Vă mai amintiți filmul Rain Man cu Dustin Hoffman? Dustin trăiește, Kim a plecat.
Este o expresie aici în Bihor, numai aici am auzit-o. Cînd vrei să spui despre cineva că este nenorocit spui… E fiu ploii.

Iată un copil care ar fi putut cu adevărat fi un fiul al nimănui, nenorocit într-o instituție, care i-ar fi distrus orice posibilitate de relaționare față de lume. Un medic, în graba lui spre jocul de golf i-a dat un diagnostic descurajant chiar și pentru cei mai iubitori părinți. Tatăl lui Kim merită un monument. Kim însuşi i-a încurajat pe mulţi, deşi a suferit de o boală foarte rară.

Acest Crăciun este cu totul diferit pentru noi. Tocmai am aflat că cineva apropiat, foarte apropiat nouă a primit un dar mai neobișnuit de acest Crăciun, cu totul special, la fel ca Maria, un dar care îți străpunge inima și îți sfîșie sufletul, dar care va fi o mare binecuvîntare pentru mulți.
Sper ca această istorie să fie o încurajare pentru cei dragi ai noștri.

sursa youtube godtammet

Ce este interesant la acest caz: Kim are o memorie fenomenală, dar nu se poate relaționa, nu poate gîndi metaforic. Ia metaforele literal. Să fie asta explicația pentru care trebuie neapărat să optăm între metaforic și real, între poetic și exact, între matematici și filologie, între umanioare și exacte?

Rain Man, de neinvidiat, nu putea uita nici necazurile, deși viața lui afectivă era extrem de redusă.

Oare ce s-a întîmplat cu tatăl lui?

Iulia, nepoțica noastră, atunci cînd a aflat de necazurile din familie a întrebat-o pe cumnata:
– Mami, cine a dat acest copilaș cu probleme? Cine a hotărît asta?
– Domnul, mami, Domnul… i-a răspuns întristată maică-sa.
– Atunci… dă-mi voie să-ți spun că Domnul este și puțin rău, dacă a făcut asta, numai puțin…