Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
foarte frumos interpretat si fara greseala, imi place si decorul cu catelul de langa usa!
are un canal întreg numai cu din astea si este foarte activ pe lista de lutenişti.
am intrat pe channel si e fantastic! toate inregistrarile sunt facute foarte bine si am vazut ca are postate undeva si taburile la piese. pare profesionist si cu multa experienta.
mie mi se pare frumos pentru c[ are tempo-ul adecvat. Nu e agitat nu doreste sa epateze prin demonstrarea unei tehnici de mare virtuoz. Se aude „textul” simte ceea ce cainta. Frate Marius scriam undeva ca trebuie sa cinti vocal,interior, odata cu interpretarea instrumentala pentru ca aceasta sa fie veridica, mai ales atunci cind este vorba de versiunea instrumentala a unui cintec ce initial era destinat vocii si avea text.
Atmosfera e cea mai potrivita
Multumim pentru astfel de postari care pot deveni exemple pentru „asa da”.
Da, şi mie îmi place foarte mult. este o înregistrare în care cîinii chiar umblă pe lîngă el.
Ideea acesta cu cîntatul interior a mai elaborat-o puţin, Ioana Anastasiu, doamna flautista din Spania. Exact ideea asta.
De fapt am observat şi eu… dacă cînţi cu voicea bucata de deschifraet este mai uşor apoi cu instrumentul.
Negresit ca este faina aceasta muzica dar mi se pare ca acuzati indirect si voit diafan celalalte genuri muzicale.Nu numai muzica „linistita” este directionata spre Dumnezeu.Poti exprima in mai multe feluri recunostinta sau dragostea pentru El si sunt sigur ca Dumnezeu o apreciaza cum trebuie caci cunoaste inima , de unde vine de fapt muzica.Aceasta trebuie sa fie ok cu Creatorul, genul nu conteaza.Iar cand judecam un gen sau altul Ii luam locul Lui Dumnezeu.De fapt lui i se adreseaza muzica nu noua.Nu?
Tudor, nu mă cunoşti! Ai urmărit huliltele seri Iris? http://www.tineretiris.ro? dacă ţi se pare că pe la minutul 87 condamn muzica mai ritmată înseamnă că n-ai urmărit video-ul.