Texte incomode: Marcu 10

Marcu 10:1: Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s’au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăş să -i înveţe.
2: Au venit la El Fariseii; şi, ca să -L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
3: Drept răspuns, El le -a zis: ,,Ce v’a poruncit Moise?„

4: ,,Moise„, au zis ei, ,,a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s’o lase.„
5: Isus le -a zis: ,,Din pricina împietririi inimii voastre v’a scris Moise porunca aceasta.
6: Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.
8: Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.
9: Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.„
10: În casă, ucenicii L-au întrebat iarăş asupra celor de mai sus.
11: El le -a zis: ,,Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
12: şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.„

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Cîntarea cîntărilor, Fabrica de barbati, In-text-esant, Periegeza, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

58 de răspunsuri la Texte incomode: Marcu 10

  1. stelia mareescu zice:

    stiti la care verset ma tot gandesc eu? la versetu 7.De ce unor parinti le vine atata de greu sa de-a drumul copiilor? De ce nu inteleg parintii lucru asta?´´omul va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevastasa si cei doi vor fi un sg trup´´.Sau de multe ori se intampla exact inerv,..copiilor le este greu sa plece din casa parinteasca.

  2. stelia mareescu zice:

    nu frate marius,,,eu sunt un copil,,,am 22 de ani!

  3. stelia mareescu zice:

    intrebam lucru asta pentru am ajuns la o varsta la care ar cam trebui sa ma casatoresc,,adika sa imi las mama si tata…si imi vad familia de parca cu o mana ar vrea sa ma ofere cuiva,,,sa ma duca de langa ei..si cu o mana de parca ar vrea sa ma tina veshnik langa ei!

    • Marius David zice:

      da, așa trebuie să faci, dar trebuie să înțelegi inima lor.
      dacă sînt oameni înțeleepți îți vor asigura transferul sub autoritatea soțului tău, dar numai în momentul nunții și atunci o vor face defintiv.

      • George Franz zice:

        de unde ati scos-o p’asta cu autoritatea barbatului ? eu stiu ca femeia si barbatul au drepturi egale

        • Marius David zice:

          păi… din Biblie, George Franz.
          FAci nişte confuzii: drepturi egale şi autoritate.
          Eu şi domnul Băsescu avem drepturi egale, dar el are un anumit tip de autoritate asupra mea şi într-o zonă foarte bine delimitate.
          Şi eu şi tu avem drepturi egale, dar eu am autoritate cel puţin în domeniul limbii greceşti asurpa ta, dacă mi se permite obrăznicia.
          Deci?
          Think, man!

          • George Franz zice:

            Faptul ca esti expert in greaca n-are nicio relevanta , vorbim aici de autoritatea pe care iti place sa crezi ca ti-a lasat-o Dumnezeu asupra sotiei si copiilor tai .Mai studiaza un pic sfaturile lui Isus si s-ar putea sa intelegi ca aceasta „autotitate”biblica este de fapt o responsabilitate .

            Foarte multi propovaduitori ai „adevarului” abuzeaza cel putin la nivel psihic de membri mai neajutorati ai familiei motivand ca „asa spune Biblia” .

            Alo , oameni buni , suntem in secolul 21 , nu mai traim intr-o societate tribala in care cel puternic (dar fara prea multa activitate cerebrala) zice si se face .

            Ce va mai place sa tineti femeile la cratita si cu batic pe cap in timp ce voi sa va bateti cu pumnii in piept si va laudati cu stiinta voastra in ale Scripturilor .

            • Marius David zice:

              George Franz, ti-am lăsat comentariul, dar nu-ţi pot răspunde nu din pricină că nu am ce, tonul mă face să pun embargou pe răspuns.
              Schimbă tonul şi discutăm.
              Acelaşi lucru se putea spune altfel.

      • saritah zice:

        Marius ,
        „sub autoritatea sotului ” …. sincer , nu suna bine .
        Am in spate o experienta tare trista .

        • saritah zice:

          Intr-un fel , inteleg de ce ai spus „sub autoritatea sotului ” , ma gandesc la sot ca fiind capul familiei , si la responsabilitatea sa – inaintea lui Dumnezeu – pentru familia sa .
          Cred ca poate fi acceptata ideea numai daca este vorba despre familia crestina , in care ambii soti traiesc in ascultare de Dumnezeu . E de discutat …
          Cat despre copii , sunt un dar de la Dumnezeu , lasat in grija noastra , a parintilor , pentru o vreme . Ne sfatuim cu ei sau ei cu noi , ii indrumam , putem fi sau nu , de acord cu ei , dar nu le vom putea cere sa ramana cu noi cand ei vor fi ajuns la varsta la care vor avea de luat hotarari importante pentru viata lor .
          De cand am aflat ca voi avea un copil m-am rugat pentru el si-am spus ” Doamne, doresc sa fie al Tau !” . Si nu cred sa fi trecut macar o zi din cele peste 6570 de zile – cat au fiecare dintre ei – in care sa nu ma fi rugat pentru copiii mei dragi .
          Si stiu ca fiecare zi care trece , ma apropie de aceea in care ei isi vor lasa mama si tatal si vor avea familia lor .
          Asta nu ma sperie , dimpotriva , ma provoaca la rugaciune pentru drumul pe care fiecare dintre ei il vor avea de parcurs .
          Imi iubesc mult copiii, sunt comoara mea cea mai de pret , sunt toata bogatia mea , nadajduiesc ca le-am croit carari drepte ( sub calauzirea Domnului si cu ajutorul Lui ) dar as fi egoista daca as dori sa-i am langa mine toata viata .

          • saritah zice:

            Marius ,
            ma intreb de ce ai amintit textul din Marcu 10 si nu pe cel din Matei 19 , unde Domnul Isus face o precizare care lipseste in Marcu : „oricine isi lasa nevasta , afara de pricina de curvie ,…..”
            Da ,este un text incomod dar atat de serios .

        • Marius David zice:

          Saritah, şi tu faci o greşeală de metodă.
          Una sînt experienţele personale, alta este ce spune Scriptura,
          Nu manipulăm Biblia în lumina experienţelor personale, cel puţin ar trebui să fim conştienţi de faptul că facem asta şi să încercăm să evităm.
          Eu vorbesc despre un transfer de autoritate de la tată spre soţ.
          Ştiu că nu sună bine în secolul XXI.
          Am o listă foarte lungă cu chestii care nu sună bine în aceste secol.
          SExul în interiorul căsniciei ar fi o altă chestiune care sună prost pentru mulţi astăzi.
          sînt sigur că eşti împotriva sexului la liber, dar… altcineva are o altă experienţă proastă în domeniul acesta.
          Atunci ce ne facem?

          • saritah zice:

            Marius ,
            ai dreptate ; multumesc ca ai raspuns .
            Am intrebari la care nimeni nu a avut curaj sa-mi dea raspuns .
            Pacat ca nu pot pune intrebarile aici ; sunt prea personale .

  4. stelia mareescu zice:

    multumesc….si copiilor dumneavoastra…multi ani cu Domnu inainte!!!

  5. LiA zice:

    Cum explici faptul ca insusi Isus face 2 afirmatii ce par sa fie legate si totusi , sunt diferite:
    „6: Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
    7: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.”

    Si mai este ceva Omul(barbatul) trebuie sa fie cel care „LASA” si care trebuie sa se „LIPEASCA”
    Necesitatea precizarii „parte bărbătească şi parte femeiască.” este oare speciala pentru cei cu alte orientari sexuale din vremea aceea ?
    Unde este „punctul forte central” in acest text dupa opinia ta ?

  6. dani zice:

    exact pe principiul acesta, si azi. Isus le-a spus clar: „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”. Iar ei, stii Isuse, pai .. sa vezi ca noi .. ei .. chiar, chiar nu poate Dumnezeu sa impreuneze din nou .. hmm .. ca noi tare am vrea .. nu ne repeti iarasi ce-ai zis .. sigur ai gresit ceva 😛 .. si Isus le repeta din nou la fel de clar exact acelasi lucru:
    ,,Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
    12: şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.“
    Ba inca se face si mai clar .. si subliniaza partea fiecaruia.
    La fel in ziua noastra venim cu intrebari puerile si ne intrebam pastorii, liderii, ivatatorii .. oare cat e prea departe incat sa nu fie trecut linia .. sa ne jucam cu focul .. sa ne implinim eu-l si nevoile firesti.

  7. Ganditor zice:

    V.4 este un raspuns dat unor „ispititori” vicleni, pe care-i intereseaza legalitatea nu legitimitatea. NU, NU ESTE LEGAL! dar este ingaduit din pricina impietririi inimii, cand a continua e cu mult mai daunator decat a pune capat… dar, cu asumarea situatiei de esec si cadere, subiect de indurare si iertare Divina, printr-o carte de despartire. NU ESTE NICI OBLIGATORIU! sa te desparti, daca poti continua!

    Idealul? ” Va lasa omul pe tatal si mama la propriu, dar si pe tatal ( caracter) si mama ( fire naturala), chiar si soacra ( educatie) si se va acomoda unor alte cerinte impreuna cu nevasta sa, avand ca obiectiv procesul de a deveni ” un singur trup” ( spiritual si fizic, in aceasta ordine).

    Daca nu se intampla asta, se va intampla cealalta, impietrirea inimii si dezunirea.

    Referitor la ultima parte a fragmentului din Marcu 10, Isus raspunde de data asta ucenicilor, mai tarziu, in casa. Asa cum inteleg eu, se refera la cazul(vulgar) cand unul din soti isi abandoneaza partenerul pentru altcineva, cu care il schimba pe loc, intentionat( cazul abandonarii unui partener loial, din motive egoiste sau instabilitate).
    Sunt insa atatea !!!cazuri mult diferite de acesta ! pe care un Dumnezeu Personal nu le trateaza impersonal, la duzina si trivial. Etica juramantului prevede loialitate fata de persoane care se trateaza reciproc cu incredere. Unde increderea lipseste, juramantul este lovit de nulitate.( Unii ma vor intelege iar altii nu).
    Ceea ce vreau sa spun este- nu ca incurajez recasatorirea, ci descurajez judecarea acestor probleme de catre om. ( ” omul sa nu desparta” caci nici nu poate uni!). Muuulta durere este in spatele unor astfel de decizii!

  8. blue2403 zice:

    **Marius Cruceru**
    Texte incomode: Marcu 10
    Marcu 10:1: Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul ….etc
    __________________________
    An citit de trei ori toată postarea. N-am înţeles ceva…
    Pe cine şi de ce deranjază?

    • Marius David zice:

      în general deranjează pe cei care apără divorţul şi recăsătorirea.
      Bănuiesc că la greco-catolici nu se întîmplă asta.
      La noi se întîmplă.

      • blue2403 zice:

        Aha…
        Greco-catolicii divorţează la fel de mult ca şi alţii, desi ştiu ceea ce ai arăta în postarea cu care ai deschis subiectul.
        E adevătat ce spui, dar uneori dacă nu se recurge la divort lucrurile pot lua întorsături urâte rău.
        Răul mai mic e mai bun decât răul mai mare.

        • Marius David zice:

          şi care este răul cel mai mic? Divorţul?
          Ok, textul acesta spune că DACĂ TE RECĂSĂTOREŞTI, PREACURVEŞTI,
          de acord, dacă nu-ţi convine … divorţează.
          Dar … nu te mai căsătoreşti. Rămîi aşa sau te rogi puternic să rămîi văduv(ă), dacă nu iei măsuri prin sufocarea cu perna.

          • Cred ca aceasta chestiune trebuia specificata, tocmai pentru a nu intra in casatorie doar pana la brau, cu gandul ca daca nu merge, se desface si se construieste alta, ca un lego.

            Dar daca Dumnezeu a legat cu adevarat, omul mai are doar de strans niste suruburi. Cu revizii periodice si schimbarea uleiului, atentiilor, vorbelor blande, si citirea zilnica a manualului de instructiuni n-ar trebui sa fie probleme de nereparat.

            Cu precizarea ca vorbesc din afara usii, inca n-am condus o casnicie. Rog posesorii de permis sa ma atentioneze daca produc proza de fictiune.

            • Marius David zice:

              da, asta este una dintre problemele grave pe care le întîmpinăm în pastorala, oamenii nu ştiu sau nu vor să ştie la ce s-au angajat şi pleacă de la început cu preconcepţia că se poate desface şi reface.
              Midnight, ţie sigur nu ţi-am spus că ai talent. Ai!

          • blue2403 zice:

            Uneori, oamenii se căsătoresc fiind convinşi că se iubesc cu adevărat, după un timp, când mai trece din entuziasm fiecare observă la celălalt lucruri pe care până atunci, orbit de dragoste, nu le-a băgat în seamă. Încet treaba evoluează lu ajung să dună o viaţă de coşmar, nu odată se recurge la violenţe fizice. Uneori cuplul divorţează şi fiecare se recăsătoreşte. Noile cupluri e posibil să fie cu adevărat mai reuşite deoarece acum oamenii au mai multă experienţă în alegera partenerului. Ce e de preferat, un cuplu unde ambii trăiesc un coşmar, sau două cuplori fericite? La mine în vecini există trei astfel de cazuri.
            P.S.
            Pe de altă parte, cred că nu e deplasată o mică glumă.
            Actorul Florin Piersic a fost întrebat care e cel mai rău lucru în a avea două neveste:
            – Odată cu a doua nevată, vine şi a doua soacră… – a răspuns acesta. 😀

            • Marius David zice:

              blue, şi de unde ştii tu ce se întîmplă în vecini?
              Asta-i dovada că trăim în Balcani. Buuuuun! Şi ce au mîncat la prînz astăzi cei din preajma ta? 🙂
              sper că nu este deplasată o mică glumă.. 🙂

              A propos, nu-mi plac bancurile cu soacre. Am avut o „soacră” care nu-şi merită alt nume decît Mama Nataliei

          • Ganditor zice:

            …si daca te-ai uitat poftind in inima ta preacurvesti, si daca urasti in inima ta ucizi….
            …Totusi, care era pedeapsa pentru preacurvie in vremea lui Isus?… Vaduvia sau omorarea cu pietre?…sau ne scapa ceva?

          • Agnusstick zice:

            Nu stimate domnule blue, deplasat pare mai degrabă să faci consideraţii socio-demografice după ce citeşti textul din Marcu 10. Sigur că răspunsul corect ar fi că sunt de preferat două cupluri de vis, cu condiţia să nu se treacă prin etapa cuplului de coşmar. L-aţi fi întrebat pe Isus chestia asta imediat după ce l-aţi fi auzit spunând cum stă treaba? Sună foarte cunoscut stilul de a pune întrebări încuietoare Învăţătorului şi a argumenta raţional. Raţiunea se poate înclina sau nu în faţa Cuvântului?

  9. Ganditor zice:

    Divort inseamna actul legal prin care se pune oficial capat unei casnicii sau trairea de fiecare clipa a dezunirii?
    In functie de asta stabilim care este raul cel mai mic: asumarea unei situatii reale sau perpetuarea unor abuzuri degradante care acapareaza toata puterea, tot cugetul si toata inima, deturnandu-le de la tinta de dorit.
    Personal, nu percep acest text ca fiind incomod si nu sunt in situatia de a ma justifica sub acest aspect. Opinia mea se vrea ” paine pentru aproapele”, nu ” paine pentru mine”. Sunt atatia exclusi , dupa opinia” noastra”, de la farama de paine a vietii dupa care tanjesc in mod specific!

    • Marius David zice:

      Divorţul nu este numai actul oficial şi legal… există şi divorţuri lăuntrice, nepronunţate în instanţă. Acelea sînt cele mai multe…
      Cei doi împart acelaşi spaţiu şi sînt con-temporani unul cu altul, sînt sincronici şi sintopici, ba chiar împart şi banii, dar nu mai împărtăşesc dragostea, idealurile, visurile,

      • saritah zice:

        Si ? Cat poti trai asa ? Vrei sa te poti bucura . Te rogi , astepti o minune … si vrei ca nimic sa nu-ti tulbure relatia personala cu Dumnezeu . Astepti cat ?

        • Marius David zice:

          pînă cînd moartea vă va despărţi, dacă este cazul… nu aşa ai JURAT?
          de asta trebuie să ne gîndim şi să ne rugăm înainte, să aşteptăm înainte…

          • saritah zice:

            Marius ,
            si-a legat inima de o alta si se scurg , vad , anii !
            Chiar pana cand moartea ne va desparti ?

            • Marius David zice:

              Da, Saritah,
              El şi-a legat inima de o alta.
              Tragic, nimic de spus!
              Care este opţiunea? Alternativa?
              Vă despărţiţi şi îţi „refaci” viaţa?
              O iei de la capăt?
              Ce să înţeleg din spusa ta „se scurg anii”.

              A fost el „iubirea vieţii tale”? Daca da, atunci va rămîne iubirea vieţii tale.
              Unele iubiri de viaţă se sfîrşesc în lacrimi, este adevărat. Celelalte….. tot în lacrimi.
              Toate iubirile de pe pămîntul acesta se încheie cu lacrimi.
              Avem doar două opţiuni: în faţa biroului de lemn al judecătorului sau în faţa sicriului de lemn. Terţul este exclus.

          • saritah zice:

            Iti poti imagina adancimea suferintei celui tradat ? Poti patrunde cu gandul macar ?
            Simti ca Dumnezeu te-a parasit de tot , simti ca rugaciunile se opresc undeva sau stau pe o lista luuuunga de asteptare a Celui de sus , vezi cum ti se epuizeaza resursele fizice si psihice tot nadajduind sa se intample un miracol , la inceput intrebi ” de ce ” si vezi ca de fapt , Dumnezeu nu da raspunsuri , trec anii si , cum ai spus si tu , simti ca traiesti deja un divort launtric . Nici nu mai stii de cand .
            Pana cand moartea ne va desparti ?
            Tu incerci totul , el nimic .
            Astepti , stiind ca decizia schimbarii e numai a lui dar el a intors spatele lui Dumnezeu .
            Pana cand moartea ne va desparti ?

            • Marius David zice:

              draga Saritah,
              da, îmi pot imagina, de 20 de ani lucrez cu oamenii şi nu am văzut o singură dată astfel de lucruri. A trăznit şi foarte aproape de mine acestă furtună. Este adevărat, nu în familia mea, nu între mine şi soţia mea, dar foarte aproape de mine.
              am agonizat împreună cu cei care au trecut prin asta.
              Ceea ce descrii tu poţi multiplica cu 20 şi ai o imagine a ceea ce am văzut pînă acum.
              Draga Saritah, înţeleg, el nimic, nimic, nimic, nimic… dar Dragostea autentică, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul… SUFERĂ PÎNĂ LA CAPĂT…
              Întrebarea mea pentru tine este unde este capătul dragostei tale?
              Din păcate sau… mai bine zis… din fericire… numai Dumnezeu mai poate interveni cîteodată.

              Cînd un asemenea soţ, după aproape trei ani de lupte, s-a întors spre soţie şi şi-a părăsit definitiv amanta… ştii cîţi oameni erau în post şi rugăciune epntru acel cuplu în vinerea aceea? 80 de oameni, pe număratelea, care ştiau unii de alţii.
              Acesta este un soi de drac. Nu ies cu speranţele şi aşteptările, ci cu post şi rugăciune în cadru eclesial, sub protecţia comunităţii creştine.

      • Ganditor zice:

        si atunci, cum e cu ” pe acestea ( care se vad) sa le faceti dar pe „acelea” ( care nu se vad), sa nu le lasati nefacute? Nu realizam ca, daca ar fi sa fim cuantificati dupa ceea ce reusim, ne-am afla in esec total? NICIODATA!!! pe ” acelea” nu le putem pune in ordine!, caz in care ” acestea”, pe care le putem cosmetiza, nu au NICI O VALOARE! ca si criteriu de acceptabilitate. Ba dimpotriva, creaza capcane psihologice si iluzii ale opticii spirituale.

        Deci, a te incapatana sa nu divortezi cand dintotdeauna sau de mult esti dezlipit, nu mi se pare un titlu de glorie…
        Altfel spus, mi se pare o lasitate, o lipsa de asumare si o minciuna de sine in primul rand, apoi fata de altii. Pe Dumnezeu, cu siguranta nu-l putem imbrobodi.

        Un procent coplesitor din cei consiliati in vederea depasirii crizelor familiale isi prelungesc doar agonia. Cei ce depasesc cu adevarat impasul, dovedesc ca a fost doar un impas inerent.

        Mi se pare mie ca lupta, in asemenea cazuri, este 99,99% a celor care au casnicii functionale sau chiar foarte implinitoare, in inima carora esecul altora raneste sentimente dragi, situatie in care ar fi de precizat ca nu poti lua lucrurile de acolo de unde ele au un nume ( ex. partasie, intimitate, interdependenta) si sa le suprapui peste o alta situatie, unde intalnirea este tensiune condensata, apropierea este scrasnire din dinti , colaborarea este o corvoada …si sa extragi cu forta ceea ce ar fi trebuit sau ar fi fost de dorit sa fie.
        Cineva identifica situatia de a nega ceea ce este in numele a ceea ce ar trebui sa fie, cu babilonia. Oare nu este cu adevarat o incurcare a limbilor, care ne impiedica sa comunicam, semnificandu-ne atat de esentialmente-opus lucrurile? Si asta, in numele Cuvantului….

        • saritah zice:

          Marius ,

          Am intrat in al patrulea an de cand traiesc durerea sfasietoare a tradarii . Al patrulea an , cred eu .
          Nici nu mai stiu acum exact unde s-au despartit drumurile noastre !
          Nici nu mai stiu daca ce a fost inainte a fost adevarat .
          Anul asta avem 21 de ani de cand am jurat …
          Mai mult de un an am reusit sa tin ascunsa suferinta .
          Sa o tin ascunsa de copii si de toti cei de aproape .
          Tacere sfasietoare , adevarata agonie , l-am plans ca pe un mort , exact asa !
          Nu vreau sa descriu agonia ; o retraiesc si mi-e foarte greu ; si asa ma lupt deseori sa pot sa nu privesc inapoi .
          Nici acum , dupa trei ani , nu pot sa-mi revin , rar mai pot sa mananc asa , ca toata lumea ; stii cum e ? e ceva sfasietor in interior care urca pana sus , simti ca-ti zvarcoleste totul , stomacul , inima , respiratia , …

          De-ar sti sotii cata distrugere aduce dupa sine tradarea ! De-ar putea intra macar pentru o clipa in sufletul celui inselat , sa vada ( sa simta e mult spus ) ce ucigatoare e
          tradarea ! De-ar vedea cata amaraciune , cata dezamagire , cata mahnire de necuprins in cuvinte e in sufletul celui pe care l-au dispretuit si ignorat , intrand fara sa clipeasca pe un drum cu sens unic de cele mai multe ori !

          Sa-mi refac viata ? Sa o iau de la capat ?
          Inteleg Matei 19 . Lucrurile sunt clare , nu e loc de discutie ! Exclus ! Dumnezeule, pazeste-ma !

          Capatul dragostei mele ?
          Marius , daca inca sunt aici , daca inca sunt sotie si mama , cu tot ce cuprinde aceasta , e pentru ca iubesc infinit mai mult decat inainte , cand credeam ca suntem perechea ideala .
          Repet , iubesc infinit mai mult .
          Da , iubesc infinit mai mult .

          Marius , sa-ti spun : oameni din colturi diferite ,oameni total diferiti m-au sfatuit ( pentru ca le-am cerut ) sa plec . Decizia schimbarii e numai a lui . Nu ma obliga Biblia sa plec dar imi ingaduie .

          Cea care de un an se roaga pentru mine , pentru noi , si posteste alaturi de mine ( buna prietena care traieste o altfel de suferinta ) a fost singura care a tot incercat sa ma convinga ca divortul nu e solutia .

          Ma obisnuisem cu ideea divortului pentru ca simteam (si inca simt cu putere ) nevoia de eliberare . Mi-e dor sa ma bucur , mi-e dor de un cuvant adevarat , intelegi ? mi-e dor de un zambet adevarat , mi-e dor de o strangere de mana , sa simt ca pulsul lui are acelasi ritm cu al meu , mi-e dor sa stiu ca cel mai drag om din lume se gandeste la mine sau ma intreaba simplu „ce mai faci ?”… nu m-a intrebat demult asta .
          Mai contez ? Nu e clar ?
          Marius , aveam nevoie de un raspuns convingator .
          Si iata , ti-am scris . Am incercat sa fiu scurta ; oricum durerea si suferinta nu incape in cuvinte sau nu-s cuvinte pe masura …
          Dragostea mea pentru el e cea care sufere totul , nadajduieste totul . Care e capatul iubirii mele ? Pana unde merge ? Am hotarat , nu o data , ca sunt gata sa platesc pretul , oricare ar fi , si merg pana la capat . Chiar daca il vad , il simt ca nu mai are nimic pentru mine acolo , in sufletul lui … chiar daca nu intelege nici macar de ce plang , cand plang ( stii , imi spune ” dar nu inteleg de ce plangi !” ) , chiar daca schimbarea lui e totala , tot ce era normal inainte acum e anormal ; lumea s-a intors cu susul in jos ; infidelitatea e un mod de viata ; chiar daca …tacerea a inlocuit cuvintele … daca se aude o cantare pe CD dintr-o data „se face curent ” si usile se trantesc … daca se aude o predica a lui …, da’ ce conteaza a cui ? e predica ? „fitze ” ! Chiar daca nimic nu mai seamana cu ceea ce se numeste familie , zic doar familie , am hotarat sa merg pana la capat .
          Stii , Marius , asteptam o voce care sa-mi spuna ” pana cand moartea va va desparti ” . Stiam asta dar voiam sa o aud spunandu-se din afara .
          Spun : am hotarat .
          Cand sunt tare , privesc inapoi ca la un trecut care nu a fost al meu . E Dumnezeu Cel care ma intareste .
          Dar vine cate o zi in care , sunt mai slaba si ma darama din nou gandul ca drumul lui de la serviciu acasa trece pe la ea … Aveam nevoie de ” pana cand moartea va va desparti ” macar , sa pot merge mai departe .

          Si totusi , mai intreb :
          ma sfarsesc si el , nu are nicio treaba !
          Sa nadajduiesc ca , macar in fata sicriului meu se va opri , in sfarsit , si se va trezi ?

          Traim sub acelasi acoperis . Ne servim cafeaua unul langa altul in fiecare dimineata . Ma crezi ca dorul de el ma copleseste ? Copiilor le este tot mai dor sa-si stranga tatal in brate !
          „Mi-ar place sa am un prieten credincios , pe care sa-l intreb tot ce as vrea sa- l intreb pe tata ” imi spune cel mare , student acum . Azi mi-a scris un email : „Sunt asa de singur . Mi-e tare dor de tata ” . Iar tata e aici , e cu noi !
          Intelegi ?

          Chiar nu se gandesc deloc cei care isi abandoneaza familia , la ce e in sufletul copiilor lor macar ? Egoismul le intuneca intr-atat mintea incat nu mai vad , nu mai aud si nu mai simt ! Inima s-a pietrificat ? Ce mai poti face unei inimi de piatra ? Va folosi Dumnezeu dalta de va fi nevoie ? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce inseamna lovituri de dalta ale unui Dumnezeu gelos , drept , rabdator pana intr-o zi …

          Dragostea mea merge pana la capat .

          Dar stii cum e drumul ?
          Sunt doua mari obstacole inaintea mea :
          – mi-am pierdut total increderea in el
          – nu pot sa-mi imaginez macar , ca e posibil sa o luam de la capat fara ca el sa-si ceara iertare si sa-si exprime cu cuvinte dorinta de impacare .

          Am hotarat si imi doresc sa pot sa-mi tin juruinta pana la capat . Iar in zilele cele mai grele , Dumnezeu sa aiba mila de mine ! Si Dumnezeu sa aiba mila de el !

          • sam zice:

            Dear Saritah,
            Imi permit sa intervin cu un gand desi nu am autoritatea lui si de la Marius (sorry shefu :))
            Pot ghici doar o parte din situatia ta din ceea ce lasi ca semnale aici.
            Impresia generala pentru mine e ca sotul a dat in mintea copiilor cam cea pe care o au alcoolicii, dependentii de jocuri de noroc etc. Ghinionul mare e ca e dependent de „afectiunea” unei alte femei. Nu poate fi vorba de dragoste intre el si respectiva. Dragostea e ceea ce a primit si dat in cei multi ani de trai impreuna cu tine.
            Variante de raspuns fata de alegerea lui sunt multe si depind de ceea ce p0ti face cu forta care ti-a ramas si stiu ca nu a ramas multa pentru ca duci greul pentru amandoi si ceva deasupra. El nu este si nu poate fi fericit asa ca acum sunteti doi nefericiti plus copiii.
            Cum spuneam, variante:
            1. sa te desparti – nu stiu daca te lasa inima si credinta. Si speranta…
            2. sa te desparti doar in fapt nu si legal ca un fel de ultimatum sperand ca tragedia pierderii jumatatii lui (esti jumatatea lui si el stie altfel ar fi plecat deja) i-ar ajunge ca si un soc electric de reanimare
            3. sa-i ceri absolut ferm, fara negocieri sa renunte la una dintre voi si sa-i dai un termen fix (nu prea indepartat) pentru asta cu asigurarea ca la termenul respectiv daca nu a ales tu vei fi cea care alege pentru el.

            Poate ca ordinea mai buna ar fi inversa, incepand cu punctul 3 si sperand ca nu va mai fi nevoie sa ajungi la 2 si 1.

            Cat despre a continua in situatia incerta de acum (dupa cum am inteles eu) nu pot spune nimic decat Doamne-ajuta! dar nu e ceea ce as putea duce eu in locul tau.

          • Marius David zice:

            draga Saritah, ce să spun?
            Mărturisirea ta este copleşitoare, emoţionantă.
            Am aşteptat mai mult de o zi ca să răspund. Nu am ce.
            Dar pot să mă rog. Ştiu cum este acea stare, am ascultat-o de mai multe ori din gura unor soţi sau soţii în disperare.
            Am gustat otrava asta prin ei. este cumplit, într-adevăr.
            Ma voi ruga pentru tine

          • saritah zice:

            Marius ,

            am vazut ca taci .

            M-am gandit , daca fiica lui i-ar spune ” tata , inteleg , stiu , am jurat , dar nu mai am incredere deloc in el , astept sa-mi spuna o vorba sau sa vad sau sa simt ca-i pare macar rau ….” i-ai spune sec : „ai jurat deci ….pana cand moartea va va desparti ” ?

            Asteptam ceva mai mult .

            Am crezut ca doar copiilor , cand sunt mici , trebuie nu doar sa le spui sa nu faca un anumit lucru ci sa le si explici de ce .
            Stiu , am inteles perfect , credincioasa fiind , care trebuie sa fie drumul meu , renuntarea totala , spun RENUNTAREA TOTALA LA MINE , nebunie curata in ochii unora , in nadejdea ca cel drag , intr-o zi , nu prea tarziu , se va trezi .
            Avand in vedere incertitudinea descrisa mai sus , ( m-am straduit sa folosesc cat mai putine cuvinte ) , aveam nevoie de ceva atat de puternic , sa-mi spun in minte sau cu voce tare ,o data , de doua ori , de o suta de ori , in momentele in care as da inapoi , ceva care sa ma ridice din nou REPEDE .
            Stii , sunt stari atat de puternice , incat ai nevoie de interventia lui Dumnezeu , foarte rapida .
            Stiu ca nu trebuie sa-i dam termene lui Dumnezeu dar am trait momente in care imi venea sa cer ” Doamne , ai 10 minute sa ma ridici , nu pot sa astept mai mult ! Nu pot !…” sau „mai sunt 11 km in care , Dumnezeule , trebuie sa faci ceva pentru mine !”
            Intelegi , Marius ? Si a facut ! Dumnezeu mi-a raspuns asa cum am cerut , in 11 km , sau in 10 minute !
            Diavolul stie ce doresc cel mai mult pentru cel mai drag din lume . Si stie si cati sunt cei care ma sprijina in rugaciune .( 80 nu am putut strange ) . Si nu si-a ales pe oricine : sotul meu e un om extraordinar ! O stie muuuult mai bine Dumnezeu . Nu mi-e frica , pentru ca Dumnezeu e mai presus de orice domnii si puteri si stapaniri . Dar , in clipele de slabiciune totala , am nevoie de ceva convingator , care sa-mi ridice din nou privirea la Cel care „se gandeste la mine ” mereu .
            Am vazut ca taci si-am zis „si Marius s-a impotmolit ; mi-a amintit de acel „pana cand moartea va va desparti ” si atat . Marius a ales ce a fost mai usor pentru el ! Asta nu-mi ajunge !”

            Copilul meu student in primul an , a avut o zi grea , un moment dificil , pe langa problemele lui studentesti stiu ca-l macina in interior si problemele de acasa ; il iubeste foarte mult pe tata chiar daca … si mi-a scris ” abandonez facultatea asta ; vreau sa ma gandesc la altceva …”

            Trebuia sa-i vorbesc , sa-l conving sa nu renunte , sa-l ajut sa treaca peste momentul greu …
            Pentru prima oara , in ultimii ani , cei mai dificili din viata mea, m-am bucurat ca nu am abandonat lupta . ( Nu prin puterile mele nu am abandonat ; nu am niciun merit ! E Dumnezeu care m-a intarit si cei de aproape , putini , care s-au rugat si postit … ) Pot sa-i vorbesc copilului meu de pe pozitia celui care nu a abandonat cand , eram indreptatita sa o fac .
            Asteptam de la tine , Marius , ceva absolut convingator , ceva care sa ma ajute in momentele in care-mi vine sa renunt . Sunt doar om . Vezi , Sam a fost un pic mai uman … Dar e clar ca aici , omenescul nu-si are locul !

            Si-am primit mesajul din alta parte .
            S-ar putea sa fie cel de care aveam nevoie .

            Am inteles ca daca Domnul Isus ar fi abandonat in cele mai de nesuportat momente de chin , de suferinta , de umilinta , …ar fi fost abandonat , de fapt , planul mantuirii noastre . Domnul Isus a dus pana la capat ce a inceput pentru noi . Dragostea Lui pentru mine ma copleseste , Dragostea completa , Dragostea desavarsita . El a cerut , daca ar fi fost cu putinta , sa i se indeparteze paharul … a avut El Insusi un moment in care ar fi renuntat ? …Nu a facut-o desi urma rastignirea …

            Si eu am spus , nu o singura data , „Doamne , te rog , scurteaza-mi suferinta asta ! Nu stiu cum dar grabeste un final , ORICARE AR FI ! …Si totusi …Tu stii mai bine de ce ai ingaduit toate astea . Stiu ca-mi vrei binele , …faca-se voia Ta cu mine . Nu face dupa dorintele mele daca nu coincid cu ceea ce vrei Tu pentru mine ! Accept voia Ta , chiar daca e greu drumul asta .”

            E adevarat , cel mai usor e sa abandonezi .
            Am citit si rascitit Matei 19 : 1-12 , Marcu 10 : 1-12 , 1 Cor. 7 :10-16 , Romani 7:1-6 , Maleahi 2:10-16 …si le-am intors pe toate fetzele , sa fiu perfect convinsa ca trebuie sau ca e mai bine sa plec . Si consider drept asa si acum .

            Divortul ( legal sau nu ) mi se parea cel mai drept si in acelasi timp ELIBERATOR (pentru moment ) pentru mine .
            Starea de acum , in care subiectul e absolut abandonat (nici nu poate fi deschis macar ) , in care increderea nu mai exista , ( nu are cum ) , in care fiecare mergem pe drumul nostru si incercam sa ne adaptam la un nou tip de convietuire , eu consumandu-ma in interior fantastic de mult , el …habar nu am … starea aceasta mi se pare cea mai complicata , cel mai greu de suportat .
            De aceea , Marius , am intrat aici sa-ti scriu , pt ca ai postat „texte incomode Marcu 10 ” si ce incomode !

            Le-am inteles bine pe toate ; sunt credincioasa si nu ma voi lepada de Cel care mi-a schimbat viata – prin toata suferinta asta .

            Suferinta mi L-a redescoperit pe Dumnezeu altfel ; suferinta m-a facut sa traiesc realmente dependenta de El , pe mine , pentru care inainte parerea oamenilor conta cel mai mult ! Si de parerea celorlalti depindea , intr-un fel , fericirea mea . Suferinta m-a adus in starea in care sa pot si eu sa spun „Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri , le-am socotit ca o pierdere , din pricina lui Hristos ” . Suferinta mi-a adus aminte de Dragostea lui Isus pentru mine , pentru ceea ce sunt , nu pentru ce ar fi vrut sa fiu , mi-a amintit de Dragostea Lui neconditionata , Dragostea care a mers pana la capat . Da , Marius , m-ai intrebat ” care e capatul dragostei mele ” . Acesta e capatul ! Sacrificiul !

            Imi doream cu tarie sa pot sa spun O DATA PENTRU TOTDEAUNA : ” uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte , alerg spre tinta , pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu , in Hristos Isus .”

            Dar am vazut ca uneori am nevoie de rededicare in fiecare zi . Iar „pana cand moartea va va desparti ” nu e suficient , Marius !

            Da , acesta e capatul dragostei mele : sacrificiul . Si daca , ajungand la capat , cel drag , cel mai drag , se va opri , va plange , va dori el insusi iertarea de la Dumnezeu ( eu l-am iertat deja si o fac in fiecare zi , fara sa o ceara ) , daca sufletul lui va fi castigat pentru Rai , inainte de clipa din care va incepe „prea tarziul ” , atunci …se va fi meritat toata renuntarea la ceea ce aici pare a fi bucurie si fericire . Oricum e trecator tot ce e aici !
            Marius , daca te rogi , multumesc ! Conteaza !

            • Marius David zice:

              draga Saritah, cînd tac uneori mă rog. Se pare că funcţionează mai bine. Dovadă este tocmai mărturia ta.
              Uneori este mai bine să ne abţinem de la sfaturi pastorale grăbite, mai ales cînd nu ştim toată situaţia. Blogul este cel mai nefericit mediu pentru consiliere.
              Mă bucur totuşi că ai fost ajutată de Dumnezeu să primeşti mesajele pe care El le-a intenţionat pentru tine.
              Dumnezeu să îţi dea putere. Pentru asta sigur mă voi ruga. La fel soţia mea care tocmai citeşte acestea.
              Ne vom ruga pentru tine şi pentru toţi cei ce sînt în situaţia ta.

              cu deosebit respect,
              mc si nc

          • R. zice:

            4 ani de ratacire e mult. De ce nu-l parasesti? Mai ales ca sunt mari copiii. Nu prea inteleg de ce insisti. Acel om n-are inima, si nici minte. Sincer, eu nu cred in pocainta acestor fel de oameni. De fapt nu are nimic aici de-a face cu pocainta, ci cu omenia.

        • Marius David zice:

          draga Gînditor… spui
          „Deci, a te incapatana sa nu divortezi cand dintotdeauna sau de mult esti dezlipit, nu mi se pare un titlu de glorie…”
          judeci în categoriile greşite. Căsătoria nu-i cursus honorum roman, căsătoria în general nu prea are glorie… ba are, atunci cînd soţia ta este bolnavă de altzheymer, face pe ea, nu mai ştie cine eşti, nu mai ştie cine este, nu-şi mai recuoaşte copiii, îşi mănîncă excrementele şi totuşi o slujeşti cu dragoste.
          aia este dragostea adevărată.
          Aia este gloria căsniciei, dacă vrei.
          Ce propui tu? Să tai coada scurtă la mîţă? Ok, what’s next?
          Aici este fascinaţia, marea aventură a dragostei, in imprevizibil.
          Ce-mi propui tu este absolut previzibil. Nu ne mai iubim, ne despărţim. Scenariu ratat.

  10. Oana zice:

    Marius, superbă postare. Şi comentariile asemenea. De folos.
    Citind conversaţia ta cu Saritah, îmi permit să adaug ceva: m-a întrebat cineva deunăzi, într-un anume context: „ce vezi tu, fată nepricepută, atunci când (sau dacă) îţi zâmbesc ochii unui bărbat însurat?” Răspunsul mi-a venit în minte, pe buze şi-n suflet aproape instantaneu: „ce văd în ochii lui? văd cum de acolo îmi zâmbesc ochii copilului său, născut din dragoste de soţia lui”.
    Astăzi mă gândesc că mi-aş fi dorit să fi dat acest răspuns şi în trecut. Din păcate uneori e nevoie de timp, de chin şi de un puternic şoc pentru a-ţi da seama că, în orice ecuaţie, nu tu contezi, nu simţirea sau ‘impresia’ ta de iubire, ci realitatea şi inima celor din jurul tău…
    Îţi mulţumesc pentru răspunsurile oferite aici. Ajută necredinţei mele…

    • Marius David zice:

      draga Oana, multumesc de incurajari.
      foarte bine pusă întrebarea ta…
      de meditat… interesantă şi fascinantă ideea… să vezi prin ochii alunecoşi ai bărbatului, ochii senini ai copilului pe care îl va trăda, dacă tu îi răspunzi în flirt.

  11. Pingback: Bătrîneşti, texte incomode, Sfîntu Pixel, Pascholar « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.