Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
este un film, „a vow to cherish”
http://www.imdb.com/title/tt0207823/#comment
are o imagine mai veche, gen anii `80, desi e din `99
hmm, pare foarte intersant, de unde se poate închiria ca la noi aici jos la împrumut de casete au numai cu Van Damme
nu cred k exista in romania de inchiriat. am dat si eu greu de el. daca vrei, ti`l pot trimite pe transfer.ro
e piratat? 🙂
doar asa l`am gasit..
In sensul acesta iata un clip relevant: http://www.tangle.com/view_video?viewkey=228dd8d3ebb664623220
Merita adus in discutie si cazul lui Wayne Grudem, un nume atat de faimos in lumea crestina contemporana incat daca am incerca sa-l facem cunoscut ar putea fi o reala ofensa.
Cele doua situatii sunt reprezentative pentru un caracter metamorfozat printr-o intalnire reala cu Cristos. Sunt atatea falsuri in relatiile inter-personale incat astfel de marturii sunt ca un balsam alinator pentru inimile zdrobite de mincinoasele iubiri…
Cred ca prietenul meu l-a confundat pe Grudem cu Herny și eu am luat-o de bună…
Este vorba despre Grudem si plecarea lui la Phoenix din cauza problemelor de sanatate ale sotiei. Este un pic funny si reactia celor de la Seminarul (oarecum obscur) din Phoenix atunci cand Grudem i-a sunat sa intrebe daca au vreo pozitie disponibila.
„Grudem?” au intrebat ei. „Care Grudem?” Nu le venea sa creada si credeau ca cineva le joaca o farsa atunci cand Wayne Grudem i-a intrebat daca ii accepta si lui CV-ul.
da, cu adevărat simpatică povestea
Asta’i cea mai mare dovada de dragoste!!
Inca o dovada ca dragostea are legatura atat cu sentimentele, cat si cu ratiunea.
mai ales cu raţiunea.
Frumos! O situatie ce nu o doresc nimanui si o iubire ce o doresc tuturor.
frumos ai spus, Amisse.
Filmul „The Notebook ” e cam in aceeasi idee. La inceput e o poveste de dragoste frumoasa si se termina cu o poveste de dragoste si mai frumoasa.Il recomand tinerilor care afirma „pana cand moartea ne va desparti” nu pana cand boala … A se consuma de preferabil inchiriat sau cumparat:)
http://www.imdb.com/title/tt0332280/
Da, mi-am adus şi eu aminte de acest film…
PE acesta chiar cred că am de unde să-l închiriez. Sper.
Pingback: Peratologie, Răutatea, Marcello, Puritatea scrisorii « La patratosu