Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Raspunsul nu este deloc simplu sau usor…
Desi exista, teoretic cel putin, (Marcu 9:23 ) posibilitatea ca sa avem raspunsuri pozitive indiferent de rugaciune, in realitate… nu este chiar asa de simplu de transpus in practica… 😦 .
Eu unul inca nu am reusit… desi am incercat destul de mult… si inca mai incerc 🙂 … dar momentan mai mult decat lucruri care in mod natural aveau o anumita probabilitate (uneori e drept destul de mica) de a se intampla nu am obtinut… 😦 .
Stie cineva vre-o metoda prin care sa Il putem convinge pe Dumnezeu? Desi am ajuns sa cred ca problema nu este la Dumnezeu ci… undeva pe drum… Adica raspunsul trimis de Dumnezeu mai este necesar sa si ajunga la noi (Daniel 10:12,13)… chiar daca este trimis de Dumnezeu… 😦 .
Chiar as fi curios sa aflu mai multe despre acest subiect 🙂 .
Daca Apostolul Pavel ar fi avut asa ceva la dispozitie poate ca Dumnezeu i-ar fi ascultat rugaciunea si l-ar fi vindecat.
Nu am citit cartea dar deja titlul imi da un sentiment incomfortabil la gindul ca autorul vrea sa ne invete cum sa fortam mina lui Dumnezeu sa raspunda afirmativ la rugaciunile noastre. Eu unul ma bucur ca Dumnezeu de multe ori a raspuns „NO” la rugaciunile mele.
Dumnezeu nu cred ca trebuie tratat ca si un „Mos Craciun” cu plete dalbe care e acolo sa ne garanteze orice dorinta. Dar asta e parerea mea. Poate ca mai sint si alte pareri.
O adancul bogatiilor Lui…Cat de multe are sa ne ofere daca cerem si asteptam sa primim! Uneori cerem atat de multe incat chiar daca primim nu mai recunoastem ca de fapt, Dumnezeu ne-a raspuns la rugaciune.
Cel mai minunat este cand stii pentru ce bate inima Lui si ii ceri cu drag lucrurile placute si Lui. El este Tatal nostru gata sa dea daruri bune copiilor Lui! Asteapta sa fie provocat, cautat, gasit! E cel mai bucuros cand cineva il crede pe Cuvant si indrazneste sa ii cunoasca inima! El asteapta cu drag sa intre atunci cand i se deschide usa…Asteapta cu drag si pasiune sa se ofere celui ce indrazneste sa guste din El. Sa gustam, in continuare, si sa spunem: CE BUN ESTE DOMNUL! El este binecuvantarea noastra cea foarte mare. Sa ai parte de El e cel mai extraordinar raspuns la orice rugaciune. In comparatie cu asta orice paleste…chiar si vindecatul orbilor sau inviatul mortilor! Domnul imparateste in mare glorie si slava!Vino Doamne Isuse…
Octi, am cam aceiasi parere:).
Un lucru cert este ca titlul cartii pare cam provocator, insa pentru unele persoane, poate si crestini, titlul ii atrage. Totusi un crestin care cunoaste biblia bine, care are o relatie foarte apropiata de Dumnezeu si se roaga adesea, poate nici nu are nevoie de cartea asta (puteti sa ma corectati)
corect!
Daca copilul tau iti cere inghetata, dimineata la prinz si seara ii spui „Da” daca foloseste 5 metode sa te roage? Inca odata sint destul de contrariat de titlul cartii. Sau Domnul Isus cind s-a rugat in gradina Getsemani l-a ascultat Tatal?
Nu, ideea este că… dacă ești al Domnului… nu poți cere ceva ce Dumnezeu nu-ți poate da.
Iacov 4:4 ,,Cereti si nu capatati, pentruca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.” Inteleg ca trebuie sa cer ceva pt inaintarea Imparatiei Lui si nu pt inaintarea scopurilor mele egoiste. Rugaciunea nu inseamna un monolog, adica eu ii tin discursuri Domnului! Rugaciunea inseamna DIALOG! Eu il intreb si El imi raspunde. El imi spune si ce sa cer ca sa pot primi. Problema obisnuita este ca nu asteptam in tacere raspunsul Domnului si ramanem la partea de monolog. Dumnezeu e viu, poate vorbi! Nu are probleme de comunicare…:)
Titlul atrage, este drept. Cum să-L faci pe Dumnezeu să spună „Da”? Cînd am citit asta prima dată pe copertă mi-a dat impresia că citesc un blog care dă soluții la probleme în x pași simpli… și de asemenea dă impresia (mie cel puțin) că această carte tratează această problema în mod exhuastiv, lucru imposibil, cred eu.
da, titlul este folosit drept cîrlig.
Prin negociere cum a facut Avraam cand dzeu vroia sa arda sodoma si gomora.
Aparent e foarte dornic de o afacere buna.
Ceva in genul „preputul primului meu baiat pentru un BMW X1?”
Cred ca toata cartea e o tehnica de vanzari barter 🙂
@marius ai vazut asta? http://www.youtube.com/watch?v=LsS_SiRz74Q&feature=quicklist&playnext=4&playnext_from=QL
Toata discutia, ala e doar un fragment
Mulțumesc, DEa, mă voi uita peste discuția cu pricina.
cred că iei în derizoriu în mod gratuit un text superb.
L-ai putea aprecia măcar pentru retorică, dacă nu pentru altceva.
Sunt cat se poate de sceptic fata de astfel de carti, predici, scrieri. „10 pasi pentru o viata mai buna”, „3 Pasi pentru a fugi de pacatul cutare”. Mi se par „maculatura”, no offense…
și totuși ar trebui să vedem și ce este și între coperți, nu?…
da, este cartea unui om care, după ce a scris această carte … a primit vestea că soția sa este diagonosticată cu cancer.
As face o gluma, dar mi-e mila de bietul om.
@marius, l-am recitit dar tot e amuzant.
Exista un echivalent daca nu ma insel in mitologia greaca, Philemon si Baucis parca se numeau.
Trebuie sa recunosc ca mitologia greaca e mult mai frumoasa in sensul asta, oamenii chiar ii plang pe cei pierduti si apoi mor impreuna intr-un mod extrem de poetic.
Prin comparatie episodul negocierii cat si al distrugerii sodomei si gomorei este o dovada de intoleranta si ura efectiva.
Nici nu discut faza cu fetele lui Lot care e comedy gold.
DeA, eu din aceleași motive am evitat să îi fac eu recenzia.
Sigur că episodul cu negocierea este amuzant, mustește de ironie. Tocmai asta este faza.