Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ati inceput din nou sa umblati prin top 4 dupa cum vad eu. Care este totusi secretul?
Imi place foarte mult fotografia. Fotograful are mare talent.
Este pacat ca a trecut neobservat pana acum desi ati publicat cateva fotografii de-ale dansului.
Da, păi asta demonstrează că ştiu secretul 🙂
Acum unul dintre secrete: unul dintre motivele pentru care am început şi al doilea blog de la 0, ca să spun aşa şi l-am dus aproape de 1.000.000 de accesări şi pe acesta şi pe locurile 2-4 din topul wordpress este ca să fie clar că „am secretul”, ei, şi dacă este secret, atunci secret să rămînă, fără supărare 🙂 Moare duşmanii de ciudă 🙂
Zilele trecute cineva îmi spunea pe privat: Pătrăţosu 2 din nou pe locul 2 🙂
Acum serios, Mircea, voi preda despre blogging la o şcoală de vară, poate că în această vară.
Studenţii mei de la litere sigur vor prinde un facultativ despre blogging şi comunicările on line.
Voicu este un fotograf recunoscut. Şi eu cred că este păcat că trece neobservat.
Incerc sa ma dumiresc si nu reusesc… In afara de latura amuzanta a fotografiei, care e surprinsa, nu mai sesizez… decat imaginea nedeslusita a unui decor de ceva plante, frunze, care-mi obstructioneaza serios campul vizual, si ma duce cu gandul la fotografia unei flori de primavara pe care eu am fotografiat-o de la distanta de zece centimetri de obiectiv, cu scopul de a rezulta o floare imensa in poza, dar care a iesit ca in ceata…
Deci, sa-mi continui… introspectia…nu pot prinde mai mult nimic…sigur imi scapa mie intelegerea in sine…sau e ca la expozitiile de pictura moderna cand fiecare vede altceva sau vede ceea ce vrea in tablourile expuse. Esentialul pare ca mi se strecoara abil de sub ochi, cu exactitatea unui aberometru, ori se camufleaza atat de bine sub frunze ca nu realizez decat performanta de a sta cu ochii in soarele care probabil se reflecta dinspre aparat in momentul realizarii superbei fotografii…
tocmai aia este esența… ți se obstrucționează cîmpul vizual ca să încerci să distingi ceva.
ce vezi dincolo de asta?
nu pot să cred că nu vezi imaginea din planul 2
A ! OK Deci e mai simplista descifrarea (secretului ?!) Am stat 1 minut si 30 de secunde cu privirea tinta in poza ca doar, doar voi avea mare revelatie. (Ce anume poate sa faca recunoscuta, o astfel de fotografie sau care este mesajul intentionat). Daca nu e niciun secret, atunci cred ca in planul 2 vad ceva rationamente de genul :
sau : Cand devine somnul periculos…
sau : Ce sa-ti pazesti cel mai bine cand dormi sub cerul liber… (incaltamintea !)
ori : O noua pozitie de relaxare prin somn ce depaseste competenţa yoga…
ori : Alta metoda de protejare, pentru cazul in care n-ai alarma la vehicul…
cz : Unii pot dormi bine si visa frumos in timp ce altii circula…
Cu arhicunoscuta atentionare : NU incercati asta acasa !
PS Totusi am vazut ca unii incearca atipitul acesta instantaneu in biserica… difera putin pozitia … dar nu mai e niciun secret.
mă bucur că pînă la urmă ai găsit cheile de interpretare 🙂
Pingback: Libris, avem nevoie de bloguri?, Lenuţa, republica, Cernobîl, Vietnam, Hide and sick, Spaceman « La patratosu