Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Altădată (într-un cuvînt).
http://dexonline.ro/search.php?cuv=alt%C4%83dat%C4%83
stimabile, sînteți ignorant. De relele intenții m-am convins de mai mult timp, asupra bolii las sa se pronunțe psihiatrii și psihologii (deşi am unele bănuieşi şi păreri proprii, mai ales în lumina ultimelor evenimente), dar asupra gramaticii ma voi pronunța eu.
Da, este posibil să scăpăm greșeli cu toții și voi mai scăpa, vă promit solemn şi cu mîna pe inimă,dar nu este cazul acum.
1. Altădată ca adverb se scrie așa. Exact.
2. Dar există, la fel ca în cazul lui ESTE ca predicat verbal sau predicat nominal, cazuri si cazuri, pe care nu le rezolva DEXul la care apelati asa de des, ci ratiunea si stiinta de carte. Se face proba adicătelea: și cu altă ocazie… dacă suportă sinonimia, atunci se desparte ALTĂ… DATĂ, asta ca să nu mai intru în amănunte legate de funcția fiecăruia dintre componenții expresiei.
3. și cu alte ocazii am spus că nu scriu după gramatica academiei din pricini pe care le-am motivat ALTĂ DATĂ.
Dexurile găsite aiurea prin spațiul electronic sînt niște instrumente care nu au neuroni și nu pot face conecții logice, ceea ce vă sfătuiesc și pe dvs. în privința conecțiilor. Din păcate cu neuronii nu se mai poate rezolva.
La mulți ani și de lectură și …. dacă ar fi după mine… de sănătate ….!
Poate vă hotărîți totuși să vă continuați școala, că și din cauza asta suferiți… plafonare și închidere în propriul cerc foarte rotund de cunoaștere, care este şi foarte strîmt, după cîte s-a probat și cu alte ocazii.
La carte, monşer, că aşa aţi thymefiat şi sărmanele lexeme greceşti, din neştiinţă de carte şi necunoaştere de metodă!
La mulți ani și de lectură și …. dacă ar fi după mine… de sănătate ….în toate privințele, că mare nevoie aveți!
Temă pentru data viitoare: Ce este elementul predicativ suplimentar? Daţi trei exemple! Vă dau această temă pentru că este unul dintre exerciţiile de gramatică unde vă este necesar exerciţiul raţiunii, intuiţia, simţul frazei etc.. mai multe chestii la care aveţi de lucrat din greu.
Deci… la carte şi mai moale cu „exactităţile”, că aşa deveniţi foarte inexact! În traducere liberă din limba latină: dacă tăceai filosof rămîneai! (Philosophum non facit barba – Filosofia nu se face pe bărbi!)
Draga Marius,
Ce legatura are „viitorul… ” cu ceea ce ai scris? Just wondering…
viitorul este ancorat in trecut si in prezent! NU?
Ma refeream la ceea ce este sub postarea mea…
In legatura cu cele 9 link-uri materialul este super… si iti multumesc! La Multi Ani!
La fel!
Pingback: Reluări 02.01.2012 – (viitorul baptiştilor, pahare euharistice şi prostirea de sine) | Marius Cruceru