Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ipoteze de lucru:
-Merită să o trăiesc bine!
-Aparţine oamenilor acestei ţări, şi partidul nostru o va apăra cu orice preţ, înfiinţând cât mai multe locuri de protecţie prin muncă uşoară şi prostănac plătită.
-Depinde… Viaţa trebuie să fie în primul rând liberă, pentru ca fiecare să poată face ce vrea, dacă poate şi nu cumva e obligatoriu altceva. Dar sunt sigur că domnul Klaus Johannis ştie mai bine cum se reglementează treaba asta.
Când am văzut titlul, am crezut că e un „Nu, domnule preşedinte, nu vrem Unicameral!” 🙂 Oricum, aţi promis că urmează o evaluare a bunelor şi relelor unui nou sistem (prin comparaţie cu bunele şi relele Bicameralului în versiune românească).
Da, nu vreau unicameral, dar nu îmi găsesc timpul să scriu. Am scris dstul despre politică azi, sînt sătul!!! 🙂
Credeti ca mesajul lui este adresat presedintelui? Impresia mea e ca sketchul lui e doar retorica. Too many leaders (nearly all of them) are falling to the atraction of politics. JP pare aici doar unul dintre ei.
Nu comentez deloc subiectul tiradei. Tonul si stilul ei insa imi provoaca fiori si nu din cei placuti.Cruciade moderne de mucava. Hijacking of a real problem for the benefit of one party or another. Tot ce e strigat din rinichi imi inspira teama. Din nou, nu comentez (anti)crestinismul lui Obama
ca unul care urmăresc de mai mult timp discursul lui John Piper, nu sînt de acord cu tine. Ultimii 30 de ani, pe care tocmai i-a sărbătorit anul acesta, ultimii 30 de ani în spatele amvonului nu te ajută în afirmațiile de aici.
Da, sînt predicatori care fac asta…..sînt atrași de politică, cruciade moderne,cum spui tu…. desființarea unei probleme reale prin retorică…
nu este cazul la JP
Nu înțeleg de ce îți provoacă teamă și fiori un discurs ferm, care se încheie nu cu îndemnuri la asasinat, nici cu injurii macar, cu o promisiune de rugăciune pentru el.
Te cred in legatura cu Piper. Nu l-am auzit niciodata si nici nu stiam exact cu ce se ocupa. Avantajul meu 🙂
Totusi am zis ca pare nu ca este unul dintre ei. E o impresie de moment si de loc. Raman cu frica de violenta de orice fel inclusiv cea verbala. Promisiunea de la urma mi-a sunat (poate numai mie) a amenintare.
Dar nu cred ca problema de baza se rezolva discutand noi aici sau perorand el acolo.
Tocmai, nu cred că ăla e un avantaj.
Nu cred că merită să confundăm violenţa verbală cu fermitatea şi acel gen de retorică auditivă care vine din convingere.
unii pastori ridică tonul penru a sublinia anumite lucruri, nu din dorinţa de a fi violenţi, şi mie mi se întîmplă…
Ba da, problema de bază se rezolvă … ŞI AŞA …
este o chestie complexă, care are şi o componentă educativ-informaţională.
As striga si eu acum ca sa subliniez parerea MEA dar ma abtin. Relatiile personale bune sunt mai pretioase decat convingerile de moment 🙂 Peace?
bine spus… convingerile de moment… relaţile personale nu sînt mai importante decît ADEVĂRUL!
PAce 🙂
Poate ca sunt putin prea sceptic, dar impresia personala este ca si punerea de intrebari de asemenea calitate este pierdere de vreme. Cu atat mai mult cu cat vor sti ce sa raspunda conform cu asteptarile si profilul auditoriului.
Incercarea de a alege pe cel mai putin rau doar pentru ca nu ai unul cu adevarat bun mi se pare greu de digerat.
Judecand la rece, cred ca cel mai bine pentru tara ar fi nu alegerea celui mai bun, ci a celui care are cat de cat o sansa de a coaliza clasa politica, obtinand majoritatea de care are atata nevoie. Poate ca si noi, romanii, suntem putin cam prea impartiti in gusturi. Tocmai de aceea si atatea tabere intre care se imparte puterea… Urmare a unui astfel de rationament ideea unei scaderi numerice, nu neaparat camerale, a parlamentului, pare de folos.
Martzian, mă tem că toţi cei trei candidaţi cu şanse vor evita răspunsul la acaeastă întrebare.
Nu există acea persoană care să poată aduna în jurul lui clasa politică. clasa politică românească oglindeşte dihonia care ne paşte pe noi toţi în restul societăţii.
Ce părere ai de cineva care să încerce încă o dată să demareze un proces de reformă în Romîânia, Băsescu asta începuse, din păcate s-a înconjurat de nişte consilieri….. Aici a pierdut enorm! Băsescu pierde alegerile pe mîna consilierilor pe care i-a promovat, udretizarea şi eba-izarea imaginii sale l-au făcut să piardă din portretul de preşedinte ferm, care a condamnat comunismul, dornic de reformă, împotriva corupţilor etc.
Marius, daca este sa fim onesti, domnul Basescu nu putea fi mai bun presedinte decat a fost primar sau ministru. Desi probabil ca a excelat ca marinar, nici o tara nu e vapor.
Cat despre cineva care sa incerce sa demareze un proces de reforma, jos palaria in fata lui, desi tare ma tem ca omul asta va trebui sa se nasca mai intai. Sau sa ii acordam cetatenie. Stiu, par prea sceptic si pesimist… Va asigur, doar par!
De acord cu privire la clasa politica.
Totusi, desi satul si scarbit de ceea ce se intampla, va trebui sa facem mai mult decat sa privim la TV in ziua alegerilor, ca cetateni responsabili. Intrebarea logica care se naste este: „CE?”… Sau, mai bine: „Eu cu cine votez?” 🙂
Martzian, tu ai răspuns la ultima ta întrebare?
nu