Ana a murit. Nu este o frază din clasa I cînd învăţam să scriem „Ana are mere”. Numele Anei era hiperutilizat în toate cărţuliile, de la Alfabetul acelor vremuri şi pînă la cursurile de retorică.
Ana a murit. DAr… Ana are prieteni. Aceasta este fraza pe care ar trebui să o punem în noile alfabetare. Orice blogger care nu ştie să scrie ar trebui să încerce să tasteze de mai multe ori „Ana are prieteni”.
Dacă intraţi pe ACEST LINK veţi descoperi o lume fascinantă de adevăraţi prieteni. De invidiat Ana.
Citiţi comentariile şi posturile dinainte de ziua de 15. La vîrsta mea veţi zîmbi cu îngăduintă „Ehe, bă, tată, ce ştiţi voi!!!”.
Citiţi posturile de după ziua de 15.04.2007.
Am făcut armata, am crescut copii, am văzut destule şi totuşi îmi este imposibil să nu citesc cu lacrimi în ochi reacţiile unei comunităţi uimitoare. I-am iubit pe fiecare dintre cei care încă i-au mai scris Anei pe HI5 deşi este moartă. După „Virginia Tech” mai există lucruri foarte frumoase!
Cine spune că tinerii de azi sînt nesimţiţi? Ajunge să simtă fiorul morţii şi devin cei mai de nădejde prieteni. Continuaţi să scrieţi, dragii mei, continuaţi să scrieţi, chiar dacă Ana nu mai are claviatura calculatorului în faţă, continuaţi să scrieţi pentru cei care i-au fost apropiaţi. Vă rog eu din suflet din inima de tată de adolescentă! Acestea sînt florile noastre de biţi şi pixeli. Să folosim blestemăţiile astea de calculatoare şi pentru altceva decît …
LAter update! NU-I IRONIC … „Ana hasn’t updated their status in a while…” (2010)
Marius Cruceru 
Mi-e mila de Ana!Nu o cunosc, dar, dupa cum a descris-o acest copil, cred ca Ana are (avea) o inima mare! :((
MArius, imi amintesc acum despre cine este vorba. Nu am stiu nimic de situl asta, dar stiu comunitatea de unde vine. E biserica baptista din Ipotesti, Suceava (unde e pastor Viorel Candreanu). A fost si este o comunitate de credinciosi deosebita. In biserica aceea am deschis si eu ochii, acolo am fost adus prima data la biserica si binecuvintat, la fel ca mai toti fratii mei si cei din generatia noastra din Suceava, cind inca nu exista biserica baptista in Suceava. E o biserica marturie… au construit o cladire noua pt biserica pe timpul lui Ceausescu si au luptat cu trupurile lor si ale copiiilor lor pentru ea, oameni cu o experienta vie cu Dumnezeu si, se vede, binecuvintati in continuare si in copiii si nepotii lor. Cunosc familia fetei, sint ceva ruda mai indepartata cu tatal ei.
Intr-adevar, miscatoare mesaje.
Am mai gaust si aici citeva, imediat dupa accident
http://www.pasi.ro/revista/numarul15/tineri-zdrobiti-pe-dn-79.html
Rugati-va pentru mingierea familiei. Dumnezeu sa-Si arate indurarea fata de ei si fata de toti tinerii care Il iubesc pe El.
DA, Mircea, Dumnezeu să mîngîie această familie.
Mă uit la o altă familie de prieteni care aavut o asemenea pierdere.
Niciodată rănile nu se închid complet.
Untdelemnul rugăciunii este singurul care uşurează.
Ireal… Tocmai cand credeam ca ramanem doar cu becali, fernanzi din caransebes, gutze, vijelii, politicieni corupti, etc. in mocirla noastra romaneasca, cresc nuferi…Fantastic de ireal… I love Ana…si stiu si de ce!
Criss, da, există lucruri foarte frumoase. De aceea tresar şi nu sînt de acord cînd cîte un acrit spune „eh, tinerii din ziua de azi”. Blogul acesta îmi dă destule motive să nu fiu de acord cu acest fel de remarci.ş
multumim,Marius din partea familiei!sunt sora Anei-Maria si-ti spun sincer ca ne copleseste dragostea care ati aratat-o cu totii pt sora mea…si pt parintii mei care au ramas singuri in tara…rugati-va in continuare pt ei ,au nevoie multa…pagina despre care spui este profilul Anei pe hi5.com,dar mai sunt zeci de comentarii la paginile de pe hi5 ale mele si ale surorii mele Cecila Mitroi,unele fotografii sunt si de la inmormantare…pe cine vrea sa mai vada imagini cu Ana ,iata un video postat acum exact o saptamana in urma…multumesc lui Alex Balan pt efortul lui depus la realizarea acestui „remember”
fac şi eu ce pot,
Uneori slujba pastorului, chiar dacă nu poate plînge el, este să inter-medieze plînsul altora.
Uneori chiar plînge.
Nu-i pastor acela care n-a plîns lîngă sicrie.
R E M E M B E R 2010
Ca mama, nu pot uita ziua de trista amintire 15.04.2007, cand inima mea mi-a fost sfasiata de durere ,la vestea ca fiica mea cea mica a plecat la Domnul.
Sunt trei ani de la acel eveniment si de atunci primaverile pentru mine nu mai au farmecul de altadata. Ma bucuram pentru fiecare boboc de floare care isi deschidea fata spre soare si inflorea asa de minunat.
Acum gandul meu zboara la Bobocul meu de floare care,numai ce inflorise si Domnul a gasit cu cale sa mi-o ia (si sa o puna la locul de veci).
Timpul trece, ranile s-au vindecat, a ramas cicatricea si amintirile.
Toti suntem afectati intr-un fel sau altul, de-a cursul timpului de :dureri, necazuri, boli, neajunsuri dar Domnul le stie pe toate si tot El le rezolva ,fie aici pe pamant ,fie chemandu-ne acasa langa cei dragi.
Familia Gavrilovici, Mitroi si Tofan doreste multa binecuvantare tinerilor din Romania si din toata Diaspora.
Stim ca s-au rugat pentru noi, au lacrimat impreuna cu noi si unii chiar au suferit impreuna cu noi. Domnul sa ii tina in Dragostea Lui , aproape de El si Luis a ii aduca toata slava si inchinarea ca la sfarsitul alergarii fiecare din ei sa aiba eterna bucurie de a sta la masa cu Mirele Isus.
Bucuria invierii este singura bucurie in care credem si nadajduim ca o vom avea.
Domnul sa ne intareasca pe Cale, cate zile mai avem de trait pe pamant.
Lina Gavrilovici,
Mama Anei-Maria
Stimata doamna, scumpă soră,
vă mulţumesc pentru aceste rînduri emoţionante.
se pare că foloseşte să reluăm din cînd în cînd unele gînduri.
Dumnezeu să vă mîngîie.
mc
Ma bucur sa va „aud vocea” dupa multi ani, chiar daca intr-un context de profunda durere pentru dvs.
M-a miscat in mod deosebit ce ati spus despre primavara si modul cum ea si-a schimbat permanent semnificatia pentru dvs.
Ma gindesc insa ca putem fi mingaiati amintindu-ne ca si Dumnezeu Si-a vazut Fiul murind tot intr-o primavara… Dar a inviat si, datorita Lui, exista si pentru noi inviere si re-vedere, intr-o bucurie dincolo de cuvinte, in prezenta lui Dumnezeu in cer.
Domnul sa va mingiie si sa va intareasca si pe dvs si intreaga familie.
BUNUL DUMNEZEU SA VA INTAREASCA PE TOTISI SA VA DEA PUTERE SA MERGETI MAI DEPARTE CU SPERATA CA INTR-O ZI NU VA MAI FI NEVOIE SA NE MAI DESPARTIM SI CEA MAI MARE BUCURIE VA FII CA VOM FI ALATURI DE CEL CE NE-A FOST CALAUZA PE DRUMUL VIETII PE PAMINT.STIM CA ACOLO NU VA MAI FI DURERE SI NICI LACRIMI.ACESTA ESTE ATUUL NOSTRU ADICA A CRESTINILOR NU ESTE NIMIC PERDUT.
Toti cei care am cunoscut-o pe Ana ne amintim cu tristete cum intr-o zi ca cea de azi am primit o veste cutremuratoare, veste care ne-a socat si care, intr-un final, a avut rolul de a aduce cu picioarele pe pamant toata comunitatea tinerilor din zona – in mod special. Ne mangaiem la gandul ca Dumnezeu a gasit-o pregatita pentru a o lua acasa si ca, prin aceasta, El si-a dus la indeplinire planul Sau de trezire spirituala. Ramanem cu amintiri dragi….. Multumim, Ana, pt exemplul dat!!!!
3 ani de cand ai plecat..ANA…….http://www.youtube.com/v/SXp02w68gZk&hl=it_IT&fs=1&
Ana nu poate fi uitata niciodata , iar revederea nu e departe , caci Domnul Isus e aproape . Merita sa facem tot ce ne sta in putina sa-i strangem mana alaturi de Domnul . Suntem alaturi de voi pentru totdeauna
va ramane mereu in gandurile noastre!fiti veseli caci asa o sora nu a avut nimeni !!!ne pare rau ,dar stim. asa a dorit Tatal !!!!
Stiu ca moartea Anei a avut un scop, Dumnezeu a folosit-o in lucrarea Sa. Ea vroia sa devina misionara, sa evanghelizeze lumea si Dumnezeu i-a indeplinit dorinta, totusi diferit de cum si-au imaginat atat ea, cat si cei apropiati ei. Oamenii au reactionat in diferite feluriin urma acestui eveniment, au judecat, au compatimit, au cautat motive, raspunsuri la intrebari si in cele din urma au uitat. Dar sunt unii care nu vor uita niciodata, care mereu o vor purta in inima si in suflet, care isi vor aminti mereu de ea, asa cum a fost. Multi isi vor aminti zambetul ei, multi isi vor aminti cuvintele ei, multi nu vor uita dragostea care a impartit-o in jur.
Eu nici macar nu am cunsocut-o personal. Dar totusi o cunosc destul de bine: fiecare cuvant spus de cineva despre ea m-a facut sa o cunosc mai bine, mai mult.
Domnul sa ii binecuvinteze familia care a trecut printr-o grea incercare. Domnul sa ii lumineze si sa ii imbarbateze si stiu ca intr-o zi se vor reintalni in cer.
mă bucur că ne-am putut aminti de ea
Siteul postat de Mircea(in al doilea comentariu) nu are legatura cu accidentul acesta. Este vorba de alt accident avut de alti tineri in timp ce mergeau spre Peniel. Sunt doua accidente diferite, desi multi au avut tendinta sa creada ca era vorba despre acelasi. O saptamana binecuvantata.
da, aşa se pare, sînt două accidente diferite,
se pare că în total, în doi ani de zile au fost trei.
oboseala, lipsa de experienţă, nopţile nedormite… red bull, power horse, caii putere, prostia, sînt multe cauze pe care le putem găsi sau invoca,
dincolo de toate este suveranitatea lui Dumnezeu
Este adevarat ca sint doua accidente diferite. Eu insa nu ma refeream la articolul propriu-zis, ci la unele comentarii de la subsol, care se refera la Ana si la accidentul in care a fost ea implicata.
nu o cunosc…dar o cunosc pe dorina sora ei…e si a fost o fata cu inima MARE MARE .Domnul sa binecuvinteze toata familia…
Pingback: Foto Isus, lăuta şi burta, Ana are….., trupul Fiului « La patratosu
Pentru mine inca mai are aceeasi putere ca si in ziua in care s-a intamplat, nu ca vreau sa-mi promovez blogul ci mai degraba efectul acestui, eu il numesc eveniment
http://turn2christ.co.uk/?p=54
Pentru mine inca mai are aceeasi putere ca si in 2007, Nu ca vreau sa-mi promovez blogul ci sa-mi spun povestea mantuirii mele, poveste care o incadreaza si pe Ana
Fii binecuvantat!
http://turn2christ.co.uk/?p=54
Pace, nu pot accesa blogul, sunt curios de povestea mantuirii tale.
Pace, ce blog anume nu puteți accesa?
Pace frate Marius, turn2christ a scris intr-un comment de blogul lui acum vad si numele Daniel Puicar, in legatura cu marturia lui de intoarcere la Hristos si care, o include si pe Ana. Eram curios sa o citesc pentru ca si in dreptul meu Hristos m-a chemat la El prin acest tragic accident in care a fost implicata Ana. Cu ajutorul Domnului voi fi la o seara de tineret luni seara pentru a spune modul in care a lucrat Dumnezeu in viata mea si m-a adus la viata, o viata noua cu El! Astazi am dat search pe google stiind ca dumneavoastra ati scris acest articol despre Ana, am vrut sa stiu exact data tragediei. Va multumesc pentru raspuns si disponibilitate!
Pace, Ați găsit ce căutați.
Iată vă pun textul, dacă nu îl puteți citi, și aici:
Ana a murit. Nu este o frază din clasa I cînd învăţam să scriem „Ana are mere”. Numele Anei era hiperutilizat în toate cărţuliile, de la Alfabetul acelor vremuri şi pînă la cursurile de retorică.
Ana a murit. DAr… Ana are prieteni. Aceasta este fraza pe care ar trebui să o punem în noile alfabetare. Orice blogger care nu ştie să scrie ar trebui să încerce să tasteze de mai multe ori „Ana are prieteni”.
Dacă intraţi pe ACEST LINK veţi descoperi o lume fascinantă de adevăraţi prieteni. De invidiat Ana.
Citiţi comentariile şi posturile dinainte de ziua de 15. La vîrsta mea veţi zîmbi cu îngăduintă „Ehe, bă, tată, ce ştiţi voi!!!”.
Citiţi posturile de după ziua de 15.04.2007.
Am făcut armata, am crescut copii, am văzut destule şi totuşi îmi este imposibil să nu citesc cu lacrimi în ochi reacţiile unei comunităţi uimitoare. I-am iubit pe fiecare dintre cei care încă i-au mai scris Anei pe HI5 deşi este moartă. După „Virginia Tech” mai există lucruri foarte frumoase!
Cine spune că tinerii de azi sînt nesimţiţi? Ajunge să simtă fiorul morţii şi devin cei mai de nădejde prieteni. Continuaţi să scrieţi, dragii mei, continuaţi să scrieţi, chiar dacă Ana nu mai are claviatura calculatorului în faţă, continuaţi să scrieţi pentru cei care i-au fost apropiaţi. Vă rog eu din suflet din inima de tată de adolescentă! Acestea sînt florile noastre de biţi şi pixeli. Să folosim blestemăţiile astea de calculatoare şi pentru altceva decît …
Pingback: A plecat la Ceruri avand Biblia la piept! Zbor lin Ana-Maria Gavrilovici! – femeia care muta muntii!