Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
am facut un pic de research si am gasit ceva. auzisem de acest instrument care l a fascinat pe Bach. am gasit ca nu mai sunt exemple ale acestui instrument asa ca lutierii contemporani s au ghidat dupa descrieri. am vazut doua directi 1. cea din videoclip, in care corpul instrumentului „seamana” a lauta (singurul lutier pe care l am gasit momentan), si 2. varianta in care instrumentul are corp de clavecin. diferenta majora intre clavecin si clavecino-lauta este asa cum spuneati corzile care sunt de mat in cazul celui din urma. asta afecteaza stringlenght ul deoarece proprietatile matului sunt diferite de metal.
am gasit ceva interesant legat de Bach. The inventory of Bach’s possessions at the time of his death reveals that he owned two such instruments, as well as three harpsichords, one lute and a spinet. unul din clavecino-lauta era construit dupa specificatile lui.
da, nu-i aşa că este interesant? MAi ales inventarul instrumentelor lui Bach. Se pare că a fost uimit de cum cînta Weiss şi pentru el a compus suita pentrulăută,
Bach nu a fost un lutenist atît de strălucit pe cît a fost de bun în claviaturi.
sunetul este absolut incredibil.
sunetul se apropie foarte mult de clavecin totusi, sitemul este acelasi ciupirea coardelor nu lovirea. ce mi s a parut si mai interesant e ca inventarul dezvaluie si trei (TREI!!!) clavecine si un spinet. spinetul are acelasi principiu ca si clavecinul (si arata ca un clavecin mai mic) si virginalul. de ce inventarul nu spune nimic de un fortepiano? din cate am citit Bach nu a aprobat primele versiuni ale pianului (construite de Silbermann dupa modelul lui Cristofori. E posibil ca Bach sa nu fi fost atras de sunetul pianului?
Se poate, se poate ca Bach să nu fi iubit pianul din pricina faptului că primele creaţii cu lovire de coardă aveau sustainul necontrolabil.
Sustainul acela cerea un anumit tip de interpretare.
pentru creaţiile lui Bach trebuie sunete scurte pentru că sînt multe bucăţi în care nu te dezlipeşti de şaisprezecimi.
Numai cine a studiat Bach cu seriozitate ştie ce înseamnă amestecul de sunete.
Spre exemplu ieri şi azti am ascultat din nou Amsterdam Trio Concertele Brandenburgice.
uite cum sună vara abia trecută… Au integrala şi conertele şi anotimpurile.
sună interesant, dar oricît sînt eu îndrăgostit de chitară… nu merge, sustain prea mare
vioara are cutia mică, mandolina la fel, lăuta prin natura ei nu are sustain, la fel clavecinul.
de asta instrumentele de acest tip sint ideale pentru Bach şi Vivaldi.