Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
PAştele din 2009 din aceeaşi sursă
http://www.boston.com/bigpicture/2009/04/easter_2009.html
Oficial aceste autorastigniri sunt interzise de conducerea bisericii din cate stiu. practic ii lasa sa faca ce vor . poate ca daca ar mai excomunica vreo cativa din masochistii astia , ceilalti credinciosi s-ar feri sa mai faca astfel de lucruri.
Şi ce să le facă? Ce să le faci la nişte masochişti? Să-i chinuie? Se bucură.
Un sadic şi un masochist dau unul peste altul din greşeală în tramvai.
Sadicul îl calcă pe masochist pe picior fără să vrea.
Masochistul: mai călcă-mă, te rog..
Sadicul… nuhuhuhu te caaaalc!!!
Pe aceştia este cel mai bine să îi duci la odinhă şi tramament, ca să îi chinui cumplit!
Da… multi considera ca pedepsirea trupului le „rezolva” ispitile sau pacatele, dar probleme vin de la ast nivel… of of egoul asta…
m-am uitat si la restul pozelor de pe link… interesanti sunt spaniolii, vad ca ei sunt cei mai „sadici”
Ne autoflagelam si noi crezand ca mai trebuie sa adaugam ceva mantuirii noastre. Mantuitorul nu a facut de-ajuns pentru noi. Adaugam canoane, metode, mijloace uitand ca scopul a fost deja atins. Nu ne-a ramas decat sa reflectam acest lucru.
păi nu spune şi Apostolull.. să împlinim ce lipseşte suferinţelor lui Cristos.
Nu ne-a ramas doar sa reflectam. Ne-a ramas sa fim mantuiti pana la capat.
Viata vesnica a inceput aici si acum in dreptul celor mantuiti.
Pai… si noi trebuie sa punem „osu'” si aici nu ma refer la autoflagere, ci la trairea in credinta si iubire. 🙂
Andrei
Traiesti in credinta si iubire pentru ca ai fost mantuit si nu pentru a fi. Mantuirea intra astazi in casa ta si nu este la viitor. Astazi, acum, esti mantuit!
hmmm… si daca traiesc in pacat?
Noi nu stim momentul convertirii noastre. Nimeni nu cunoaste viitorul. Un criminal poate fi oricand transformat prin puterea Duhului si totul se face pentru slava lui Dumnezeu. Nimeni nu poate sa traiasca in pacat dupa ce a fost mantuit, dar nimeni nu devine desavarsit in viata aceasta.
Tu stii altfel?
Eu vad convertirea ca si un crescendo pana in momentul intalnirii depline cu Isus in ceruri… Da un criminal, mai bine zis un pacatos poate fi transformat „instant” dar poate fi si o actiune in timp… da sunt de acord ca prin jertfa lui Isus ne-a mantuit, doar ca si noi trebuie sa ne ridicam cu ajutorul lui si al Sfantului Duh la o viata crestina fructoasa… Trebuie sa raspundem chemarii, iubirii, jerfei. Ca altfel nu inteleg care mai e rostul pedepsei vesnice. Asta e doar parerea mea personala.
referitor la momentul convertirii: acea schimbare profunda este una constienta consider eu, asa ca realizezi ca ceva s-a schimbat in sufletul tau, ca ai avut o intalnire cu Domnul… deci stii. Imi place foarte mult ideea de acum, de trairea in prezent 🙂
Ceea ce pentru noi este raspuns aleatoriu din partea pacatosilor, pentru Dumnezeu este determinism. Toate se impaca destul de frumos, dar complicat pentru mintea noastra.
Da noi raspundem, noi facem diverse lucruri. Dar sa nu uitam ca ni sunt pregatite dinainte, desi sunt atat de naturale…
hmmm… determinism… nu cred ca inteleg bine la ce te referi… pt mine acest cuvant face referire la cauzalitate… mai ales ca sunt categoriile bun si rau… apoi nu inteleg nici raspunsul aleatoriu…ce+i drept mintea noastra e complicaţie…