„Părinţii contra statului” – din nou despre Homeschooling

Iată aici un articol excelent pe tema homeschoolingului, a propos de atît de controversata lege a educaţiei Miclea-Andronescu-Funeriu-Cutescu-and-Pastescu.

…..

România este printre puţinele ţări din Europa (doar Germania şi Slovacia au restricţii mai dure) care nu permite educarea copiilor la domiciliu decât în cazuri speciale de boală. Restricţia valabilă pentru părinţii români nu se aplică şi persoanelor cu cetăţenie străină stabilite în România, dacă în ţările lor de origine homeschooling-ul este permis.Încălcarea acestui drept al părinţilor de a decide în privinţa educaţiei copiilor a adus deja Germania într-o situaţie extrem de jenantă. O familie de cetăţeni germani a primit, în premieră, la începutul acestui an, azil politic în Statele Unite, asemeni solicitanţilor din ţări aflate în război sau în care se exercită persecuţii grave împotriva populaţiei. Profesori de muzică, locuind într-o zonă liniştită şi cu o situaţie materială bună, soţii Uwe şi Hannelore Ro­meike erau departe de imaginea obişnuită a solicitanţilor de azil. Au decis însă să îşi părăsească ţara în 2008, după ce decizia de a-şi educa acasă copiii, cărora le puteau asigura cele mai decente condiţii de pregătire, le-a adus amenzi de peste 10.000 de dolari şi intervenţia poliţiei care le-a ridicat copiii din casă şi i-a escortat cu forţa într-o şcoală publică. Avocatul germanilor a arătat că Germania persecută părinţii care vor să îşi educe copiii acasă pe motiv că creează o „societate paralelă“, deşi majoritatea cercetărilor făcute în celelalte ţări dovedesc performanţele academice şi reuşitele sociale remarcabile ale copiilor educaţi astfel. Judecătorului american care a aprobat cererea de azil i s-au prezentat deciziile ridicole ale instanţelor germane: acestea acceptă homeschoolingul în cazul unor familii care călătoresc frecvent (exemplu: artiştii de circ), dar resping acelaşi drept părinţilor care vor să şi-l exercite din motive de conştiinţă.

…..

Problemele învăţământului de masă (în combinaţie cu legile care obligă copiii şi părinţii să participe într-un astfel de sistem) nu sunt doar locale şi de management, ci de filosofie a sistemului, filosofie ce concordă profund cu spiritul ingineriei sociale, care în prezent stă la baza proiectelor şi măsurilor politice economice de pretutindeni, fie că sunt sisteme totalitare sau democrate. Prin învăţământul de masă, spiritul acesta al ingineriei sociale s-a extins şi asupra persoanei, a omului ca entitate, şi s-a concretizat în primul rând în negarea naturii umane şi în încercarea de a o schimba şi/sau reconstrui pe alte baze – de a o face „predictibilă” – visul dintotdeauna al inginerilor sociali.

Conspirativ sau nu, intenţionat sau nu – logica, filosofia şi rezultatele învăţământului de masă indică faptul că acesta rămâne unul ideologizat şi ideologizant. Idealurile sociale şi politice ale vremii ajung într-o formă standardizată şi necritică pe băncile învăţământului de masă, fie că este vorba de idealul naţionalist, de valorile euro-atlantice sau de corectitudinea politică.

Diferenţa fundamentală a învăţământului de masă actual, în raport cu educaţia clasică (care era asigurată în mod tradiţional de părinţi sau tutori) constă în erodarea şi, în final, răsturnarea valorilor tradiţionale şi respingerea creştinismului ca element central al civilizaţiei occidentale (secularizarea). Locul valorilor tradiţionale clasice a fost luat de nihilism, relativism, corectitudine politică, acestea din urmă fiind prezentate în mod fals ca filosofii ale toleranţei şi fiind instituţionalizate prin legile împotriva discriminării „minorităţilor” (legi care, în fond, implică nerecunoaşterea drepturilor „majorităţilor” paşnice de a se comporta firesc, în acord cu propriile credinţe). Meritul formativ al educaţiei clasice constă, în primul rând, într-un anumit tip de raportare la valori şi norme, care nu poate fi înţeles în afara asumării creştinismului. Virtuţile nu sunt dobândite formal ca simple reguli şi constrângeri exterioare, sociale, ci acestea se nasc prin educarea inimii şi a minţii în spiritul iubirii de oameni şi a lui Dumnezeu.

….

Aproape toate sistemele educaţionale sunt, în prezent, adevărate bastioane prin care statul conduce mersul societăţii. Cu foarte puţine excepţii, educaţia formală este finanţată, reglementată şi furnizată de către guverne. Practic, din punct de vedere instituţional, educaţia formală este un veritabil monopol al statului. De aceea, educaţia (de stat) asigurată chiar de guvernele democratice ale celor mai dezvoltate ţări nu diferă fundamental, în concepţie şi organizare, de învăţământul (dialectic) din ţările foste socialiste. Şi într-un caz şi-n celălalt, cineva le spune celorlalţi ce este şi cum trebuie să se facă educaţia. De altfel, istoria ne arată că, atât în cazul sistemelor politice totalitare cât şi în cele democratice, şcoala publică a fost „mâna vizibilă” prin care statul a căutat continuu să insufle „ordine” în minţile oamenilor.

Nu a fost, însă, dintotdeauna aşa. Începând de pe la 1840, în America a avut loc o vastă campanie de înlocuire a sistemului particular, divers şi extins, cu sistemul aşa-numitei „educaţii gratuite”, de fapt, şcoli în care părinţii şi orice contribuabil achitau costurile indirect, prin impozite, în loc să le achite direct prin taxe şcolare şi cotizaţii. Potrivit celebrului profesor E.G. West, care a studiat în detaliu dezvoltarea rolului statului în învăţământ, această campanie nu a fost condusă de părinţi nemulţumiţi, ci „în primul rând de profesori şi oficiali guvernamentali”. În Marea Britanie, ca şi în Statele Unite, învăţământul era aproape universal înainte ca guvernul să preia controlul. De fapt, guvernul a intervenit ca urmare a presiunilor profesorilor, birocraţilor şcolari şi a intelectualilor „de bine”, mai degrabă decât a părinţilor. Iar concluzia este că, prin „naţionalizarea” şcolii, calitatea şi diversitatea din educaţie au scăzut.

…..

şi concluzia

Educaţia nu se face într-o manieră unică şi indiscutabilă, fapt ce implică, în mod natural, diversitatea serviciilor educaţionale. Aşadar, educaţia bazată pe alegere şi competiţie este un rezultat normal şi de dorit. Căci altfel, şcoala nu poate spera că va conduce la libertate, autonomie şi responsabilitate în societate, fără a dobândi, mai întâi ea însăşi, aceste virtuţi.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie, Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la „Părinţii contra statului” – din nou despre Homeschooling

  1. Andra zice:

    Excelent articol, prezinta foarte clar adevarata miza care sta in spatele reformei din educatie.

    Autorul vorbeste la un moment dat despre „erodarea şi, în final, răsturnarea valorilor tradiţionale şi respingerea creştinismului ca element central al civilizaţiei occidentale”. Aceasta este intr-adevar directia in care se merge in mod intentionat. Rasturnarea valorilor (despre care vorbeste si Isaia: „Vai de cel care spune binelui rau si raului bine”) este in plina desfasurare in societatile asa-zis democratice. Cine nu este convins de asta, sa ia acest articol si sa-l posteze pe un site oarecare (de exemplu ziar online) si va vedea imediat cate acuzatii va primi autorul pt ca isi permite sa fie atat de ingust la minte si atat de intolerant. Astfel de reactii arata ca valorile sunt deja rasturnate, ca ceea ce societatea considera bine si corect astazi este rau si pacat in ochii lui Dumnezeu. Spalarea pe creier si-a facut efectul – nu doar prin programele promovate de mass media, dar si prin sistemul public de educatie.

    Solutia ? Inapoi la Biblie – Biblia trebuie sa fie manualul de baza in educarea copiilor, ca acestia sa stie ce este bine si rau in ochii lui Dumnezeu.

  2. VDFilip zice:

    Imi cer scz pt comentul neracordat la acest articol. am ascultat aseara pe RVEI predica dvs cu Isus de mai multe feluri. Dura predica, pe cat de dura e si lumea in care traim. Cum ati putut sa concentrati atat de puternic toata analiza?
    Ati amintit si de textul din Filipeni 2:12. „Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur…”
    As vrea sa va pun o intrebare in privat pe aceasta chestiune si care ma priveste doar pe mine personal. Nu o sa va retin prea mult. Puteti va rog sa-mi dati o adresa de e-mail? Nu am gasit pe blogul dvs butonul „Contact”.

  3. E discutabil daca invatamantul de stat chiar reprezinta o plaga sau are doar aspecte negative. Fiecare stat isi are specificul lui si situatia merita analizata caz cu caz.
    E adevarat ca uneori copii vin de la scoala cu idei/cunostinte care pot sa nu fie acceptate de familie dar accesul la scoala este in primul rand accesul la informatie. Profesorii sunt rareori roboti care promoveaza „politica statului” (chiar si pe vremea comunistilor erau per scoala cel mult 1-2 astfel de profesori batuti in cap) si ofera copiilor surse alternative de informare atunci cand manualele sau programa sunt denaturate.
    Homeschooling-ul suna bine dar nu se adapteaza bine oriunde. Avem o populatie saraca in multe regiuni ale tarii care nu si-ar trimite copii la scoala daca nu ar fi obligatoriu. Chiar si in conditiile in care avem legile din prezent sunt destui copii care nu ajung la scoala sau care fac atat de putina scoala incat practic sunt analfabeti. Am avut sansa sa lucrez cu foarte multi tineri si ca o medie pot spune ca 5% dintre tinerii de 15-25 de ani nu stiau sa citeasca. Homeschooling-ul oferit de familie a fost munca la camp, in padure, trimisul cu animalele, munca necalificata. In zonele rurale sarace sau in mahalalele marilor orase exista mult mai multa promiscuitate si analfabetism decat credem.
    Daca vorbim de valorile cu care e indoctrinat copilul ar trebui sa punem problema intr-un ansamblu mai larg si sa ne intrebam de ce nu ajung toti copii indoctrinati de stat. Sau, gandind in sens invers, copii caror parinti ajung sa nu mai respecte valorile traditionale? A cui e vina si ce se intampla? De cele mai multe ori e vina parintilor. Fie acestia nu au un set de valori de transmis copilului, fie acestia nu comunica suficient cu copilul, fie acestia au un set de valori dar e transmis intr-un mod atat de rigid si de autoritar incat indeparteaza copilul de familia sa.

    • cristina zice:

      Aici trebuie sa se puna intrebarea: al cui este dreptul inalienabil de a educa copiii?

    • Maria zice:

      Cel putin in State, chiar daca ai dreptul la Homeschooling (in Ohio at least) nu inseamna ca nu esti verificat daca copilul este la zi cu minimul predat in scolile publice.
      Acest system nu inseamna automat ca parintii si copiii pot face ce vor, sunt examene de dat la fiecare sfarsit de an si daca copilul nu promoveaza este incadrat automat in scoala publica.

      Dar, este adevarat ca in tarile westice, scolile publice sunt folosite pentru indoctrinare (in general).

  4. Octi zice:

    Din fericire mai exista in US cel putin, alternativa scolilor particulare (majoritatea crestine). Este o adevarata binecuvintare sa poti sa-ti dai copilul la o scoala particulara. Scola este serioasa, ii invata pe copii sa gindeasca, evolutia este predata ca si o ipoteza si nu un fapt demonstrat etc.
    Rezultatul imbecilizarii din scolile publice se vede fara prea multa sfortare. Din pacate americanul de rind scolat la scoala publica invata istorie de la cinematograf, geografie, de pe unde purtam razboaie si avem trupe stationate etc. Singurele „materii” bine predate in scolile publice de aici este ateismul, evolutionismul, feminismul, comunismul si alte „ismuri” de genul asta. Controlul statului este clar. Cind se fac alegeri democratii pleaca din start cu un avantaj de cel putin 40% din populatie care voteaza pentru ei „by default”(profesorii din scolile publice, functionarii de guvern, tinerii abia iesiti din scolile publice, negrii, etc).
    Din cauza asta s-a ajuns sa se voteze „change” fara sa se gindeasca daca exista ceva in spatele schimbarii. Cred ca in final batalia se da pentru control. Din cauza asta alternativele la invatamintul public de stat sint atit de „controversate”. Ele cad in afara sferei de influenta.

  5. Pingback: Dialogul ca predică, părinţii contra statului, “nu-ţi risipi cancerul”, “ignoranţi fără ruşine” « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.