Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Si eu sint la fel de suparat ca si comentatorul German. De ce Herta Muller?
Barak Hussein Obama,(peace be upon him) are mai multe scrieri glorioase decit Herta. „Dreams of my father, The Audacity of Hope, Change: Barack Obama’s Plan to Repair the U.S. Economy etc.
Oare numai un premiu nobel merita EL. Putea sa ia usor si cel pentru literatura si cel pentru economie.
Si sa mai spui ca europenii nu ii desconsidera pe africani americani.
De cand lumea, prostul gust s-a vandut mai bine decat decenta si bunul simt…
Desi, daca stau bine si ma gandesc tragediile lui Shakespeare umpleau teatrele in epoca elisabetana.
Asta arata ca suntem in regres.
In fond, si la noi persoane mult mai respectabile si cu pretentii, gen CT Popescu, au avut reactii comparabile ca fond (desi mult mai respectoase in forma) – ma refer la aprecierile obtuze la adresa lui Nichita Stanescu. Acelasi CT Popescu care acum se „bucura pentru Obama”… Ce poti sa mai intelegi de aici?
Mentionez ca apreciez logica si pana acestui ziarist, tocmai de aici amaraciunea…
Cred ca un psiholog ar putea sa ne explice mai mult despre astfel de atitudini.
Tind să te contrazic. Nu, era o vreme cînd prostul gust era luat gratis. De o vreme încoace se vinde.
Un psiholog? Nu cred că este cazul. Tocmai asta este tragedia… tipul este perfect normal.
Cred ca intra in aceiasi categorie cu atacurile vicioase ale presei americane mai putin Fox News la adresa lui Sarah Palin, Guvernatoare a statului Alaska. O femeie care s-a luptat cu sistemul, a dat afara bucatarul, soferul de la resedinta guvernatorului, a dat inapoi la oamenii din Alaska banii surplus din vinzarile de petrol, ceea ce gateste vineaza sau pescuieste, are 5 copii din care unul cu Dow sindrom. E adevarat ca are citeva minusuri, e frumoasa, e conservatoare si e crestina devotata.
interesant ce spui. Nu o ştiu pe SArah Palin, nici pe Herta Muller, ştiu un singur lucru, că bărbaţii ar trebui să îţi aminească de definiţia cuvîntului cavalerism.
Altfel… să vină cavaleria!!! Sub cai cu ei!
Marius mie mi se pare exagerata reactia impotriva unui simplu show de varietati. Nimeni nu pretinde ca aceste show-uri sunt centre de analiza literara. Se cauta niste risete ieftine…..asta este stilul…indiferent de subiect. Din pacate ca romani suntem foarte sensibili cind suntem atacati.
Draga Dane, nu cred că se poate pune problema aşa. Nu există scuză pentru a face aşa ceva unei doamne. VArietăţi? Varietăţi pe ce temă? Nu-i vorba de centre de analiză literară, dar să rîzi de felul în care arată cineva, să iei în balon provenienţa unei persoane, fără a mai socoti că vine din lagărul comunist al suferinţei…
Ai spus bine… ATACAŢI… DE CE???
Întrebarea mea este DE CE?
Marius eu nu aparam show-ul. Ca el sunt multe si prosti sunt destui sa le vada. Eu ma refeream mai mult la faptul ca noi ne simtim luati in colimator ca romani. El ar fi spus acelasi lucru prostesc despre oricine. Trist e ca astfel de oameni au audiente enorme. David Letterman a ajuns de la un biet comic prin baruri unul din cei mai bogati oameni in TV. SI e un stricat. Cavalerismul a murit! Degeaba-l plingem. Tot ce putem face este sa-l practicam intens macar in patratica noastra.
N-are nicio legătură cu show-ul, eu mă refeream la pierdrea cavalerismului.
Nu îl voi boci. tocmai facem reanimarea la Fabrica de Bărbaţi, din care aşa de mult îşi dorea şi Cipri să facă parte…
Nu plîng şi îl practicăm, cum spui… în pătrăţica noastră. Se pare că nu se poate practica decît în pătrăţică …. cavalerismul, aşa cum spui!
…de ce o face?
– de ciuda ca nu se situeaza la nivelul celor pe care are posibilitatea „sa-i ia in balon”.
– de prostie crasa.
– pentru banii castigati pe audienta.
– pentru ca asa intelege el cuvantu „celebritate” un termen care crede ca i se cuvine si lui.
să alegem una sau sînt valide toate?
**cuvantul celebritate
Contrar asteptarilor noastre, in Germania nu domina numai spiritul german ci si cel importat prin intermediul emigratiei. Prin urmare, in multe locuri sanatoasele principii germane au fost denaturate. Harald Schmidt, cel care şi-a bătut joc de premiul nobel acorat Hertei Mueller, este rezultatul unui proces sustinut de indobitocire, care este la fel de amplu in Germania precum este si in romania.
drept ai spus, şi îndobitocirea se face în complicitate cu tembelizorul. Aşa de fericit sînt că l-am scos din casă, lucru pe care vi-l doresc din inimă tuturor!
Marius, daca ai scos televizorul din casa , pe motiv ca la televizor nu vezi prea multe lucruri bune, de ce iti mai bati acum capul cu lucrurile acelea stupide?
Harald Schmidt este un clown. Asta face seara de seara, de multi ani. Ia oamenii in tarbaca, nu iarta pe nimeni, nici macar pe el insusi.
Sincer, nu cred ca aceasta chestie se merita discutata.
Cu ceva timp in urma am citit intr-o revista crestina un „argument” impotriva televizorului: Il citau pe Stefan Raab, care a spus ca 75 % din ce se da la televizor sunt prostii. Ironia este ca Raab este un individ asemanator cu Schmnidt, iar ceea ce prezinta el este 100% gunoi!
Sa-i lasam pe ei sa se lupte in felul lor, iar noi sa ducem lupta cu armele Duhului!
draga Virgil, îmi bat capul cu unele lucruri, nu cu toate, cu unele pe care le consider un vîrf de aisberg pentru fenomene mult mai ingrijorătoare.
tocmai de asta se merită discutat.
Sigur, să luptăm cu armele Duhului, Duhul se foloseşte şi de mintea noastră şi de dreapta cumpanire pe care trebuie să ne-o exersăm prin întrebuinţare.