Duminică, 4 iulie, la ora 18.00, la Tineret Iris: NUNTA

Duminică, 4 iulie, la ora 18.00, la Tineret Iris: NUNTA.

La ultima sesiune din cadrul seriei „Şi cei doi vor fi un singur Trup„, vom încerca să răspundem la următoarele întrebări:

1. De ce credeţi că trebuie făcută nuntă? Nu este un ritual religios inutil în vremurile de acum?

2. Nu a devenit un obicei, o tradiţie care ne încurcă?

3. Există vreo poruncă în Biblie referitoare la nuntă? Dacă a participat Domnul Isus la una, trebuie să îndeplinim şi noi acest fel de ritual? El a participat şi la alte ritualuri, dar nu le practicăm şi acum.

4. Trebuie să ne abţinem din punct de vedere sexual pînă după nuntă? De ce? Care ar fi motivaţia, dacă oricum am decis să ne iubim pînă la capăt?

5. Nunta în biserică garantează succesul căsniciei? Nu există atît de multe căsnicii care s-au născut în biserică, dar au sfîrşit în tribunal? Pot exista şi căsnicii care au început sub un copac şi cei doi au rămas împreună eroic pînă la moarte.

6. Dacă doi tineri sînt decişi să îşi trăiască viaţa împreună pînă la capătul vieţii şi decid să-şi lege destinele, de ce trebuie să facă şi altceva decît cununia civilă? În faţa luiDumnezeu nu pot fi uniţi şi printr-un DA spus în intimitate? Din asta vine binecuvîntarea?

7. Cum v-aţi imagina nunta ideală?

Voi, dragi prieteni, cum aţi răspunde la aceste întrebări? Ajutorul îmi este nepreţuit!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Anunturi, Cîntarea cîntărilor, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Duminică, 4 iulie, la ora 18.00, la Tineret Iris: NUNTA

  1. muresanalin zice:

    Eu nu prea sunt de acord cu nuntile, destrabalaia aia. bani aruncati.
    Ajunge sa te legi cu perechea ta doar in fata lui Dumnezeunimic altceva.
    Abstinenta este buna.

    Ma voi lega de fiinta iubita in fata lui Dumnezeu si atat.Poate o sa ne adunam in familie sa sarbatorim, nu am de gand sa fac tam tam, am spus si mai sus nu sunt de acord cu manelariile alea.

    • Marius David zice:

      Alin, şi ce faci cu comunitatea Duhului, cu Biserica,
      inteleg ca nu faci dezmat culinar, nici eu n-am facut.
      Believe it or not, dar n-am facut masa de nunta. Am facut slujba la biserica si GAAAAAAATAAAAAA!!!!
      Sandwich şi suc, stil bufet suedez, dar la am fost casatoriti cu martori si pastori.
      restul faci cum vrei tu,
      aici sint de acord cu tine, ca s-a mutat accentul, in loc sa fie la Biserica tot ce-i important s-a mutat balanta la restaurant.

  2. Pingback: Ultima seară “Tineret Iris” dinainte de vacanță « Clujul Evanghelic

  3. Conteaza? zice:

    1. Nu motivatia „util-izeaza” o actiune? Chiar numai pamanteste vorbind, are un efect benefic pentru ca responsabilizeaza. Avand in vedere ca ne consideram crestini, parte din Biserica, si dorim sa „fim un singur trup”, asadar „modificam structura”, mi se pare normal sa aiba loc nunta in cadrul Familiei. Plus ca si aici putem vorbi de responsabilizare.

    2. E traditie atata timp cat asa o tratam si urmam pasii impusi de traditiile tarii/regiunii in care ne-am nascut. Iti trebuie curaj (daca nu esti de acord cu acestea, evident) de a le infrunta, dar nu e imposibil. Si „crestinismul” (a se citi – ca si religie, indiferent de confesiune) e o traditie pana nu il personalizezi…Depinde de prioritatile fiecaruia. Pana la urma, ne urmam propriile principii sau ale altora? Pentru cine organizam nunta si de ce?
    Fiecare trebuie sa decida in dreptul sau.

    3. Personal, imi place ca nu exista un standard pentru orice actiune umana. In mod evident inseamna ca nu asta conteza, ci ceea ce cladeste o actiune in noi insine sau ar putea cladi… Cum tratam (fizic si spiritual) situatiile „ne-prescrise” dezvaluie modul in care Il cunoastem pe El, Cuvantul Sau. Ne dau de gol, practic.

    In ceea ce priveste obligativitatea nuntii – atata timp cat in Cuvant apare de atatea ori comparatia Mire-Mireasa, mi se pare de bun-simt sa afirm ca are valoare in ochii Lui, si ma obliga sa o privesc la fel.

    4. Nu cred ca ne putem declara atotstiutori, nu putem prevesti viitorul, asa ca pur si simplu ne-am grabi in mod nejustificat. De ce sa ne abtinem? Exista numeroase motive, chiar am citit un post interesant la Dumneavoastra pe blog in acest sens.

    Nu intotdeauna primesc poate raspunsuri clare pentru anumite intrebari sau, pur si simplu, pe mine nu ma lamuresc indeajuns, atunci gandesc asa: Daca declar ca imi iubesc Domnul si El zice sa nu fac asa, Il ascult! Nu sunt fiica unui Domn absurd, ci a unui Domn Intelept si Drept si Sfant si Iubitor si Milos (cu mine – de atatea ori!). Asta e cel mai bun motiv.

    5. Aici as pune o intrebare: botezul (ca si actiune fizica) garanteaza mantuirea?

    6. E vorba doar de Dumnezeu sau ideea nuntii implica Bisericii? Evident ca se pot aduce tot felul de argumente gen cazul lui Adam si Eva, etc. dar oare nu exceptiile intaresc regula?

    7. Nu sunt o persoana perfecta, astfel ca idealismul ma oboseste. Orice imi doresc eu – tot nu e perfect, ci cade intr-o extrema: egoism sau traditie, ceea ce e frustrant. Cred ca atata timp cat exista dorinta de a apela la intelepciunea Lui nu a noastra, El raspunde si poate da calauzire spre o nunta asa cum trebuie. Fiecaruia dupa nevoia lui. Nu cred intr-o reteta (la organizare ma refer) perfect valabila in fiecare caz (evident daca ne referim ca o organizam in parametrii crestini), dar spiritual vorbind – doar una exista.

    • Marius David zice:

      draga Conteaza,
      1. da, pînă şi laicii, ateii au păstrat instituţia căsătoriei într-o formă sau alta drept contract social, tocmai pentru a responsabiliza. Este un lucru important,
      2. da, este şi tradiţie, Sînt rele tradiţiile? Nu, este o tradiţie să îmi învăţ copiii să mănînce cu gura închisă şi cu furculiţa. E rău? Nu-i chiar aşa cu fiecare să decidă în dreptul său… sînt chestiuni care ne afectează pe toţi. TRadiţia este un liant social.
      3. Da, aici ai intuit un argument tare.
      4. Corect
      5. nu, botezul nu garantează mîntuirea aşa cum verigheta nu garantează dragostea.
      6. Nunta implică Biserica. Îl invităm, cum spunem noi, ca la nunta din Cana pe Domnul Isus la nuntă, El este Mirele, nu? Mirele cui, are şi el Mireasă. Îi cerem să ne fie un fel de naş, dar unde-i năşiţa? De ce am invita Capul fără Trup?
      7. actually … există şi reţete de organizare. pentru toate buzunarele şi gusturile 🙂

  4. mnobineknume zice:

    1. De ce credeţi că trebuie făcută nuntă? Nu este un ritual religios inutil în vremurile de acum?
    nu este primul pas catre respectarea poruncii : „cresteti, inmultiti-va…” ?

    2. Nu a devenit un obicei, o tradiţie care ne încurcă?
    SIncer, mi se pare o sarbatoare foarte importanta. Cel putin pentru mine. Si nu vad cu ce ar putea incurca ceva o nunta.

    6. Dacă doi tineri sînt decişi să îşi trăiască viaţa împreună pînă la capătul vieţii şi decid să-şi lege destinele, de ce trebuie să facă şi altceva decît cununia civilă? În faţa luiDumnezeu nu pot fi uniţi şi printr-un DA spus în intimitate? Din asta vine binecuvîntarea?
    Eu cred ca mai degraba s-ar putea trai fara cununia civila. Cea mai importanta e cea religioasa, pentru ca atunci cer Celui care m-a creat sa imi binecuvinteze alegerea. Acel da spus in intimitate nu prea are nicio valoare, pentru ca, in biserica spun da in fata celor alesi de Sus spre a conduce biserica. Totodata prin aceasta ceremonie se arata ca statutul meu social s-a schimbat. Daca ar fi in intimitate, cred eu, ar insemna ca ma rusinez de ceva sau ca ascund ceva si nu vreau sa stie nimeni.

    • paul chis zice:

      Da , s-ar putea trai fara cununia civila , de fapt pana la Revolutia Franceza (1789) nici nu a existat cununie civila , revolutionarii francezi anticlericali (si chiar anticrestini as zic eu) au introdus cununia civila ca sa ,,faulteze” Biserica (Catolica in cazul lor) si sa ii scada importanta si valoarea. Practic guvernul francez secular si anticrestin , a zis : ma baieti si fete , nu va ma duceti la biserica , va dam noi toate ,,serviciile” pe care vi le-a dat biserica. Asa ca cununia religioasa a fost inlocuita cu cea civila . Modelul asta a fost preluat in toata Europa , datorita raspandirii ideilor ,,iluministe” franceze.
      Asa se face ca doar cununia civila are valoare in ochii statului , cea religioasa e ceva personal , dar fara valoare juridica(adica popa \pastorul nu poate da certificat de casatorie ci doar primarul sau agentul de la starea civila).
      Exista insa tari unde cununia religioasa are valoare juridica, in SUA sau Israel(in Israel exista doar cununie religioasa. Ateii care vor sa se casatoreasca ori se duc la un rabin desi nu sunt practicanti ori merg in strainatate ca sa se casatoreasca- casatoriile civile efectuate peste granite fiind recunoscute de guvernul israelian) .
      Personal mi-ar placea ca atunci cand ma voi casatori sa fac acest lucru doar la Biserica si sa nu mai pierd vremea pe la primarie , sa stau la cozi ca sa ma programez si dupa aia sa ascult un discurs plictisitor al unui functionar.
      Pe de alta parte nu poti sa obligi ateii sa mearga la biserica , asa ca pt. ei ar fi bine ca institutia starii civile sa se pastreze. Nu ar fi corect sa ii chinuim obligandu-i sa vina la biserica pt. a se casatori . Oricum si casatoria civila e valida si recunoscuta de Dumnezeu (dovada ca , cuplurile atee casatorite doar la primarie, convertite ulterior la crestinism nu sunt puse sa se casatoreasca inca o data la biserica) . Aceeasi chestie e si cu cuplurile de religie pagana.
      Asa ca eu cred ca un legamant , un contract e bine venit , in orice forma ar fi ea(la primarie , biserica, sinagoga, templu hindus , seful tribului ) pt. ca responsabilizeaza pe cei doi. Daca unul vrea sa calce in strachini , celalalt are o baza , un motiv pt. care sa il acuze. Daca nu promiti sa ii fi credincios celuilalt acesta nu are un motiv de ce sa se planga daca il inseli. Eu nu prea ii inteleg pe cei care au o relatie amoroasa dar fara a fi casatoriti si care atunci cand afla ca partenerul , are o relatie si cu altcineva , se supara , faca scandal ca au fost inselati. Pai cum sa fii inselat , datorita carui lucru e obligat sa nu te insele, ,,scrie ” undeva ca nu are voie sa umble cu alte femei \barbati. Nu. Sigur putem invoca chestii sentimentalo-romantice , dar sentimentele vin si pleaca , azi pot sa il iubesc pe celalat mai mult , maine mai putin. Trebuie sa am ceva care sa ma opreasca sa imi insel partenerul , in momentele cand il iubesc mai putin. Si asta e casatoria. Pana la urma sentimentele pot reveni la gradul anterior dar pana atunci trebuie sa am o plasa de siguranta , un ,,clopotel” care sa ma avertizeze cand am tendinta sa o iau pe cale gresita: hei vezi ca esti insurat , i-ai promis ca o sa ii fi loial , trebui sa iti tii promisiunea.
      Dupa parerea mea insa , aceste lucruri sunt doar pt. gentlemani si lady\miss adica pt. persoane care au onoare si chiar au de cand sa isi tina promisiunile . Pt. restul casatoria e doar un ritual fara sens , o chestie care o faca doar ca asa se face , dar in care nu cred si nici nu au de gand sa se tina de juraminte.
      Ca si orice contract si casatoria pt. a fi valida trebuie sa aiba niste martori : pastorul , primarul , rabinul , imamul plus oamenii care vin la nunta(prieteni , neamuri) . Daca acestia lipsesc cum dovedesti ca te-ai casatorit ?! Ce dovada ai . Daca ne luam dupa principiul ca hai sa ne juram credinta unul altuia in padure , unde suntem numai noi doi . Se poate ajunge la situatii in care cineva sa traiasca in concubinaj dar sa pretinda ca se casatorit . Deci trebuie neaparat facut ceva vizibil , in public.
      In Biblie se vorbeste de nunta , mai ales in Vechiul Testament , desi din cate am observat eu in contexte neplacute: in Levitic scrie ca daca cineva violeaza o fecioara sa o ia de nevasta si nu va putea sa o alunge niciodata, sau ca daca o fata logodita e prinsa in ,,flagrant delict” cu un barbat in interiorul cetatii (evident cu altul decat sotul ei) sa fie ucisi cu pietre amandoi.
      In Israel din cate stiu eu , pe vremea aia nunta avea doua faze : logodna care se facea in casa fetei si care implica schimbul de juraminte si casatoria care implica mutarea fetei in casa barbatului . Din momentul in care se muta in casa barbatului , cei doi erau considerati casatoriti .
      Adica nu se mai facea niciun ritual la ceeace noi azi numim ,,casatorie” , de fapt logodna aia de care scrie in Biblie era ceremonia de unire a celor doi. Care se desavarsea , implinea prin mutarea fetei in casa barbatului ei si evident prin ,,consumarea” casatoriei.
      Asa am stiu eu ca se petreceau lucrurile in Israelul antic , fratele Cruceru poate sa ma corecteze daca am gresit in ce am zis. Eu as am auzit ca se facea pe vremea aia.
      La noi azi , logodna e de fapt un anunt public al intentiei de a incheia un legamant candva intr-un viitor apropiat , sau perioada de cand fata primeste inelul si pana cand se face nunta efectiv. Si din cate stiu eu nu are nicio valoare juridica sau religioasa . E exprimarea unei intentii de viitor. De aia din cate stiu eu logdonele se pot desface (de fapt nici nu e nimic de desfacut , ca nu s-a incheiat nimic) spre deosebire de casatorii.
      Am asistat insa si la logodne sacramentalizate , adica unde cei doi tineri au venit la biserica s-au rugat , apoi pastorul s-a rugat si el , parintii deasemenea.
      Dar cei doi nu au depus niciun juramant si prin urmare nu au fost considerati sot si sotie . Abia dupa cateva luni au facut nunta de adevaratelea , cu juramant si masa. Nu stiu sa fie insa o regula care sa spuna ca logodnele e musai sa fie facute la biserica , adica sa se faca rugaciuni special pt. asta . Poate fiecare biserica evanghelica are obiceiurile ei din punctul asta de vedere . Nu stiu , poate stie fratele Cruceru mai bine care ,,procedura”.
      La ortdocsi insa logonda e ceva sfant si obligatoriu inainte de casatorie , e un ritual special care se face inainte de casatorie : preotul ii binecuvanteaza si zice de trei ori ,, se logodeste robul lui Dumnezeu X cu roaba lui Dumnezeu Y” si abia apoi urmeaza casatoria cu juramintele etc. La noi la evanghelici din cate stiu logodna nu e obligatoriu sa fie ceva oficial , sa se faca vreun ritual .
      De fapt si tinerii de care am zis mai sus ca au facut logodna in biserica au facut chestia asta din proprie initiativa din dorinta de a da si o semnificatie mai spirituala unui gest altfel destul de laic . Asta si pt. a avea un motiv ca sa dea o masa , la care neamurile sa poata pune bani( Mirele traia de ani de zile in alta tara si a venit in Romania doar dupa nevasta. Rudele din Romania nu ar fi putut merge in strainatate unde urma sa aiba loc casatoria si prin urmare nu ar fi avut cum sa le dea bani tinerilor. Asa ca s-a gasit solutia asta cu logodna in Romania , urmata de o petrecere).

      • Marius David zice:

        da, multumim de lamuriri, lung comentariul tau, la care să răspund.
        1. noi nu ne-am logodit,
        2. ne-am cununat şi civil
        3. am făcut nunta la biserică.
        4. la Alesd obisnuim să facem cununia civilă în biserică.

    • Marius David zice:

      Draga Mno,
      1. destul de departe porunca de care vorbeşti de nuntă.
      2. părerea ta, dar cum o susţii biblic?
      3. De ce religioasă, ast este întrebarea.

      • mnobineknume zice:

        3: religioasa pentru ca, dupa cum am mai spus de ceva vreme, ma duc sa cer binecuvantarea pentru pasul acela in viata de la Cel ce m-a creat. Daca imi trebuie o adeverinta ma duc la doctor, daca imi trebuie un act ma duc la primarie, daca imi trebuie binecuvantarea ma duc la Cel ce o poate da. nuh?
        la 2 trebuie sa ma mai gandesc 😀
        si cu privire la 1, ziceam ca e unul dintre pasi numai 🙂

  5. Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru

  6. claurarau zice:

    Sunt foarte deacord cu necesitatea cununiei in fata lui Dumnezeu si a biserici Sale alese, dar eu ridic o alta problema intalnita la evanghelici din Romania:
    – pentru cine este tot programul care se face in biserica, pentru miri sau pentru Dumnezeu?
    Adesea nu mai sti cui i se adreseaza programul, sunt cantarile pentru miri sau sunt lauda la adresa lui Dumnezeu. Cei mai spirituali spun ca sunt pentru amandoi (miri si Dumnezeu). Dar oare isi imparte Dumnezeu slava sa cu cineva? Sau primeste Dumnezeu o inchinare in cadrul biserici daca acea inchinare nu este adresata 100% Lui?
    Sincer cred ca liturghia prin care biserica cerea binecuvantarea si insotirea lui Dumnezeu pentru miri sa transformat intr-o ceremonie in care miri sunt cei ce ocupa locul central si Dumnezeu este si el pe acol pe undeva ca doar evenimentul se desfasoara in biserica Sa.

  7. Vasilis zice:

    Ai observat bine Clau, in special cu ocazia unor evenimente speciale (binecuvantarea copiilor, ziua mamei, nunti) sunt amestecate inchinarea adusa lui Dumnezeu cu programele artistice care sa gadile urechile.
    Am participat ieri la binecuvantarea unui copil si am ramas cu o inima grea dupa program deoarece e asa o mixtura religioasa.
    Cu tot riscul sa fiu catalogat legalist nu pot inghiti cantari care sunt aduse mamei sau altei persoane, iar Isus e amintit o data sau de doua ori in treacat (daca e amintit).
    Mama, mama, mama mea
    Te iubesc si mult as vrea
    Sa traim pana-n cea zi
    Cand El va veni
    Tu imi esti comoara mea
    Cea mai luminoasa stea
    Mama, mama, mama mea.
    E ok cantarea, foarte sentimentala, artistica, toate mamele sunt emotionate… dar fara greutate spirituala, fara o atitudine de adorare si reverenta inaintea lui Dumnezeu.
    Asta a fost chiar ok, a mai cantat un diacon o cantare si mai sentimental-materno-patriotica.

    Nu cred ca locul potrivit pentru a fi cantata e la binecuvantarea unui copil, nici chiar de ziua mamei cand e program special in multe biserici. Atunci de obicei e si mai mare showul!
    E trist cand cei ce ar trebui sa vegheze dorm in Sion.

    Ma tot intreb uneori vazand cum decurg lucrurile, nu-s oare prea excentric si deplasat in gandire? Oi fi eu mai „destept” ca altii? Macar nu-s singurul daca poate fi asta o consolare.

    Chiar ieri am citit despre serafimii din viziunea lui Isaia care-si acopereau fata si picioarele cu 4 aripi, tocmai pentru ca frumusetea lor sa nu umbreasca slava lui Dumnezeu.
    Vai de noi ca multe lucruri le facem din fire, prin fire si pentru fire rapind astfel slava lui Dumnezeu!

  8. claurarau zice:

    Vasilis pe acest fir poti sa mergi mai departe si sa vezi showul de la fiecare serviciu religiod de la evanghelici din romania, sa ajuns ca poporul sa mearga la biserica ca la un concert la care stau in banca si savureaza spectacolul din fata. sa uitat vechia inchinare protestanta in care tot poporul era implicat (cantarea comuna a imnurilor, Citirea publica a Scripturilor, rugaciunea, predicarea Cuvantului). Azi nu mai citim tot textul de predica pentru ca sa fie mai mult timp pentru program, predica adesea este scurtata pentru ca nu mai este timp. Imi cer scuze poate am deviat un pic de la subiectul initial dar este continuarea la cea ce spune Vasilis.

  9. ana zice:

    Pana la urma care sunt raspunsurile corecte la acele intrebari?

Lasă un răspuns la Marius David Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.