Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nimeni nu le curata urdinisul de zapada?
Ba, vor fi scoase la aer și curățire.
Și eu care credeam că-i actual articolul.
2 ani, e mult.
Nu, ttot ce este siglat P este de pe patratosu, reluat exact in aceeasi zi. De drag, de amintire, de parastas… cum vrei.
Este un experiment personal pe care il fac
Legat de stupii din imagine, sunt curios cat ar putea sta asa cu zapada pe ei fara sa se sufoce. Eu am rezolvat probela aierisirii stupilor facand o gaura de 12/18 cm in soclu, acoperita cu plasa. Aceasta gaura nu se inchide niciodata, nici chiar iarna.
eu cred că se formează goluri de aer acolo şi pot ventila.
E adevarat ca sunt goluri de aer, dar problema e ca prin respiratie albinele elimina dioxid de carbon. Am intrebat si pe forum si mi-au zis ca pot sa stea asa mai mult timp. Probleme ar fi daca zapada ar avea un strat de gheata, atunci ar aparea probleme. Oricum, stuparii nu cred ca iubesc iarna
Da, nici eu nu iubesc iarna. Am avut stupi şi am încercat din nou acum cîţiva ani să îmi aduc aici doi stupi.
N-am avut timp de ei şi îmi pare rău…
Primăvara este anotimpul meu.
atunci este născută soţia mea!
De aia!
Frate drag, trebuie aerisire, altminteri mor.
Albinele-s ca biserica spunea fr. Florea. De la el o stiu asta.
S-a făcut aerisirea!
,,boceau cu polen,, Superb !!!
Fotografia e fabuloasa! E chiar de la fatza locului?
DA! Este făcută de unul dintre nepoţii noştri.
Vor fi si albine in cer! Si caini si vrabii. Daca pentru pamant a facut Dumnezeu atata risipa de imaginatie…
Superba fotografia, delicate si candide metafore!
Nu ştiu dacă vor fi… va fi un cer nou şi un pămînt nou. Asta cu siguranţă.
Pingback: Stupii lui tata | Marius Cruceru
Pingback: Jonathan Edwards la Yale, nostalgii cu albine, patrimoniu românesc « La patratosu