Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
AR TREBUI sa avem biserici revizioniste/neo-protestante cu acustica buna??? Daca da de ce da, daca nu de ce nu? Desigur, si sufrageria mea e buna pentru o intalnire de frati si surori, si chiar bisericuta din satul alaturat e f buna pentru frati. Dar iata ca trecem si noi prin ce-au trecut cei din Evul Mediu: daca tot e voie si se poate sa faci biserici frumoase, cu acustica, placute ochiului si celelalte epitete, de ce sa nu le construim?
da, cred ca da, aşa ar trebui, mai ales că închinarea prin muzică ocupă atît de mult din slujblee noastre.
Biserica din Aleşd, aşa cum mi-a spus un profesionist duminica, are o acustică foarte foarte buna, cel puţin pentru muzica de fanfara.
Depinde pe ce anume dorim sa inregistram.
Am auzit oameni afoni cantand dar sunt convinsa ca „inregistrarea” Sus suna perfect. Cunosc si cazuri in care acustica parea impecabila, dar numai Domnul stie cum a iesit „inregistrarea”.
Nu, nu sună perfect nici acolo sus.
Tot aşa sună, dar Dragostea acoperă totul.
Dumnezeu nu „se face” că aude bine ce este cîntat prost.
De aceea trebuie să-I cîntăm cît mai bine.
Afoni nu există.
„Întrebarea mea este: unde îi invităm pe tehnicieni ca să avem ecoul natural, de piatră.”
Am auzit că sala filarmonicii din Arad are o acustică foarte bună.
Şi asta am auzit: e singurul loc din ţară unde se pot face înregistrări cu orchestra întreagă, exceptând studiourile, datorită acestei acustici bune.
Acum, ramâne să verificaţi! 🙂
da, mulţumesc de pont, îl voi întreba chiar pe directorul şi dirijorul Filarmonicii… bună idee…
Pingback: Prima bucată la lăută: “O, Doamne, aşterne Slava Ta!” | Marius Cruceru
Pingback: Cristoşii lor, Miki Zsekely, cum se distruge o înregistrare, dragostea cîştigă?, « La patratosu