Dragostea-Credinţă, Dragostea Credincioasă, Credinţa-ndrăgostită

Urmare de aici.

Am presupus că între Dragoste şi Credinţă este o legătură. Cele două au mecanisme sufleteşti comune care le declanşează, împreună cu speranţa. Fiecare dintre acestea reprezintă o deplasare sufletească imprevizibilă, provocată şi asistată divin. Da, şi Dragostea! Dragostea faţă de o femeie? Exact!

La fel cum se miră: Cum de poate crede? La fel se miră: Cum de-o iubeşte pe aia?

Dragostea-Credinţă? Daţi-mi voie acum să o cînt:

  1. Sînt îndrăgostit atunci cînd îi aud cuvîntul şi tresar, ştiu că este acolo şi nu minte. Rostirea şi fără vedere îmi aduce fiinţa-i mai aproape. Este ca şi cum ai auzi.. Este ca şi cum ai auzi vocea şi fiinţa este prezentă lîngă tine cu aceeaşi înfiorare. (Cuvîntul)
  2. Credinţa? Să faci tot ce îţi spune? Cu încredere, în ascultare? (Nunta)
  3. E dragoste atunci cînd mă uit la o urmă, o amprentă, un deget pe praf şi recuperez o întregul chip. Este ca şi cum ai privi în gol, dar ştii persoana. Ca şi cum te-ai uita la o fotografie, la o schiţă, şi tot sufletul ţi se umple de iubire. (Şarpele)
  4. Este ca şi atunci cînd crezi un străin despre ce pare să nu poată oferi, cînd crezi că-ţi eşti suficient şi descoperi în celălalt ceea ce ţi-e tocmai îţi lipseşte. Este ca atunci cînd îţi este dor, deşi fiinţa este prezentă, ţi-e sete, deşi eşti sătul. (Samariteanca – Profetul )
  5. Dragoste este atunci cînd înţelegi cuvînt de dragoste în loc de ceea ce părea batjocură la început. (Îngerul)
  6. Dragoste e cînd sînt departe şi dorul doare a sete şi a flămînzire. Este ca şi cum ai muri în pustie fără pîine şi apă. Este ca şi cum ai putea citi dincolo de cuvinte atitudinea, dincolo de gest, trăirea, dincolo de buze ideea. (Pîinea vieţii)
  7. Dragoste este să vezi dincolo de stîncă, să vezi apă. Este ca şi cum te-ai uita la o stîncă şi vezi dincolo de ea apă. (Apa vieţii)
  8. Dragostea crede pe cuvînt, fără dovezi, este credulă, de o încredere, … aşa că din iubire decurge neapărat credinţa. Petru îi spune că îl iubeşte pe Domnul în cap 6, ca să îl creadă, fără să înţeleagă încă ce spune în 7 şi 8. Să vezi ziua şi să te bucuri… ca Avraam, aceea este dragoste. (Eu sînt)
  9. Dragostea este să crezi orbeşte, precum orbul care s-a plimbat prin tot satul, văzînd lumina dincolo de pleoapele lui închise, auzind DU-TE şi dincolo de batjocurile copiilor. Scuipat între ochi, să te plimbi ca vindecat deja. (Orbul)
  10. Dragoste este să îl urmezi, auzindu-i glasul, ca singură ieşire, ca unică soluţie, fără alternative? (Pastorul)
  11. Eşti viaţa mea? Ce reprezintă această afirmaţie? Că îţi plasezi nu resursele, ci concentrarea spre acea persoană. (Învierea şi Viaţa)
  12. Ce înseamnă dragostea? Ce gest mai romantic poate fi decît să treci peste tot ce spun ceilalţi şi să faci risipa? (Vasul cu alabastru)

Da, se poate iubi pentru totdeauna, precum credem. Credinţa se duce în sus, ca fumul lui Abel, Dragostea se duce în lateral, ca sîngele lui.

Da, se poate iubi unic, precum nimeni nu crede în acelaşi fel în Isus, nu ne îndrăgostim la fel. Nicodim, Samariteanca, Orbul şi Slăbănogul au crezut diferit şi au avut tipuri de mutaţii sufleteşti cu totul diferite, dar spre Acelaşi.

Da, se poate iubi in crescendo, precum în creştere credem, cunoscîndu-L pe El.

Dragostea,  precum credinţa şi nădejdea, reprezintă o mutaţie de obiect, mutaţie de timp, mutaţie de punct de sprijin. Prin dragoste de fapt ne schimbăm nu lumea, ci cheia hermenutică de interpretare a lumii, ne schimbăm punctul de aplicaţie şi poarta de intrare în realitate, punctul de sprijin care ne ajută să ridicăm Pămîntul cu omenitatea lui.

Dragostea şi Credinţa sînt cele două lentile deformante de pe ochelarii prin care privim ce ne înconjoară. Ni-i aşezăm singuri pe ochi şi ce hidoasă ar fi lumea neprivită astfel şi ce urîte ne-ar fi bătrînele soţii, dacă nu le-am privi prin în-credere şi iubire? Ce urîţi ne-ar fi copiii, dacă nu i-am alinta cu credinţă, nădejde şi dragoste?

Dragostea autentică, precum credinţa este un exerciţiu de mutaţie de atenţie.

Care sînt mecanismele comune ale îndrăgostirii şi credinţei? Şi dragostea şi credinţa presupun transferul…

De le Vizibil spre Cuvînt, de la ce se poate simţi, spre ce se aude, spre declaraţii.

De la ce nu se poate spre imposibilul făcut posibil, dacă faci tot ce spune El…

De la muşcătura ta de şarpe, boala păcatului, spre o soluţie încredibilă. Este efortul de a-ţi muta ochii de la rană spre tablă, forţîndu-te să accepţi că asta este soluţia şi nu alta.

De la găleată şi izvor spre propriul tău trecut cu acceptare şi iertare, samariteanca bea cu adevărat, atunci cînd află că cineva a aflat tot ce a făcut.

De la apa tulburată, la dialocul cu cel ce stă în faţa ta. De la propria ta ologire, la cel care se propie ca să te tulbure cu o întrebare. De fapt, slăbănogul S-A LĂSAT tulburat. Apa tulbure s-a mutat în sufletul lui.

şi putem continua în toată Evanghelia…

Credinţa şi Dragostea sînt porunci…. Credinţa şi Dragostea nu se discută, se execută!

………………………………

Ιoan 14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. Ioan 15:17  Acestea poruncesc vouă: Ca să vă iubiţi unul pre altul.

Cred că soluţia pentru căsniciile noastre de îndrăgostiţi în papuci de casă stă în abordarea dragostei prin prisma credinţei şi invers, văzîndu-le pe acestea strîns legate între ele. Dintre toate cele de ales de prin manuelele de consiliere, vă propun dragostea-credinţă, ea devine dragostea credincioasă, iar credinţa îndrăgostită nu poate decît să vă facă cele mai mari surprize. Romantism? Nu veţi duce lipsă cu cineva care se poate uita la un o tablă de aramă şi să vadă acolo vindecare sau cu cineva care este în stare să spargă un litru de parfum.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, Gînduri, Periegeza, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Dragostea-Credinţă, Dragostea Credincioasă, Credinţa-ndrăgostită

  1. Eliza zice:

    poate 🙂

  2. Gabriel Băloi zice:

    Un exerciţiu demonstrativ de înalt rafinament intelectual-empiric prin care aţi demonstrat confuziunea (jur. reunirea) celor două mari valori !
    Într-adevăr , contingenţa aceasta „dragoste-credinţă” îl conduce pe om în REAL.
    Dacă prin cele două intri într-un REAL-FRUMOS , înseamnă că realitatea nu e urâtă , ci doar că nu o poţi vedea reală (adică , frumoasă) , aşa cum este , fără cele două lentile.
    Aceasta e realitatea cunoaşterii lui Dumnezeu şi a iubirii faţă de Dumnezeu.

  3. Pomisor zice:

    Multumim mult pentru aceste comentarii despre dragoste, sunt frumoase. Totusi eu unul prefer aplicarea sistematica a legilor dreptatii… Consider personal ca acest lucru este mai demn de incredere pentru mine cel putin… Si la urma consider ca nu am nimic de pierdut din aceasta aplicare… cel putin deocamdata… Dragostea este mai mult decat dreptatea, si in nici un caz o haina pentru rautate…

    • Marius David zice:

      În dragoste nu-i dreptate şi în dreptate nu este dragoste, dar amîndouă încap în Dumnezeu care este şi dragoste şi dreptate.

      • Pomisor zice:

        Fara a dori sa incep o lunga discutie adaug parerea mea rezultata din cate am observat. O dragoste reala si stabila se poate construi doar intre oameni care au un sistem de gandire bazat pe dreptate. Dumneavoastra spuneti corect ca dragostea cam exclude reciproc dreptatea, insa eu adaug ca dragostea se construieste pe temelia dreptatii. Fara dreptate, fara legi si fara contabilitate, absolut toate notiunile de genul dragoste, iertare, dar, har, sunt reduse la nonvalori (nu mai au sens). Din aceasta cauza eu cred ca este mai demn de incredere baza (sistemul legal) decat zidurile si acoperisul (dragostea, iertarea, tandretea) care fara temelie se pot narui la prima ploaie. Recunosc acestea din urma sunt mai placute si mai bune dar fara fundament isi pierd sensul.

        Iar acum o dedicatie muzicala in sustinerea ideii pe care am expus-o… {Sper sa se inteleaga si fie placuta.}:

        PS: Nu sustin violenta de nici un fel!

  4. Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru

  5. Pingback: Serile Iris – De ce cred? Ioan capitolul 15: Dragostea, roadă a mlădiței, cea mai mare poruncă și cea mai de preț cerere | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.