe toată durata războiului, atât în adăposturile de sub pământ în care oamenii se refugiau în timpul atacurilor, cât şi în concertele organizate în mod regulat, la ora prânzului, la Galeria Naţională din Londra. Pianista relatează în memoriile ei: ˝Corala avea un enorm efect liniştitor asupra ascultătorilor. Au fost momente de neuitat.˝ Prin concertele ei a inspirat ascultătorilor încredere şi speranţă. La sfârşitul războiului a primit Ordinul Imperiului Britanic.
Am avut ocazia să ascult corala la filarmonică, oferită ca bis, de un violonist german.
În legătura cu muzica clasică şi religioasă, nu cred că există un conflict între aceste genuri. De-a lungul istoriei s-au influenţat reciproc.
Iată două citate de Martin Luther, el însuşi un mare compozitor: ˝După teologie, locul următor şi cea mai mare cinste i se cuvine muzicii. Ea este un mare dar al lui Dumnezeu˝.
˝Când muzica este înălţată şi înobilată prin artă, omul poate recunoaşte în ea, spre marea lui mirare, într-o oarecare măsură, nemărginita şi deplina înţelepciune divină (în întregime nu este cu putinţă) care se află la temelia creaţiunii, Marea Capodoperă muzicală a Divinităţii˝. Citatele sunt preluate din lucrarea Cantus Christianus de Ovidiu Manole.
Mai amintesc doar că J. S. Bach a fost un om profund credincios. Din cele circa 1100 de opusuri, circa 700, de mare sau mică întindere, sunt lucrări religioase cu caracter protestant, compuse spre gloria lui Dumnezeu.
Foarte interesant ce spui despre Myra Hess. N-am ştiut această istorie.
Mulţumim pentru informaţii.
O întrebare naivă: cum se constată caracterul protestant al unei lucrări muzicale fără versuri şi despre al cărei autor nu ştim mare lucru?
ar merge aici si Heifetz! un link cu chaconne de Bach inregistrare de maturitate!
http://www.youtube.com/watch?v=dCV1lJR_Vco
http://www.youtube.com/watch?v=TUcKvGL_6Ik&feature=related
pe tube se gaseste si versiunea lui Perlman de la bbc care e fantastica dar cu totul altceva, alta interpretare, alt sound.
@PaulLiviu vioara „Vieuxtemps del Gesu” nu cred ca e scoasa la licitatie ci la vanzare si se cere pretul respectiv. viorile del Gesu au reputatia de a darama recorduri la preturi/vanzare depasind si strad urile. Vieuxtemps del Gesu a trecut recent prin mainle lui Menuhin, Perlman si Zukerman este un instrument cunoscut si foarte bun.
@guitarschizofrenic este vorba de licitaţie. Am revăzut ştirea la adresa http://www.cotidianul.ro/119189-Cea_mai_scumpa_vioara_din_lume_va_fi_scoasa_la_licitatie. Dar nu acest lucru este important.
Din repertoriul viorii Ciaccona de Bach este, după părerea violonistului Ruggiero Ricci, cea mai grea lucrare din punct de vedere muzical. Un mare interpret, care a înţeles profund muzica lui Bach, a fost George Enescu. Şi el a fost posesorul unei viori Guarneri del Gesu, vioară încredinţată astăzi violonistului român Gabriel Croitoru.
@PaulLiviu aveti dreptate si Enescu a detinut un del Gesu, cea numita „Cathedral” care asa cum observati este incredintata lui Gabriel Croitoru (decizie buna a statului roman. majoritatea violonistilor celebrii au detinut o vioara del Gesu si desi multi cred ca strad urile sunt „cele mai tari”, violonistii prefera del Gesu rile. Perlaman, Zukerman, Menuhin, Heifetz (care si a vandut toate viorile si a pastrat „ex David” ul del Gesu la batranete), Paganini (il Canone), Isaac Stern „ex. Ysaye” (vioara care i era foarte draga incat a pus un lutier american foarte cunoscut – Sam Zygmuntowicz – sa i faca o copie) etc. etc…. cat despre „vieuxtemps del gesu” este foarte important daca este licitatie sau vanzare, deoarece la vanzare pretul este fix (cum este si cazul de fata) este adevarat ca cei care o vand sunt reprezentantii unei case de licitati dar fac si vanzari deasemenea. un articol in Guardian (care prezinta mai multa incredere decat ziarele romanesti) a dat o stire asemanatoare la un moment dat insa nu precizau daca e licitatie sau vanzare incat dupa un timp au trebuit sa corecteze acest lucru sesizati de Bein & Fushi.
„This article was amended on 6 and 7 July 2010 to make clear in headlines that the Viextemps Guarneri has not yet become the most expensive instrument, and that (contrary to a heading) it is for sale not auction”
sursa http://www.guardian.co.uk/music/2010/jul/05/vieuxtemps-guarneri-violin-sale
cat despre Ruggiero Ricci e bine ca l ati mentionat ca uitasem sa dau un link care imi place foarte mult! cea mai frumoasa inregistrare (parerea mea) la God save the king variations (Paganini) in intepretarea (live) a maestrului.
link uri legate de vanzare se mai gasesc pe net.