Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
poti sa fii obraznic sau tupeist cu tine iti permiti( si in sensul bun)
dar sa ajungi acolo incat cuvantul tau sa fie litera de lege si totodata sa vezi numai inainte..si foarte foarte ingust….inseamna ca ai o problema..nu? 😀
Daca modelul nostru este Domnul Isus vedem ca acest mod de exprimare nu este chiar potrivit. Si El a folosit biciul cand era nevoie de bici si cuvinte gingase cand era nevoie de ele. Acum sa luam exemplul unui mistic: Ilie: el a folosit si tonul aspru in discutiile cu Ahab dar nu la folosit in discutiile cu Elisei fata de care s-a purtat cu blandete.
Apoi parerea mea este: Poarta-te cu ceilati cum doresti sa se poarte ei cu tine daca rolurile ar fi inversate. Uneori folosirea unui ton mai aspru, o vorba mai usturatoare pot fi justificate dar utilizarea excesiva duce la obiceiuri, care nu sunt bune…
vânzătorii din Templu, fariseii, cărturarii, marii preoți cu siguranță nu erau de acord cu atitudinea lui Isus când le-a răsturnat afacerea. De multe ori cei mustrați nu consideră ca fiind oportun, momentul mustrării: de obicei, mai târziu e preferat.
draga Pomişor,
două chestiuni,
1. Domnul Isus n-a fost deloc blîndoc aşa cum ţi-l imaginezi,
2. Numai unii pot face chestii din astea. MArcu Nichifor era unul dintre aceşti unii.
Nu stiu ce sa zic… Desi … 1) cred ca de acum inainte voi incerca sa nu spun nimic despre imaginatia cuiva fara sa am motive intemeiate in ceea ce spun… 2) eu nu mi-as permite sa vorbesc ca d-l Nichifor indiferent de circumstante sau motivatii… Dar nu este de datoria mea sa judec niste vorbe care nu mi-au fost adresate direct si nici in prezenta mea… la urma urmei habar nu am cine este personajul…
poate că voi posta două predici de-ale lui, probabil că sînt foarte rare sau nu au apărut încă … îţi vei da seama cam cu ce fel de personaj avem de-a face.
draga Pomişor,
este o serie de decizii corecte.
„Pai, daca fratele\sora poate eu de ce nu as putea face cutare sau cutare lucru, ca doar Domnul imi da si ?” Tare mi-e teama ca unii dintre noi gandesc in acest fel… Oare e corect? Nu vorbesc decat din constatari a unor fapte ce le vad in jur, nu vreau sa judec pe nimeni.
Intr-adevar, nu oricine poate canta, predica intr-un anume fel (cu inteles diferit de „marturisi” cu sau fara cuvinte) sau vorbi cu indrazneala (si sa aiba efectul dorit), asa cum precizati. Avem daruri diferite. Ma intreb, care ar fii procesul corect de determinare\recunoastere a lor? Ar fii un subiect interesant pentru intalnirile cu tinerii, cred 🙂 .
Ce inseamna mistic ? (definitia din dictionar nu ma multumeste, nu stiu de ce)
Am auzit cuvantul mistic aproape exclusiv in contextul in care se vorbea despre ceva ezoteric. Ce inseamna de fapt, mistic ?
Mistic? Iată o bună întrebare. Misticii sînt acei oameni care aleg o cale alternativă căii dogmatice de cugetare şi trăire a relaţiei lor cu Dumnezeu. Noi toţi am făcut caticheza, am învăţat lucurrile pe care le ştim despre Dumnezeu. Căutăm să rămînem între acele limite şi să acţionăm în funcţie de ele. Nu şi misticii. Ei par să fi descoperit nişte uşi secrete, nişte trape acoperite pntru noi cu mici covoraşe, nişte uşi de pod de negăsit dacă nu te uiţi în sus.
Casa credinţei lor are un pic mai multe cotloane decît odihnitoarea noastră sufragerie în care ne citim biblia zilnic cu copiii.
O alta vorba ,cu tupeu, Ce stati ca niste bite uscate? sau adresindu-se surorilor:
„Cam mult pe la oglinda”
Ce vesti mai aveti despre Matia?
Acum este acasa, in tara ei natala… nu mai aveti vreo veste?
Sau acum e poate mai departe ca in America?
Pana acum s-a vazut doar cat de saritori au fost fratii nostri americani…
a început terapia chimică.
Rugaţi-vă să reziste.
Multumesc pt. raspuns.
Ne-am rugat si cu ajutorul Lui vom continua cu staruinta…
Cum ar fi ca cineva sa”sgaltaie” masa pe acre se face negustorie la usa bisericii cu Cd-uri?. 🙂
Mai avem mistici,ca sa aiba curajul dat de legatura lor cu Dumnezeu?
Fratele Marcu”a avut” curajul sa dea mancarea lui saracilor, tinerilor care nu aveau unde sta le-a venit in ajutor, sora Ada a fost ca o mama pentru multi tineri saraci ; nu m-as supara niciodata pe un asemenea om, orice mi-ar zice, mi-ar fi drag sa-l am alaturi;
ziceti mistic fratelui Marcu ?
Cati mai sunt azi ca si el, care in piata fata de lume, cand se intalnea cu cineva, zicea „hai sa ne rugam”, cati frati s-or fi simtit neindemanatici in acest caz, orasul e mic, lumea curioasa…mai traiesc unii care au avut parte de”partasie” in rugaciune in piata de alimente, joia cand e targ.
Mai este cineva cu curajul sau sa mature paharele de pe masa cu bautura?
NIMENI!
Daca sunt cuvintele lui…. nu-i bai. Vorbeste in vechea limba care mai rar o intalnesti.
Ii bai in schimb cu actuala limba a popilor care pe langa faptul ca nu creeaza „puntea de comunicare” cu divinitatea, alunga si majoritatea enoriasilor.
Hai sa fim seriosi cu popii contemporani si sa recunoastem ca-s facuti pe banda si fara … har.
ai dreptate cu limba de lemn de toacă în care vorbesc unii popi, preoţi, pastori etc.
„…dar schilodeasca-se odata”…e mistic sau tupeu?
Unele adevaruri se pot spune numai asa, altfel si-ar pierde miezul…
da, şi lumea se supără pe mine cînd sînt mai tranşant… deci am voie? 🙂
L-am ascultat pe fratele Marcu Nichifor si mi-as dori foarte mult sa mai fie astfel de frati cu o asa traire, putere si insotire a Duhului Sfint si sa stiti ca el chiar si cind folosea astfel de adresari cu ”tupeu„ o facea cu asa blindete si durere pt starea de fapt pe care el o vedea asa ca nu cred ca e cazul sa-l criticati ! Cit de bine-ar fi sa tot fie astfel de „tupeisti si obraznici” care sa porunceasca duhurilor rele !!
Ce-i cu P-ul ăla între paranteze, lîngă titlu? E articol publicitar?
P-preluat de pe patratosu
Rodica,
“…dar schilodeasca-se odata”…e mistic sau tupeu?
…e..Pavel!. 🙂
Ai voie Marius…anumite lucruri trebuie spuse citeodata. Aseara dupa ce am fost din nou vizitata de „constiinta virgulei”, o fraza simpatica mi-a staruit in minte. As fi preferat sa ma duc sa deschid usa virtuala a blogului…din nefericire a trebuit sa…arat usa cu degetul aratator. Era vorba de aceeasi usa…si de trecerea prin ea…dar trebuia neaparat aratata directia. Confuzia nu foloseste nimanui…si cred ca e bine sa clarifici situatia si uneori e nevoie de „acel ceva” pe care fratele Marcu Nichifor il avea. Si mai stiu pe cineva care avea o forma faina de exprimare, care te lasa „pe ginduri” de cele mai multe ori…Fratele Cure…
Si da Elisa…raspunsul tau a fost „tare” de tot…mi-a picat cu tronc!!!
Cine-i in-conştiinţa virgulei?
Cine este „ocupat” pe-acia cu aratatul, corectatul, explicatul, virgulei…cine dezminteste si ameteste…cine …cine oglinjoara este cel mai ce din …blogareala?
Nu e greu de ghicit…mai greu este de tolerat…
Rodica, dacă iei discuţiile mele din ultimul timp cu Lia, eu sînt acela… 🙂
tre’ sa ma duc sa vad care sint discutiile despre care vorbesti…ca am ramas in urma cu informatiile…Mi-am petrecut clipe „neuitate” in interminabile „discutii” cu individul care imparte premiile magaresti pe blogosfera…AC…
Desi n-am nici un titlu universitar( ca doar stau prost cu gramatica…si-s incapatinata si nu vreau sa invat ), tin sa-ti fac cunoscut faptul ca iti sint colega de „magarie”…Si sint onorata sa te mai anunt ca sint perseverenta si nu numai ca mi-am obtinut titlul cu onoruri dar ma si straduiesc sa-l mentin…Ai competitie serioasa!!!
you made his day… l-ai luat în seamă, ceea ce este rarrisim mai ales în ultimul timp. Ai făcut o faptă bună, Rodica!
ok…am citit si poate discutia asta a mea era paralela . Pe mine ma tortureaza Alin si imi cizeleaza rabdarea cu dalta lui, nu cu cea a Domnului…. Vrea neaparat sa afle ce iese din pahar daca mesteca cu furie. Numa’ ca nu poate sa iasa decit ce este inauntru, si mai nou am vazut ca nu-i pica bine binecuvintarile si cu aia ma ocup…il binecuvintez de sa-i picure binecuvintarile si sa-l ude ca o ploaie…
Diferenta intre mine si Lia este ca eu nu sint profesoara de romana si in ultimii 30 de ani am avut nevoie sa invat sa vorbesc cit mai corect o alta limba. Sint la fel de ocupata ca oricine care are o slujba, si invatatul corect al limbii romane este undeva departe pe lunga mea lista de prioritati. Am idei, ginduri pe care vreau sa le impartasesc si as face-o si daca as fi gingava…cu cei care imi tolereaza vorbirea. Asa ca nu vad de ce cineva care traieste in tara asta si e toba de carte ar avea o asa stare de aversiune pentru blogul meu incit sa faca sesiuni de exorcism gramatical aproape zilnic…Cei ce vin ma tolereaza; si eu stiu asta si le sint multumitoare. Daca ar fii sa aleg intre idei si gramatica, aleg intotdeauna o idee buna chiar daca nu e formulata perfect. Un fel de …hai sa ne ocupam si de ce-i in blid nu numai de aparente…sa lustruim vasul pe dinafara…
In alta ordine de idei, gasesc ca Biblia este adevarata si atunci cind eu sint gresita(sau mai ales)…Si daca Biblia ar zice ca Iona a inghitit balena…ce-as putea eu sa adaug? Home schooling este Biblic pentruca Biblia da parintilor responsabilitatea sa isi invete copiii. Si daca acest lucru este posibil, nu vad de ce s-ar simti cineva oparit cu ideea asta. In acelasi fel, daca parintii nu sint capabili de asa o treaba – si stiu astfel de parinti, atunci ar fi o crima sa ramina copiii acasa numai ca sa nu invete mai nimic.
Am muncit toata viata si sint o femeie independenta. Ma bucur de independenta mea mai ales ca am ajuns in timp un fel de canuta om sucit si nu stiu daca m-ar mai tolera cineva. Dar…ce Biblia ofera ca model de viata este visul oricarei femei cu capul pe umeri…un barbat care sa munceasca pentru ea si copiii ei si care sa poarte raspunderea relatiei familiei cu Dumnezeu, care sa o iubeasca asa cum Christos a iubit Biserica…si atunci sa nu-ti pui sortul si sa faci placinte cu brinza?
Sper ca nu am depasit limitele bunei cuviinte in nici un fel…si sa-mi fie iertate greselile gramaticale…cum si eu le iert pe ale altora…
te „torturează”? Înseamnă că devine eficient în împlinirea obiectivelor dînsului, pentru că asta era una dintre ultimele plîngeri: îi era necaz că enervează pe prea puţină lume. Iar ai făcut o faptă bună! 🙂
Asta a fost dus cu apa de pe iceberguri pentru mine…dar si daca sint inceata de la o vreme tot invat…
Ce tactica diabolica…sa ispitesti pe fratii tai, pe alti oameni in halul asta?! Trist…cutremurator…
Rodica, nu te ambala, este un gest de disperare. Uite o metodă de creştere a ratingului: ataci la MC, metodă licenţiată de Bastrix.
Pe cînd mă ataca consecvent, cu o consecvenţă demnă de scopuri mai bune, cu tot felul de porcării şi minciuni, era pe locu 20-24 în monitorizările dînsului. AC-ul încearcă aceeaşi stratagemă. Se hrăneşte cu venin.
A.C. ai 50 de haznale de vomi-dat cu capul, încearcă acolo cînd îţi mai vin doar apelative sau epitete pe care nu ţi le poţi controla din pricina frustrărilor şi complexelor care te bîntuie. Spor!
Emetiral am doar pentru mine!
Intotdeauna mi-a placut sa citesc intamplari, glume despre sau de Marcu Nichifor. Pare improprie exprimarea sa datorita termenului folosit, pe care il evitam, dar care de altfel apare si in Biblie. La fel cum unora li se pare improprie exprimarea Isus, blogger. Si totusi, Domnul se indeletnicea in felul Lui, cu aceasta preocupare, de comunicare, de a comunica altora, de dialog, de a Se comunica pe Sine. Dar sa revin la subiect. Eu as sustine ca in cazul fr. Marcu Nichifor nu este vorba nici de una, nici de cealalta, ci doar de temperamentul, modul de manifestare, caracteristicile sale adica spontaneitate, umor asemanator cu umorul sanatos al lui Creanga, dojenire directa fara prea multa diplomatie, dar care vine la indemnul si odata cu mustrarea Duhului. Cred ca cei de fata in cazuri similare la fel au apreciat, fara sa se supere, la o astfel de apostrofare, mai ales ca avea dreptate. Nici nu cred ca putea fi luata ca o jignire ci atragea atentia asupra unei stari de fapt, in limbajul omului simplu, probabil, pe intelesul acelora cu care avea de-a face.
I-as atribui limbajului său o doza de obiectivitate, de comic, indrazneala si mult har. Spune bine orice ar zice. De fapt, spunea.
nu, şi acum spune, dar în altă parte. Sînt sigur că Dumnezeu se încîntă de vorba lui rară şi bine călcată cu umoru-i specific.
Pingback: Dărnicie, Dragoste, Obrăznicie, Tupeu, Rebel, Borcanul cu religie murată « La patratosu