Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
multumim de poze, foarte frumoasa zona. avea dreptate cine zicea ca avem o tara frumoasa.
avem o ţară frumoasă… dar locuită. 🙂
Probabil, întrebarea viza și alte aspecte, dincolo de peisajul frumos de toamnă pe care l-ați admirat! 🙂
Emsal, sigur viza şi alte aspecte… dar tocmai asta este problema aici.
Iată întrebarea: ce anume v-ar place să aflatţi de la un Consiliu al Uniunii, poate că facem un poll pe tema asta.
tot procesul verbal, un sumar? nimic?
Acolo la Comanesti este un frate extraordinar,nu-mi amintesc numele…prieten cu fratele Gaina…
Cand locuiam in Brasov,unul din baietii pe care ii aveam in gazda(care din cauza posturilor era mai mult mort decat viu..fizic)mergea la Comanesti unde se ocupa cu tinerii,de cate ori venea imi povestea despre fratele acesta..daca mai traieste trebuie sa-l fi vazut.
….Aspectul celalalt..fara culorile minunate ale toamnei..era si el de admirat . 🙂
la care aspect vă referiţi că era de admirat?
trebuie căutat …
cel mai simplu pentru tine, mai bine pentru noi si corect din partea Uniunii ar fi procesul verbal complet. Astept ziua cand sa-l citesc de pe situl uniunii. 🙂
stiu ca ai embargou la procesul verbal, asa ca uimeste-ne cu tot ce e de interes pentru baptistul roman si ai unda verde sa ne dai. 🙂
Chiar, Mircea, asta este o întrebare bună pentru că tu nu eşti reprezentativ pentru baptistul român 🙂 Eşti prea curios şi prea neliniştit. Glumesc.
Ce crezi că ar interesa ţara?
oare nu este ca pe vremea FMI-ului,
Dormi, FMI-ul lucrează pentru tine. Dormi, consiliul ia decizii pentru tine şi te bagă în gura lacomă a statului.
m-am „cumintit”, daca tot ia Consiliul decizii pentru mine. Dorm linistit, dar nu din pricina acestor decizii. 🙂
daca tot ai intrebat uite ce cred eu ca ar interesa tara:
1. Pozitia oficiala a Uniunii cu privire la evolutia „cazului Poplaceanu”.
2. Primim sau nu primim bani de la stat?
3. Pe unde au mai ajuns Presedintele si secretarul general?
Baptistul curios si nelinistit ar vrea sa mai stie probabil:
1. O evaluare a rezultatelor pe care le-a avut la jumatatea mandatului implementarea viziunii „SMS” pe baza careia a fost ales actual presedinte al Uniunii.
2. Cati pastori si membrii in comitetele de conducere ale bisericilor baptiste din tara sunt inca implicati in politica sau fosti colaboratori ai securitatii.
ah, grele întrebări pui şi de mîncat limba.
deci
1. este o poziţie bună.
2. oficial nu. neoficial, da.
3. rapoartele ar putea fi publicate. A fost activitate.
referitor la baptistul curios şi neliniştit
1. da, asta ar fi cu adevărat interesant. Numai că viziunea SMS a fost atît de generală… asta a fost critica mea atunci încît este greu de cuantificat orice rezultat.
2. asta cu adevărat este greu de spus… calculat, cîntărit, împărţit…
Problemele ardente sînt altele… cum spunea chiar unul dintre membrii CU
„mai multă căldură, frate, mai multă căldură… mai multă căldură”
„ce vrei să spui cu asta, frate?”
„păî ce pot să spun „Arză-te-ar focu?” 🙂
deci.. problemele ardente sînt altele… 🙂
Poate gresesc, dar deciziile si hotararile in biserica primara nu se luau de catre toti mebrii bisericii si nu la „nivel inalt”?
Greşeşti, Narcis… tocmai invers. Gîndeşte-te la primul Sinod de la Ierusalim şi ce au decis dînşii.
Apoi… păstorii nu se alegeau democratic ca la noi… pur şi simplu Pavel îi trimitea pe Tit şi pe Timotei, le dădea repartiţie în ciuda lacrimilor …. şi nu-i întreba pe enoriaşi dacă le este simpatic Timotei cu ulcerul lui.
La primul Sinod (Fapte 15), cel din Ierusalim, s-a discutat o problema venita din partea unei biserici locale (Antiohia), cu caracter obstesc, general.
De remarcat ca au fost prezenti toti acolo, initial („au fost primiti de biserica, de apostoli si de presbiteri”. Primul lucru facut de trimisii din Antiohia (printre care apostolul Pavel si Barnaba) a fost istorisirea a tot ce a facut Dumnezeu prin ei. Se subintelege simplu din context ca au aratat bisericii din Ierusalim si problema pentru care venisera, ceea ce a starnit reactia unora din partida fariseilor, care totusi crezusera.
De aici se intampla retragerea apostolilor si presbiterilor laolalta, pentru a vedea ce e de facut. In acest cadru a avut loc discutia.
De aici invatam mai multe. De ce nu au participat doar apostolii, de ce si batranii duhovnicesti din Ierusalim? Apoi, de remarat ca atat biserica din Antiohia, cat si cea din Ierusalim (adunarile de oameni, nu cladirile…) stiau despre ce e vorba.
Cred ca este importanta cunoasterea problemelor in biserici si implicarea batranilor bisericilor mai mult.
Apoi, dupa discutie, s-a redactat o scurta epistola si a fost trimisa fratilor din Antiohia, impreuna cu cativa frati care sa o autentifice prin viu grai.
Deci, un fel de proces verbal, care sa raspunda problemei. Mai marii de atunci nu au facut politica si nici intalnire ultrasecreta. Mai degraba au rezolvat o problema, desi nu fara tensiune. Problema odata rezolvata, a fost adresata si combatuta cu multa autoritate, ulterior.
Partea cu alegerea democratica e si la pastori si la presbiteri, diaconi si alti slujitori duhovnicesti. La baptisti se ridica prea mult lucrarea pastorilor in detrimentul altor slujitori duhovnicesti si se faciliteaza prea mult faptul de a fi pastor.
interesantă asemănarea ta cu procesul verbal.
Foarte interesant!
Da, chiar… paralela ar merge în afară de faptul că noi nu putem spune la sfîrșit… așa ni s/a părut Duhului Sfînt și nouă…
un lucru interesant e ca Tit si Timotei ca reprezentanti ai lui Pavel, cu autoritate apostolica, erau trimisi sa aseze prezbiteri doar in bisericile infiintate de Pavel.
da, cu forța și fără consultare… halal democrație.
vox populi vox derbedei…
pai zi-le pe cele ardente, nu ne mai fierbe. 🙂
ardente;
1. rugăciune
2. post
3. părtăşia frăţească
4. tradiţie sănătoasă teologică
5. lecţiunile-lectura şi studiul Scripturii
6. ucenicia – de reluat
7. evanghelizarea persoanală de la om la om.
pe toate acestea le-am pierdut sau le vom pierde … dacă le vom fi avut, dar aşteptăm bani de la stat.
vom avea bani şi clădiri renoate, dar clădiri goale şi reci.
Ştii cînd este un baptist bun?
Cînd este bătut!
NO, UITE CA NE-AI LUMINAT O TARA CU PRIVIRE LA SUBIECTELE ABORDATE.
as fi curios cum vede Consiliul Uniunii problema uceniciei in bisericile baptiste.
de ce nu ne faci un resumat in care sa dezvolti putin fiecare din cele 7 puncte? cred ca ar fi foarte normal sa stie tot baptistul cateva lucruri dupa o astfel de intalnire.
ai dreptate cu „baptistul batut”. cel putin batjocorit daca nu e legat de cum traieste si se comporta atunci trebuei sa-si puan semne de intrebare cu privire la cat e de baptist. 🙂
da, poate că dezvolt asta…
Există unii din CU care văd prolblemele generate de abaterea de la principiile bblice, inclusv de la tradiția uceniei
He he he … adevarul e ca e ADEVARAT 😛
Si mai tare e ca se aplica si la PENTICOSTALI si CRESTINI DUPA EVANGHELIE si toti ADEVARAT CREDINCIOSII.
La urma urmei, Isus a promis celor ce-L vor urma ca vor fi batjocoriti, batuti, ucisi … si daca POCAINTA noastra nu-i determina pe ceilalti sa se simta gresiti si inevitabil sa se uite urat la noi, inseamna ca avem o POCAINTA DE 3 PARALE. Un pacatos trebuie sa isi simta pacatul cand vorbeste cu noi, altfel … sfintenie noastra este zero.
theloveofgod, da-mi voie sa scriu asa ca sa nu ma incurc in litere.
vorba nu imi apartine mie, am auzit-o de la un pastor mai batrin, care a auzit-o de la alt pastor batrin.
este de pe vremea persecutiilor lui Antonescu
SLAVIT SA FIE DOMNUL ca in sfirsit a venit ziua in care D-ZEUI ii descopera pe toti vinzatorii de frati scrie frate MARIUS tot ce sa discutat acolo,ms si sa fiti binecuvintat de DOMNUL,PACE.
draga SEbastian
1. sînt sigur că sînt mult mai multe alte lucruri şi mai importante pentru care trebuie să fie slăvit Domnul.
2. Scrie complet numele lui Dumnezeu… este prima formă de a-I da slavă.
3. Dumnezeu nu îi descoperă şi nu îi va descoperi pe TOŢI vînzătorii de fraţi. Unii vor muri bine merci şi nu asta este scopul.
asta nu va aduce nici mai multă linişte Miresei, nici mai multă cinste Mirelui.
4. N-am cheful, timpul, dorinţa şi nici voinţa să relatez pentru că nu consider că este necesar să se relateze TOT ce s-a discutat acolo.
Mă întreb şi continui să mă întreb ce anume ar fi ziditor şi meritoriu şi legit şi bun, util ca să se aducă la cunoştinţa întregii frăţieţăţi.
Încă nu am această lumină …
oarecum offtpic: ar prinde bine poate cititorilor o postare pe tema „sperantei”, hope/nadejde etc. deoarece este evident ca daca nici la CU nu mai sunt prea multe sperante, atunci la cine sa mai fie? Stiu ca la I.C. (nu dam nume :)), dar asa…mai coborat in concret…
La Domnul! una dintre traducerile bune pentru numele lui Isus Cristos în limba engleză este hope, în limba română… speranţă…
„Mă întreb şi continui să mă întreb ce anume ar fi ziditor şi meritoriu şi legit şi bun, util ca să se aducă la cunoştinţa întregii frăţieţăţi.
Încă nu am această lumină”
Problema este ca nu prea aflam nimic despre ce se intampla la uniunile la nivel inalt. Conducerea bisericii ne cere votul sa mandatam pe cei pe care sa trimita si dupa aceea liniste totala. Parca se iau decizii care nu privesc comunitatea. Atunci de ce se mai cere mandatarea?
Daca o comunitate mandateaza pe cineva sa ia hotarari pentru, in numele comunitatii eu ca membru al acelei comunitati ma astept ca cel mandatat sa stie ce are de comunicat inapoi catre comunitate.
Imi cer scuze nu am scris cu intentia de a supara dar eu sunt suparat.
Păi eu sper să vină ziua cînd procesul verbal să fie public.
acum nu mai primim proesul verbal electronic, tocmai ca să nu putem să îl distribuim mai departe.
îl primim prin poștă în hardcopy.
Iartă-mă, Doamne, pentru gîndurile și ideile rele, dar durează fix exact 7 minute să scanezi totul și să trimiți din nou, dacă cineva vrea să facă asta….
ai dreptate cu mandatarea relaționată la informare. Dacă tot mergem pe chestia asta democratică… să avem acces la informații, ca să știm cu cine mergem în fruntea poporului.
Am cerut un vot NOMINAL și consemnat în procesul verbal în dreptul votului pentru preluarea banilor de la stat.
Să fie ca la Americani, să știe circumscripția cum i-a votat catindatul.
Sunt curios care sunt standardele pe care se bazeaza argumentatiile despre banii primiti de la stat, sau problemele astea mai ardente azi.
Adica la ce nivel. Se folosesc exemple din istorie, citate din Scriptura (intr-o incercare de a ramane in context si corecti exegetic)? Se folosesc argumente personale, generale. Pe ce anume se pune accentul? Sau conteaza ca vorbeste cineva anume si i se pune parerea fiindca o zice el, sau fiindca o argumenteaza (mai mult sau mai putin bine)?
Pe ce sistem, deci, se discuta. E important.
toată discuția s-a făcut înainte de conferința de la Deva și acolo, dar și nainte la CU-ul care a precedat conferința s-au făcu referate pro și contra.
Sper să găsesc referatele
Intreb si eu:
este biblic a lua bani de la stat?
Daca nu este biblic ,iar uni voteaza Da..implicit suntin aceeasi barca,daca sunt majoritari cei cu Da.
Poate Statul sa iti si ceara anumite lucruri daca el te plateste?
De ce nu se mai folosteste disciplinarea in „casele de rugaciune”(cred ca asa ar trebui sa ne numim,nu biserici)de ce nu se tine cont de aceasta invatatura
care ar contribui la asanarea”caselor de rugaciuni
si la curatirea noastra a fiecaruia pe Cale,devenind mai aproape de ceea ce vrea Domnul”curati si fara pata”
nu se mai numeste „Casa de rugaciune”, deoarece rugaciunea este doar un aspect de introducere, si c-am atat.
uneori si aceea lipseşte… începem direct cu muzică.
Pot sa va zic „frate Marius”? Ceea ce spuneti este dureros dar si adevarat. Dar concluzia este urmatoarea: „se vede cand rugaciunea este exclusa”.predicatorul fara rugaciune este doar un bagaj de cuvinte si propozitii. Biserica fara rugaciune este geamantanul.Nu vreau sa sune foarte critic si foarte dur, insa realitatea este mult mai critica si mult mai dura. Dumnezeu sa aiba mila de noi.
Poti sa imi spui simplu.. Marius.
ai dreptate, predicatorul fara rugaciune este un jalnic retor
Ultimile doua predici din viata mea atat de greu le-am ascultat,ar fi trebuit sa ne dea si funii sa ne lege cineva de scaun sa putem birui,
cu greu am biruit cele 40 si respectiv 45 minute…
O experienta nedorita sa fii nevoit sa asculti un jalnic retor!
Eram putini si ar fi fost o iesire prea vizibila;am indurat supliciul.
Nu am cuvinte,ori:lipsa totala de Har!nu cred ca doar a rugaciunii!
Pai lipsa de Har nu este altceva decat lipsa de rugaciune.Leonard Ravenhill vorbeste despre asta in carticica aceea „De ce intarzie trezirea”, de asemenea unul dintre favoritii mei E.M.Bounds, sustine aceleasi lucruri in cartile sale. Ravenhill spunea: „Predicatorul care nu petrece macar doua ore de rugaciune pe zi, nu valoreaza nici cat zece de un ban”.Si tot el spunea:”Batalia este castigata sau pierduta inainte ca sa urci la amvon”.Toti oamenii care au fost oameni ai rugaciunii au fost predicatori folosit de Dumnezeu intr-un mod deosebit, si toti care au iubit rugaciune au avut HAR, SI INCA UNUL VIZIBIL. De exemplu: LIVIU OLAH, despre care se spune ca se ruga c-am patru ore pe zi.Predicile lui nu sunt atat de uimitoare ca si idei, ci simple, in schimb aveau un impact irezistibil. Astazi multi predica aducand idei din textul Biblic care te lasa cu gura cascata, in sensul bun al cuvantului, dar atat, nimic mai mult, nimeni nu se pocaieste ,nimeni nu se sfinteste, doar isi face un nume.Rugaciunea inseamna aproape totul.
acele predici au fost cînd am venit eu la Caransebeş?
de două ori am fost.
Regret nespus de mult ca nu am avut posibilitatea sa il cunosc pe fratele Liviu O. Mi-ar fi placut foarte mult sa petrec putin la umbra acestui gigant. Nu alegorizez cand spun asta, iar umilinta mea exprimata de aceasta afirmatie nu este din intentia de a-mi forma o imagine pozitiva pe spatele altora. Ma bucur foarte mult cand cunosc astfel de modele de viata spirituala.Am citit despre fratele Liviu O. de pe blogul dumneavoastra frate Marius, si cred ca ati mentionat astfel de lucruri despre dumnealui si spuneati ca ati vazut cu ochii dumneavoastra cum biserica se ruga de la 7 dimineata pana la inceperea Serviciului Divin, si faptul ca fratele Liviu din auzite se ruga cateva ore pe zi.Sunt multe de spus despre lucrurile acestea, dar nu as vrea sa devin suparator fata de cineva, tot batatorind aceste idei.
Glumiti…dv.nu ati fost la Caransebes acum doua satamani.. . 🙂
ehe..daca am avea si noi pe cineva care sa ne predice mai altfel decat un retor jalnic . 😦
Mare bucurie am avut dupa cele doua ratate:fratele Candreanu si Pelease…am spus destul,nu?
Dommnul mi-a auzit durerea si m-a-nviorat.
Ma intrebam si azi ca si altadata daca as avea un pastor ca fr.Pelease as fii oare o mai buna
credincioasa? . 🙂
Imboldul care ne invioreaza in duhurile noastre este
un har de sus…rar avem bucuria asta,dar multumim Domnului pentru ceea ce ne da!ne-am mai incarcat bateriile.
Ma bucur ca se vorbeste asa de frumos despre fratele Corneliu Pelease. Este intr-adevar un rob al Domnului care a trecut de cel putin doua ori, clar, pe la poalele vesniciei. Ne cunoastem foarte bine si pot sa spun fara exagerari, ca este unul dintre putinii slujitori integrii din Romania. Avem slujitori compromisi din timpul comunismului, care au ramas asa pentru ca nu sau pocait ci continua sa incerce sa isi pastreze o imagine intacta, si avem slujitori compromisi acum (sec xxi)dupa ce au fost izbiti de euro si dollars. Isi schimba masinile cum schimbam noi tricourile.Si mai avem slujitori vechi, cunoscuti, dar care sunt condusi de imoralitate si mandrie. Ei inca predica, toti acestia, inca pozeaza mari predicatori, dar nu-si dau seama ca Duhul Domnului S-a retras demult de la ei. Noi ne-am dat seama. Sunt putin mai critic dar doar atunci cand prezint realitatea. Va mai recomand inca un slujitor deosebit in generatia noastra fratele Nelu Maior, pastorul Bisericii din Bircii. Mai are Domnul robii Lui, desi „se duc oamenii evlaviosi”.