Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pingback: Cine cîntă acolo? « Cuib de mitralieră
Cam lunga, dar excelenta dezbatere.
Pe Boteach, Hitchens, Harris and D’Souza i-am mai auzit debating Dennis Prager – care, pe linga faptul ca e mai bun decit toti (parerea mea, of course) – e cel mai bun prieten al crestinilor aici in America.
Daca veti viziona citeva din cele noua clipuri ale lui de 5 minute fiecare (“5 MINUTE IN CARE INVATAT MAI MULT DECIT IN 6 LUNI DE FACULTATE” – cum le face reclama dinsul) o sa fiti placut impresionati de intelepciunea, logica si claritatea acestui om.
Le puteti gasi toate daca cautati “Prager University” pe Google sau direct pe You tube. Favoritele mele sint “American Trinity”, “The Most Important Verse In the Bible”, “Happiness is a Moral Obligation” si “Men and the Power of the Visual”.
draga Alex,
mulţumim de recomandări, dar iartă-mi lenea la ora asta tîrzie din noapte după corectarea cîtorva zeci de eseuri…. nu poţi să ne dai nişte link-uri?
ştiu că sună a „muieţi-s posmagii” 🙂
Sorry for my own laziness! Here are the links:
The Most Important Verse in the Bible
Happiness Is a Moral Obligation
The American Trinity
Men and the Power of the Visual
To see all the videos on Prager’s website, click here.
multumesc mult, le-am urmarit cu sotia dimineata.
Ma bucur ca v-au placut. Mr. Prager e un tip fascinant si e, ca si dvs. pasionat de muzica (dirijeaza si orchestre!).
Pronunta foarte corect citeva cuvinte si expresii in limba romana. In general, e un vajnic aparator al ideii de libertate si de-aceea cred, i-au dat lacrimile cind a aflat ca eu, un emigrant, am un baiat la West Point si unul in Annapolis!..
da, mulţumim!
Nici nu ştiam că eşti aşa de în vîrstă, Alex Pop.
Să-ţi trăiască băieţii!
Sam Harris, Daniel Dennett si Christopher Hitchens sunt probabil printre cei mai importanti reprezentanti actuali ai ateismului (New Atheism) iar campaniile lor militante anti-crestine sunt binecunoascute.
Cu alte cuvinte, sunt „the high church atheists”, asa cum ii numeste Vox Day (Dissecting the Unholy Trinity of Dawkins, Harris, and Hitchens: The Irrational Atheist, 2008) iar mesajul este deosebit de virulent.
Alaturi de Dawkins sunt, bineinteles, cei ce dau tonul campaniilor anti-crestine, iar, mai mult ca oricand, folosesc argumente „stiintifice” in apararea crezului lor. Modul cum este definita stiinta moderna, in contextul careia criteriile demarcationiste stabilesc ceea ce este considerat stintific sau pseudo-stiintific, ii avantajeaza deosebit de mult pe acesti prelati ai ateismului. Consider ca este epoca lor de aur, iar succesul ateismului, cel putin in mediul academic, este remarcabil.
draga Adrian,
multumim pentru aceste informaţii,
ce părere ai de dezbatere totuşi?
Dap, noul ateism, la fel ca cel de acum 10.000 de ani. Cu adevarat nou.
Eu stiu dezbaterea si mi se pare ca unii au fost extrem de iritanti (crestinii in general).
Nu mai am rabdare sa le ascult, dar imi amintesc ca cineva s-a dus in legea lui Poe, altul ca stiinta e o religie… bleah, slab slab slab.
Analizand discursul lui Harris, subliniez faptul ca el urmeaza un model de gandire popular intre oamenii de stiinta contemporani.
Ca si multi altii, Harris aduce in discutie religia, ce, considera el, este in conflict major cu stiinta, privita ca fiind mijlocul cel mai obiectiv prin care poate fi definita realitatea. Astfel, pentru Harris, nasterea din fecioara a lui Isus sau invierea mortilor in vederea judecatii finale sunt niste asumptii religioase ce nu au nici o baza stiintifica deoarece, spune el, aceste aspecte nu pot fi explicate facandu-se doar apel doar la legile naturale ce guverneaza realitatea noastra imediata.
Ceea ce uita insa Harris sa precizeze este ca stiinta moderna, asa cum este definita de majoritatea filosofilor, face evaluari a realitatii de pe o pozitie ce, in nici un caz, nu este neutra din punct de vedere metafizic. Astfel, asumptia majora a stiintei este ca aparitia vietii, spre exemplu, nu are o cauza supranaturala. Deci, totul trebuie, ca si consecinta, explicat facandu-se referire doar la legile naturale (naturalismul metodologic).
Ca parere personala, prezentarea lui Harris mi se pare a fi seducatoare mai ales pentru intelectualul grabit de azi, ce nu interogheaza atent care este fundamentul metafizic al stiintei, atat de des invocata in negarea existentei lui Dumnezeu.
Multa retorica in toate discursurile (prea multa, dupa parerea mea…). Uneori faptele se pierd printre metafore. Vorbitorii vor mai mult sa convinga, decat sa demonstreze.
Instructiv pentru cine studiaza tehnicile oratorice.
DeA, poti sa ne dai un exemplu de ateism de acum 10000 de ani? 🙂
da, de acord, multă retorica, dar mie tocmai asta îmi place mai mult
mai mult decît știința! 🙂
diferențe de formație 🙂
Pentru cine vrea sa se delecteze citind transcrierea uneia dintre cele mai faimoase dezbateri dintre un ateu si un crestin o poate citi AICI
E mult mai repede sa citesti textul decit sa asculti 2 ore audio-ul la MP3.
Greg Bahnsen, supranumit “the man the atheist fear the most”, a cistigat clar dezbaterea (even some atheists admitted that he practically destroyed Dr. Gordon Stein, rivalul sau, autorul voluminoasei lucrari “Encyclopedia of Unbelief” si vicepresedintele, la acea vreme a org. “Atheists United”). Ambii au murit destul de tineri, in ’95 si respectiv ’96 (Greg la 47 de ani iar Gordon 55).
Tema dezbaterii e “DOES GOD EXIST?”. A avut loc in 1985 la Univ. of Irvine, CA.
Enjoy!
Interesant materialul.
Intr-adevar, este mult mai usor de citit decat de ascultat.
Multumesc!
You’re welcome.
Mie mi-a placut cum GB a folosit argumentul transcendental al existentei lui Dumnezeu, la care ateul n-a avut raspuns si a recunoscut ca a fost prins in capcana. De obicei ateii, care cred ca crestinii nu stiu sa dezbata daca nu citeaza Biblia, sint surprinsi sa constate ca stiinta, logica si moralitatea le-au fost abil sustrase din arsenal si folosite impotriva lor!
“We can prove the existence of God from the impossibility of the contrary. The
transcendental proof for God’s existence is that without Him it is impossible to prove
anything. The atheist world view is irrational and cannot consistently provide the preconditions of intelligible experience, science, logic, or morality. The atheist world view cannot allow for laws of logic, the uniformity of nature, the ability for the mind to understand the world, and moral absolutes.”
Mulțumim, Alex, pentru informații.
Nu are sunet?
ba da, porneşte boxele 🙂
Bagă-le în priză 🙂
este adevărat că sunetul este foarte prost. Acum fără glumă.
draga Web, nu am înțeles ce este cu acel comentariu foarte lung, îl țin încă în suspendare, poți să îmi explici puțin?