Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Pot fi mai multe chei de interpretare.
O istorie simbolica a crestinismului?…
Totusi, am impresia ca filmul isi propune sa transmita mai mult decat atat…
Oamenii ajung sa idolatrizeze maine ceea ce au ucis ieri.
E mult de discutat legat de simbolistica acestui scurt metraj. Fiecare cadru isi are talcul lui.
Rusii au ceva specific la acest capitol.
Albinoni se potriveste perfect, desi am impresia ca accentueaza o „tusa” voit pesimista a autorilor filmului.
Adrian, cred că se concentrează mai mult pe sacrifiu, ideea de sacrificiu.
Pesimism? Şcoala rusă! E altceva… este ca acel saudade al sudamericanilor… greu de tradus.
nu este ceva pentru care săavem echivalent în limba română.
Elemente interesante:
-la inceput un covor de hartie se desfasoara, ecran de hartie, pe el se proiecteaza, intreaga lume e din acelasi material, inclusiv personajele
-dupa ce trec de furtuna, un fluture, o frunza, o pata, o adiere de vant le zboara recunostinta si’si dau seama ca salvatorul lor e diferit.
-incercare timida de a’l transforma pentru a fi ca ei, ca lumea lor. Apoi tot mai vehementa, terminata cu solutia finala, distrugerea.
-refacerea salvatorului lor intr’o foaie de hartie, poate trimitere la Intruparea Cuvantului, care ia din nou forma de Intrupat si se ridica la ceruri.
-dar prin ridicarea Lui lumea nu mai e la fel, acoperisul ei de hartie e rupt, alta lume apare.
-primele personaje raman tot gri dar au o ocupatie, devin fanii salvatorului lor.Marsul continua.
-Apare din nou cineva diferit, de data asta negru. Ei admira pe cineva alb. Cel negru nu numai ca nu seamana cu ei deci nu e bun dar e si negru, opus albului.
-Finalul? Cred ca negrul o sa pateasca ce a patit albul. Lectia iubirii se invata greu. Ce’o fi insemnand negrul totusi…?
Ar fi un clip bun pentru promovarea tolerantei minoritatilor.
Foarte interesantă lectură… mie mi s/a părut o metaforă care trimite la sacrificiul cristic și apoi la martirajul urmașilor lui Cristos.