De ce vom fi la fel de pos-omorîți și la sfîrșitul lui 2010?

Pentru că facem prostii şi vom continua să facem prostii! De vreo patru ani de zile, zic eu, m-am deşteptat puţin. Unii spun că pe la 33 de ani se termină tinereţea. Cred că au dreptate!

Şi au dreptate şi aceia care spun că pe la 40 de ani pe bărbaţi îi apucă o depresie care se numeşte “midlife crisis”. De ce? pentru că încep să îşi dea seama cine sînt de fapt!


Îţi trebuie cel puţin vreo 30 de ani de viaţă ca să îţi dai seama de următoarele lucruri:

1. Uităm că Dumnezeu ne culcă o treime din viaţă. Nani! Asta-i! Trist, mi-e necaz pe somn, dar fără nu se poate. Dumnezeu ne-a împărţit viaţa în trei părţi: o treime o dormim. Dacă ai 24 de ani, ai dormit deja 8 ani, poate chia mai mult  . Un bătrîn de 75 de ani a dormit 25 de ani în viaţă, în cazul lui… poate mai puţin.

Prostia noastră, a bărbaţilor, este că ne facem planuri ca şi cum am sta treji 24 de ore. Fals.

Din 24 de ore, dormim o treime, ar trebui să muncim cel puţin o treime şi cealaltă treime s-o dăm celor mai importante relaţii din viaţă: Dumnezeu şi familia.

2. Nu avem curajul să privim înapoi! Nu avem curajul să ne uităm la anul care a trecut şi să vedem ce-am făcut din ce ne-am propus şi ce n-am realizat.

Asta este laşitate şi nepocăinţă! Curaj mare îi trebuie unui bărbat să se uite înapoi şi să îşi recunoască falimentele, ratările, eşecurile.

Nooo! Noi plecăm mai optimist spre noul început de an şi facem planuri la fel de proaste.

De ce?

Adevărata pocăinţă înseamnă şi recunoaşterea stării în care eşti: ţi-ai propus să citeşti 52 de cărţi pe an? Ok, n-ai fost în stare decît de 24. N-ar fi mai înţelept să îţi propui să citeşti anul acesta doar 30? De ce ţi-ai propus 100?

Da, recunoaşte că nu eşti mai spiritual de 10 minute de rugăciune petrecute în fiecare zi şi nu eşti mai vrednic de trei sau patru capitole din Biblie pe zi. Nu-i o tragedie! Li se întîmplă şi altora.

De ce nu ţi-ai propune anul acesta 15 minute cu Domnul, patru capitole şi un verset de învăţat pe zi. Dar O ORĂ pe genunchi? Să citeşti Biblia de trei ori într-un an?

Asta-i mîndrie, puştiule, şi în februarie sau cel mai tîrziu în martie te va lăsa entuziasmul.

Apar neprevăzute şi nu uita….dormi o treime din viaţă!

3. Nu ştim să folosm radiera! Vrei să îţi faci planuri, da? Bun! Ok. Fă-ţi planurile pe 2008. Buun! Ai terminat?

Întrebare: cînd ţi-ai făcut planurile pe 2008 te-ai uitat puţin înapoi? Este vreo legătură cu 2007. Ce te determină să crezi că anul acesta vei face revoluţia radicală din viaţa ta? Eşti acelaşi. Ia-o uşor!

Dacă îţi propui obiective prea înalte este descurajant şi an de an vei fi mai uşor de învins. Dacă îţi propui obiective prea mici, nu-ţi este de nici un folos. Te vei mîndri în fiecare an că eşti mai bun ca alţii.

Dacă ai terminat lista cu planurile pe 2008, practică minima înţelepciune acum să tai cel puţin 30-40% din tot ce-i acolo.

Hai! Curaj! La ce renunţi?

De ce să tai? pentru că dormi 30% din viaţă şi asta ai uitat deja? Pentru că apar neprevăzute, pentru că te aşteaptă încă viaţă dincolo de meserie… Mai am încă vreo patru, dar revin eu…. după ce-mi termin planurile pe 2010… pardon, după ce termin de tăiat planurile pe 2010, după ce le termin eu pe ele…  ca să nu mă termine ele pe mine… pentru că eu zic că m-am deşteptat un pic …

Acest articol este o reluare de pe Patratosu.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Întrebările lui Ghiţă, Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la De ce vom fi la fel de pos-omorîți și la sfîrșitul lui 2010?

  1. wes zice:

    Am Nou Rodnic si Fericit fr iubit iar in treimea de somn ,,vise placute ” 🙂

    • Marius David zice:

      Mulţumim, Wes, pentru treimea de somn… după cum vezi iar am început să o reduc … trebuie să mă pocăiesc din nou!
      am sosit de la Iaşi şi după o călătorie lungă nu pot niciodată adormi…văd numai faruri de maşină pe retină.
      aşa că folosesc timpul stînd la taclale cu prieteni scumpi.

  2. Cum reușim să ne echilibrăm între ”a tăia prea mult” și ”a tăia prea puțin”. Cel mai greu e pentru cine n-a făcut niciodată așa ceva. Exemplu, eu.

  3. Pingback: Cugetări (62) « România Evanghelică

  4. tudor zice:

    Cand traiesti prin credinta nu ai timp de meditatii de genul asta.

  5. tudor zice:

    „pana unde pot merge cat pot sa mai rezist”

  6. mircea zice:

    excelent.
    bine tintit.

    celor care nu-si fac nici un fel de plan ce le spui? 🙂

  7. AndreiL zice:

    cu un colt de gura zambesc, cu celalalt sunt trist…zambesc de cat de planuri marete mi-am facut pana acum, si sunt trist de neimplinirea acelor planuri..sa recunoastem deci..eu personal mai mult de invatat..multumesc frate Marius.

  8. Moromete zice:

    Crestinii ar trebui sa fie Post omorati
    de la post-moarte.

  9. Teofil S zice:

    „Da, recunoaşte că nu eşti mai spiritual de 10 minute de rugăciune petrecute în fiecare zi şi nu eşti mai vrednic de trei sau patru capitole din Biblie pe zi. Nu-i o tragedie! Li se întîmplă şi altora.”
    Întreb: ce legătură există între spiritualitate și aceste 10 sau 15 minute? Nu cumva criteriul este suficient de exterior încât să nu însemne nimic (în sine)? Nu cumva ne paște fariseismul odată ce ne măsurăm spiritualitatea cu rigle de diferite forme? În general, oameni foarte spirituali – după aceste criterii – pot face erori spirituale considerabile, pot induce în eroare (ceea ce se și întâmplă) mulțimi întregi.
    Aș pune o întrebare vizavi de niște evenimente recente: cât se roagă x-ulescu pe zi de e mai „luminat” decât y-culescu (sau cel puțin așa se crede el)?
    Eu mă tem că dispoziția evanghelicului îl pune în pericol spiritual în momentul în care se poate evalua după asemenea criterii. Cum se insinuează pe aici smerenia?

    Nu zic că astfel de lucruri nu sunt bune. Nici că n-ar trebui făcute. Dar mă tem să le pun în directă legătură cu spiritualitatea. Mă tem mult mai tare că cel spiritual de 30 de minute va începe să se simtă superior spiritualității de 15 minute. Iar de aici încolo totul se surpă, cele 30 de minute devin o pricină de mândrie spirituală, o nenorocire…

    De ce nu s-ar lega spiritualitatea de dărnicia făcută în ascuns? Sau de lepădarea pasiunii pentru bani și proprietăți? De ce n-ar fi omul spiritual cel iubitor de pace, cel iubitor de adevăr și iubitor de oameni? E drept și că astea nu se pot măsura.

    Cred că cele 10 sau 15 minute vin mai degrabă ca o necesitate spirituală. Iar când vin astfel, nu mai avem nevoie să le numărăm…

  10. Teofil S zice:

    Mai adaug (dacă mi se permite): faptul de a citi Biblia de 3 ori într-un an sau niciodată (integral) într-o viață spune foarte puține despre un om: mi-a fost dat nu foarte rar să aud cum această „performanță” este invocată ca argument în discuții. Omul pretindea că, în virtutea experienței sale de lectură scripturală, a acumulat o mai mare doză de discernământ. Or, tocmai invocarea unui asemenea argument stă mărturie pentru anumite lipsuri serioase. Era, cred, mai folositor pentru suflet să se simtă jenat că încă n-a citit-o niciodată integral.

    Mă aștept ca un om care citește foarte mult din Biblie să fie din ce în ce mai smerit și să vorbească din ce în ce mai prudent. Dar când vorbește, vorbele lui să fie pline de înțelepciune și autoritate.

    E adevărat că suntem oameni și avem multe metehne, dar asta nu înseamnă că aroganța spirituală, autosuficiența, autoritarismul, suspiciunea patologică, furia, ignoranța devin dintr-odată tolerabile în virtutea faptului că noi citim de ajuns și ne rugăm de ajuns. Or statuarea unor țeluri de acest fel pentru un nou an mă tem că atrage mari pericole spirituale… Poate greșesc, aștept să fiu dojenit, corectat.

    • adrian zice:

      Aveti dreptate. Am intalnit si eu oameni care stiau Biblia „pe dinafara” fara sa fi inteles nimic „pe dinauntru”, capabili sa ofere, ca sa parafrazez o maxima celebra, un potop de versete peste un desert de idei.

      • Moromete zice:

        aveti mare dreptate.
        Se zice: nu de cate ori am trecut noi prin Biblie/ Cuvant
        ci de cate ori a trecut cuvantul prin noi.

        Tot astfel: Poate unii nu avem de gand sau nu vom ajunge sa citim intr-o viata nici macar o data Biblia cap-coada,
        dar important este sa ne deschidem si sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa ne citeasca pe dea-ntregul.

        • Nicu D. zice:

          Cum vrei sa-l cunosti pe El daca nu cunosti cuvantaul Lui?
          Pentru mine a citi Biblia nu este o garantie ca Il cunosc. Dar nu cred ca pot sa-L cunosc FARA a o citi.

          • Moromete zice:

            atunci cand trece El, Biblia prin tine automat cauti sa citesti si tu din Biblie. Uneori chiar mult nu doar asa cateva capitole. Dar nu neaparat in mod organizat, din cap in coada. Astfel incat niciodata poate unii nu o citesc toata, cu atat mai putin sa stie macar o parte dintr-o anumita versiune pe de rost( de obicei din versiunea Cornilescu invata pe de rost mare parte a fratilor).
            Scopul Domnului este sa prindem miezul, sa intelegem pe de rost versiunea origunala a inimii Lui, de versiunile omenensti la a 2 sau a 3-a mana doar slujindu-ne nu idolatrizandu-le sau invatand aceste versiuni pe de rost.

            Pe scurt, intr-un final, Bibliile cu care m-am intalnit dea lungul vietii, pentru mine, doar un mijloc spre … nu un Scop.

        • Marius David zice:

          Moromete, cred că este obligatoriu pentru orice neoprotestant să îşi impună să citească biblia într-un singur an cîţiva ani la rînd. Apoi unde este Sola Scriptura cu care ne lăudăm atît? Sîntem analfabeţi din punct de vedere biblic, Moromete! Văd asta cu fiecare generaţie de studenţi.

      • Marius David zice:

        Mitraliorii de versete! Aşa se cheamă!

    • Marius David zice:

      oricum ai lua-o, TEofil, lectura biblică este absolut necesară în spirit protesntat.
      sîntem oamenii CĂRŢII, people!!!
      REmember.
      Luther, Calvin, Zwingli!
      Cred că aacest fel de disciplină, la fel ca rugăciunea şi postul, este obligatorie pentru sănătatea spirituală a pocăiţilor.
      Ne rătăcim pentru că nu cunoaştem Scripturile!

      În rest de acord cu necesitatea smereneii în acest act. Dacă ne lăudăm fireşte că am citit Biblia fără să o fi trecut prin noi şi ne lăudăm nujmai pentru a complexa conlocutorul… atunci am citit-o degeaba!
      De acord că acest fel de exerciţiu produce oameni bolnavi de auto şi atotsufienţă…
      Soţia mea le spunea copiilor chiar în seara asta..
      „nu citiţi biblia numai aşa ca să vbifaţi o activitate, ci cu meditaţie şi rugăciune, atunci veţi descoperi în fiecare an ceva nou, o întrebare nouă, o taină nouă.”

      M-am bucurat încă o dată că m-am însurat cu ea!

  11. Puiu zice:

    „Cand strabat acestia Valea Plangeri o prefac………” PSALMUL 84.6,7 Cine sunt acestia? De ce ei nu sunt posomorati ? Care-i statutul lor?

  12. adrian zice:

    „…ţi-ai propus să citeşti 52 de cărţi pe an? Ok, n-ai fost în stare decît de 24. N-ar fi mai înţelept să îţi propui să citeşti anul acesta doar 30? De ce ţi-ai propus 100?”

    Am un răspuns: pentru că daca îmi voi propune doar 30, nu voi citi mai mult de 20! 🙂
    Prefer să-mi propun 100! Nu îmi voi îndeplini planul dar măcar la 60 tot voi ajunge (deci mai mult decat 24). Prefer o ţintă de neatins de care să mă apropii cât mai mult, decât un plan uşor de îndeplinit (pe care, din lene sau din prea multă siguranţă s-ar putea să nu-l îndeplinesc).
    În orice meserie trebuie să te compari cu cei mai buni ca să poşi face ceva (deşi, probabil, nu le vei atinge performanţele).

    • Marius David zice:

      pentru tine, Adrian, vei păţi aşa… îţi propui să citeşti NUMAI 100 aşi ajungi la 150… iar ai ratat ţinta 🙂
      Ai dreptate în parte cu ţintele înalte, însă nu merge întotdeauna.
      Cineva mi-a spus anul acesta că vrea să atingă performanţele Pătrăţosului în Blogging. Mi-a fost milă de persoana respectivă, aşa cum mi-a fost milă cînd mi-am adus aminte şi de mine în perioada respectivă.

  13. adrian zice:

    Apropo de midlife crisis…
    Fac 42 si nu am trait inca midlife crisis (cand am facut 40 mi-am dat seama ca am trecut de jumatatea vietii, statistic vorbind, dar asta nu mi-a declansat o depresie).
    Am trait insa din plin cateva „churchlife crisis”. Singurele depresii din viata mea de pana acum le-am primit in dar de la cativa frati (scumpi) crestini (de) dupa Evanghelie. A bon entendeur, salut!

  14. Andrei zice:

    am simțit încă de la început că articolul e scris altfel… e scris așa cum scria Pătrățosu cîndva… mi-e dor de el… am sperat să-l mai întîlnesc de atunci și pe acest blog, dar s-a cam diluat în ultimele luni… părerea mea

    În legătură cu cele 100 de cărți, Trevin Wax a citit anul trecut 100 de cărți 🙂

    • Marius David zice:

      draga Andrei, Pătrăţosu dădea mai mult timp bloggingului. Acum nu îmi mai permit acest lux. Din fericire? Din păcate! Bine că mai sînt şi alţi blogări prin preajmă! 🙂
      Nu numai Trevin a citit 100 de cărţi 🙂
      eu am renunţat să mai măsor cititul în cărţi. Îl măsor în pagini.
      este mai simplu pentru felul în care lecturez acum.

  15. elisa zice:

    Cine are curajul sa recunoasca ca nu citeste Biblia toata intr-un an . 🙂
    Cum poti sa-ti faci planuri in Noul An si de ce? Cine ne cere asta?Mana avem voie sa adunam?nu!Atunci?
    Eu am citit Biblia la rand o singura data,dar nu va spun cat mi-a fost de greu,simteam ca fac ceva ca la scoala.In primul rand nimeni nu ne cere acest lucru si de ce ar face-o?
    Apoi pentru suflet e total contraindicat sa stai doar in vechiul testament,pentru mine asa este;imi place sa o citesc pe sarite si imi face mult mai bine Noul Testament.
    Nu se vede spiritualitatea de aici…daca nu ai foame de Cuvant,e doar o forma,iti intra pe o ureche si iti iese pe doua.

    • Marius David zice:

      Elisa, tocmai am terminat-o pe 31. Apocalipsa 20, 21, 22, a fost frumos, în 10 oameni, cu familia de la Iaşi!
      Ne-am rugat pe rînd. N-a durat mai mult de 20 de minute.
      Nu putem spune că nu avem timp de aşa ceva!

  16. Obreja Octavian zice:

    Ouch! Articolul a fost pentru mine. Multumesc frate Cruceru..
    Multe binecuvantari!

  17. tudor zice:

    Ca sa traiesti prin credinta trebuie sa ai dimensiunea spirituala, sa traiesti in transcendent…pentru realitatea imanenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.