Am primit în urmă cu ceva timp cartea Ghidul Leneşului. Hmm! Zilele astea m-am gîndit la lene şi leneş, m-am uitat prin micul tratat şi nu m-a convins. Ghinionul Leneşului. 🙂
Lenevia nu presupune neapărat statul degeaba, imobilismul coclit, trîndăveala puturoasă.
Lenevia, cel mai adesea, se petrece în activitate, dar activitate fără rost, fără punct focal. Leneşul aleargă fără ţinţă, petrece timpul fără plan, lucrează fără proiect. Roboteşte!
……………………………………………………………………………………….
Leneşul ratează „partea cea bună”. Marta, într-un sens, era harnică, dar în acest sens, era leneşă. Maria „stătea degeaba”, dar numai în aparenţă. Viaţa Martei era fără ţintire, slujea, dar acrită de slujirea ei, fără să-i vadă finalitatea, fără să-i simtă bucuria. Maria stă la picioarele lui Isus, ca o leneşă, dar timpul ei este bine petrecut şi cu mare folos pus la lucru.
MArta este împărţită cu multă, prea multă slujire…ehe…. o întreagă chestie cu felul în care s-a tradus verbul perispaomai, distrasă, satago, satagere…
Luk 10:40 ἡ δὲ Μάρθα περιεσπᾶτο περὶ πολλὴν διακονίαν· ἐπιστᾶσα δὲ εἶπε· Κύριε, οὐ μέλει σοι ὅτι ἡ ἀδελφή μου μόνην με κατέλιπε διακονεῖν; εἰπὲ οὖν αὐτῇ ἵνα μοι συναντιλάβηται
Marta este „leneşă” la stat cu folos, la meditaţie, contemplare, lucrul minţii, schimbarea inimii.
Marta schimbă casa, curăţeşte blidele, dar îşi murdăreşte inima cu gelozie, invidie, scîrbă, pîră şi ocări.
Maria este într-o stare de perplexitate aparentă, dar inima ei este bine măturată de aluatul cel vechi.
……………………………………………………………………………………….
Leneşul mai mult aleargă pentru că este inconsecvent, se plictiseşte repede, este indisciplinat, nu „se ţine”….şi se plînge tot timpul de prea multă treabă. Asta-i! Leneşul face treabă, dar nu lucrează!
Are activitate, dar nu iese nimic din mîinile lui. Este genul „cut and paste”…. Se apucă, dar se lasă repede, alege scurtăturile, încearcă să ardă etapele.
Uite cum ar trebui să fie construit cubul Rubik pentru leneşi 🙂
Aşa ar fi bine: să întoarcă mîinile, dar ţinta să fie uşor de atins. Problema leneşului nu este munca, munceşte, ci sudoarea. Nu poate suporta blestemul adamic. Leneşul vrea pîine, dar fără chin.
Trage la întîmplare cu arcul şi apoi desenează cercurile ţintei. Leneşul îşi este şieşi măsură şi se consideră împlinit în alergarea fără ţintă.
Studentul leneş? Se apucă de un eseu, dar se duce să îşi facă un ceai sau o cafea, se aşează din nou la scris, dar îşi aduce aminte că are un disc la colegul de cameră, muzica pentru atmosferă. Se duce să ia discul, stă o jumătate de oră de vorbă.
Între timp dă cu ochii peste o carte care îi aduce aminte de o altă carte, pe care a văzut-o ieri în bibliotecă, se duce să o ia. Vine înapoi, se apucă!
Dar… ceaiul. Ceaiul care a trecut prin tot organismul îl întrerupe…
Vine ora mesei.
După masă este rupt de somn. Îşi jură că se va apuca după o jumătate de oră de somn. Jumătatea de oră se face ora 5 după-amiaza. La 6 pleacă în oraş, un pic, .. La 7.00 este masa. Va studia după…
După? Se apucă să cînte un grup. Ispita de a i se alătura este prea mare. Va munci după ora 10.00…
„A fost o zi bună….”
De fapt, toată această alergare, agitaţie nu este altceva decît fuga de început, fuga de proiect.
Românii nu sînt oameni leneşi în sensul încremenirii trupului. Nu, românii sînt oameni agitaţi. Se strofoacă, aleargă, numai proiectele li se încremenesc, ei, nu!
Încremenirile noastre în proiect, promisiunile neîmplinite ţin de o lenevie care trebuie înţeleasă altfel, ca o mişcare aleatorie, negîndită, ne planificată.
Lipsa de plan, lipsa de perspectivă, ne face să alergăm „ca musca fără cap” dintr-o parte în alta „fără nici o treabă”, dar împovăraţi de proiecte.
„Leneşul mai mult aleargă şi zgîrcitul păgubeşte…”
Zgîrcitul… păgubeşte…
Omul cu un talant, care nu îşi asumă pierderea temporară a talantului, crede că păstrează, dar pierde…
La fel ca leneşul, nu pierde timpul, dar îşi pierde viaţa…
Marius Cruceru 
De multe ori isi pierde si timpul romanul nostru…se mirau strainii, inainte de criza locurilor de munca, cum se face ca intr-o zi de munca, la orele cand ar trebui sa muncesti, e mare aglomeratie, pe strazi, in magazine, in locuri de agrement….cand se munceste in Romania?
Toti oamenii am primit de la Creator 24 de ore/zi egal pentru toti! Ce facem fiecare cu acest timp intr-o zi, cum il organizam, ce folos scoatem din el, asta e responsabilitatea fiecaruia! Asa cum ati spus, daca te focalizezi pe un scop esential, poti sa te organizezi si reusesti; ca doar toti am inceput la fel viata pe acest pamant si am venit din acelasi loc, dar nu la fel o sfarsim si nu ne intoarcem in acelasi loc, toti! depinde de cat de harnici (sau lenesi) am fost:)
Ai prins o chestiune esenţială. Focalizarea.
sînt o mulţime de lucruri pe care le facem. Pe care îl facem mai întîi şi mai cu sîrg?
uite… eu pe blog scriu abia la sfîrşitul sfîrşitul zilei. Să-mi fie ruşine! 🙂
Lenesul e un suferind. El se victimizeaza din cauza eforturilor pe care ar trebui sa le depuna ca sa isi satisfaca nevoile dar de fapt el este o victima dintr-un alt motiv, nu isi stie rostul. Nestiind care e rostul sau nu are nici un scop iar viata e un chin in care trebuie sa se hraneasca dar nu stie de ce, trebuie sa se odihneasca dar nu are pentru ce.
Este singurul suferind de care nu mi-e milă.
Bun articol, foarte bun. Intrebarea e ce putem face ca sa nu fim asa? Cum ne organizam timpul? Cum priorizam ceea ce avem de facut? Suntem in stare sa renuntam la lucrurile neimportante? Ne pierdem in detalii?
Lucrurile astea insa nu le-am putut invata in RO. Nu mi-a fost dat sa le vad acolo desi am cunoscut tot felul de oameni.
Se spune ca neamtul lucreaza incet. Dar lucreaza chibzuit si pentru ca lucreaza incet si chibzuit iese lucrul de calitate.
S-a studiat comportamentul lui Schumacher la volan si s-a ajuns la concluzia ca el face un numar mai mic de miscari decat ceilalti piloti si mentine masina pe trasa cea mai aproape de cea ideala. O capacitate de a estima ce trebuie sa faca, cand trebuie si cat trebuie. Bineinteles in meseria lui.
Am o idee despre organizarea timpului… Voi reveni.
Vezi de ce, dacă mi-ar fi în putere, aş lua toţi românii, i-aş pune între nemţi pentru vreo trei ani şi apoi i-aş aduce înapoi numai ca să înveţe etica muncii. Alte chestii nu, etica şi eficienţa în muncă.
Ce chestii nu ati vrea sa invete romanii de la nemti?
raportarea la biserica, spre exemplu!
La lipsa romanului de plan contribuie si mentalitatea „Dupa noi potopul”. Romanul daca are ocazia sa strecoare ceva sau sa puna mana pe ceva daca stie ca nu e vazut si/sau descoperit …pune mana.
Tentatia asta dupa castigul imediat care apare si in preturile practicate la locuinte si la alte bunuri. Nu are in genere o privire de perspectiva.
Pentru a evita lenea este important sa raspund la urmatoarele intrebari:
1. CE? Ce vreau sa fac, sa realizez?
2. CAND? Pana CAND? Pana cand vreau sa fac ce mi-am propus
3. CUM? Cum doresc sa realizez ce mi-am propus pana la data propusa.
Toate incep cu „C”. Cred ca asa o informatie nu se gaseste oriunde. Dar aici nu suntem oriunde ci pe blogul MC.
Mult succes,
Nicu D.
Si Ce-i daCa incep toate cu litera C?
Ce vrei sa spui?
Mulţumim, apreciez perspectiva managerială 🙂
dar să ştii că uneori nici aceste întrebări nu ajută..
Ce vreau să fac? Nimic,
Cînd? Niciodată,
Cum? Nicicum..
Toate încep cu N 🙂
„Leneşul se întoarce ca uşa pe tîţîni în patul lui… „
Bun articol… M-a dus cu gândul la atâția pastori „ocupați”…
Pastorii chiar sunt ocupati cu cele sfinte, avand in vedere ca majoritatea nu au un alt job pe langa pastoreala. Problema nu e la pastori, care sunt prezenti la toate programele bisericii, ci la credinciosi.
unii chiar sînt ocupaţi, alţii sînt preocupaţi, alţii sînt prea ocupaţi.
Oare nu se rezuma totul la motivatia cu care faci un lucru?
Roman sau nu…Daca motivatia e gresita, poti sa lucrezi cat vrei, tot deageaba. Sentimentul leneviei poate veni, la o adica, din constientizarea desertaciunii lumii acesteia. Ceea ce nu e rau, daca se trece dincolo de ea. Adica, constientizarea valorii ce porneste din motivatia de a face totul ca pentru Domnul. Oare nu asta modifica perspectiva, face diferenta si schmimba atitudini? Intrebarea mea e: un om necredincios poate fii cu adevarat harnic, din perspectiva vesniciei?
Să nu confundăm contemplarea cu lenevia, în contemplare este şi lucrare. În rugăciune este muncă şi zdroabă.
Oh, da…Asa e! Una la care tocmai lucrez (ca sa raman in spiritul temei…).
http://www.scribd.com/doc/20845352/Ghidul-Iluminarii-Pentru-Lenesi inca unul 🙂 rafinat si el
dah, interesant.
lenea e extrem de contagioasa. patrunde pe unde nu te`ai astepta sa o gasesti. cateodata ti se pare ca o zaresti prin spatele amvonului, tolanita in jilturi.
şi cine-i de vină? Numai ei? Fiecare biserică îşi are păstorii pe care şi-i merită. Leneşi aleg, leneşi să poarte.
unii din acesti pastori spun ceva de genul: odata ales, totdeauna ales. suna extrem de…calvinist, nu?
„Omul cu un talant, care nu îşi asumă pierderea temporară a talantului, crede că păstrează, dar pierde…”
-aminare=ingropare=lene…
…cind Dumnezeu ne scoate in cale o situatie care cere participare si ne facem ca nu vedem…ca nu intelegem…ca nu-i de datoria noastra…
Sint sigura acum ca bogatul nu l-a vazut pe Lazar la poarta lui din cauza lenei… Dar ma intreb de cite ori n-am vazut eu ce era la poarta mea…???
Vezi? Lenevia şi viclenia sînt surori. Vin împreună. Domnul îi spune celui care ascunde talanţii.. rob viclean şi leneş.
un mare punct pe i …
cu un punct prea mare şi prea greu devine j
Stiai ca a aparut si Sfera lui Rubik? Iata-o aici:
http://www.gizmag.com/rubiks-360/10917/picture/66100/
e urîtă!
romanii nu sunt chiar deloc lenesi. dar vicleni tot sunt. imaginati`va grija pentru gropile din sosele.
Mi-ai dat de gindit acuma…e posibil ca viclenia este pacatul de baza si lenevia este doar unul din fructele acestui pacat?
Mai ales ca este mult adevar in faptul ca lenesul intr-adevar alearga mult…dar nu pentru lucrurile care trebuie sa alerge?!
Ca daca asa stau lucrurile…trecind peste lene…ar trebui sa ne adresam dicrect vicleniei…si dintr-o data tabloul este parca altul…
Lenevia este mamă-sa şi viclenia este fiică-sa, dacă vrei.
Dacă leneveşti, trebuie să găseşti soluţii viclene ca cel pilduit pentru a ieşi la iveală.
Ba ca mai bine ma las de lenevie!!! Greu de ascuns asa ceva!!!
🙂
Nu pot sa nu ii iau apararea Sfintei Marta, fata de care sunteti profund nedrept.
Imaginatia ne-o prezinta pe Marta alergand ici- colo in bucatarie, dupa oale si care se agita pentru ca Maria nu o ajuta. Dar acesta sa fie sensul adevarat? Totul ne indica un sens diferit. Aceasta este o casa, o familie care traieste cu Domnul si care evanghelizeaza. Aceste doua figuri nu sunt simbolul a doua vocatii diferite care se confrunta, ci mai degraba tabloul vietii Bisericii, care trebuie sa asculte Cuvantul Domnului si sa-l puna in practica.
Isus nu o mustra pe Marta din cauza slujirii ei, ci din cauza prea multor treburi, din cauza agitatiei care da nastere grijilor si tulburarii.Isus o iubeste pe Marta si vrea sa ii redea pacea sufletului, iar muncii sale- siguranta ca zideste Imparatia lui Dumnezeu. Evanghelia (Luca:10,38-42) nu spune ca este mai bine sa te rogi decat sa lucrezi, ci ca- chiar si in casa- este necesara o ascultare care face munca rodnica.
In pericopa invierii lui Lazar ( Ioan:11), Marta este cea care „a iesit in intampinarea Domnului, iar Maria sedea in casä.” Si tot ea, la intrebarea lui Isus: „Crezi tu acestea?” (ca „Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac.”), „zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume.”
…Si insusi Domnul Isus a venit sa o primeasca pe Marta, la poarta Raiului…
Nu vreau să fiu nedrept faţă de Marta că am o mătuşă pe care o cheamă aşa.
ESte o femeie minunată.
Fiecare dintre ele, Maria şi Marta, au calităţi deosebite şi reprezintă simbolic două opţiuni legitime ale creştinismului, meditaţia, reflexivitatea sau activitatea şi binefacerea, diaconia evervescentă şi rugăciunea dedicată.
Iată cîntecul lui Niculiţă Moldoveanu.
Fa major
Maria şi Marta sunt două surori
Alese din lumea cea largă.
/: Maria-i credinţa ce-nvaţă în zori,
Iar Marta – credinţa ce-aleargă…
Maria stătea ascultând ăi simţea
Cum cerul desfereca poarta.
/: Să stau ca Maria întruna aş vrea.
Dar Domnul iubea şi pe Marta.
Maria şi Marta sunt două surori
Ce-n Rai îşi petrec veşnicia;
/: Iar eu, pe pământ, parc-aş vrea uneori,
Cănd Marta să fiu, când Maria.
Isus pe-amândoua surori le iubea.
Şi-n cer, împreuna li-i soarta.
/: O, fă-mă, Isuse, în dragostea Ta,
Să fiu şi Maria şi Marta!…
Mulţumesc de lămuriri
Pingback: quickies « M i h a i
Eu va multumesc pentru aceste versuri atat de frumoase.
nu mie, lui Niculiţă Moldoveanu, aşa cred… dacă n-o fi Ioanid
Pingback: Cioara lui Voicu, Maica Tereza şi R. Wurmbrand, despre lenevie, patimile Melului « La patratosu
Pingback: Cu Irisul deschis despre … Lene și hărnicie, despre ”escapism”, plictiseală și o taxonomie a pseudo-odihnirilor. | Marius Cruceru
Cred că ați mai vorbit despre acest subiect cu altă ocazie.
Vă citez, copiind din cartea scrisă de dvs. în 2006, Imaginea din oglindă, p.139:
„In toată această salată caleidoscopică de idei salvatoare pentru fragmentele noastre de viaţă s-a făcut auzită şi vocea creştinilor. Astfel au apărut diferiţi autori creştini care, după două mii de ani de creştinism, chiar au impresia că au descoperit cheia vieţii spirituale. Şi această cheie este, de obicei, o şmecherie mică pentru o viaţă lăuntrică de succes, o îndeletnicire minoră care să schimbe destine, cum ar fi: îţi creezi un obicei nou, dar uşor de urmat, faci un studiu biblic în trei paşi, citeşti o carte recomandată de cîteva mari personalităţi şi toate bucăţile împrăştiate de viaţă se adună la loc. Fie că este o rugăciune a unui personaj din Scripturi pe care înveţi să o spui şi, hocus-pocus începi să acoperi noi teritorii spirituale fie o carte minunată sau o metodă de studiu biblic ori o ideologie condusă de anumite principii bine definite, toate acestea împrumută o idee periculoasă care perpetuează o viaţă fragmentată: apeşi un buton şi întreg ansamblul se pune în mişcare. Dacă te scoli la 5 dimineaţa, vei avea succes spiritual toată ziua. Dacă citeşti cîte un psalm sau spui o rugăciune, îţi va merge bine, aşa cum, cel care şi-a lipit icoana de bordul maşinii crede că va fi păzit de accidente. Care este diferenţa dintre cel care foloseşte talismanul şi noi, cei care ne-am transformat fragmentele etosului nostru în mici talismane? Fiecare crede că a descoperit principiul ultim, uşa din „Leul, vrăjitoarea şi dulapul”, secretul tinereţii fără bătrîneţe, peştişorul de aur care să ne împlinească orice dorinţă. Cum s-o putea acest lucru acum, după apostolul Pavel şi Petru, după Ioan şi Iacov, după două mii de ani de drum spiritual? Cum oare nu or fi descoperit ei secretul vieţii spirituale de succes? Cum de a stat poprit atîta timp? Ăsta este curat tupeu.”
Sînt convins că cele menționate mai sus vin dintr-o lenevie crasă a celor care nu sînt nici centrați în Cuvînt, nici doritori de a fi consecvecvenți în lucruri aparent nesemnificative, dar care duc la formarea caracterului creștin în cel care nu este deloc prea ocupat și niciodată ocupat cu fleacuri [citînd aproximativ pe cineva care la rîndul lui cita din cărți 🙂 ].