Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cu ce vă ajută facebookul?
că mă întreabă la ce mă gîndesc!
Apoi… mi-am regăsit o mulţime de foşti apropiaţi, colegi de clasă, prieteni, oameni la care le pierdusem numerele de telefon şi nu îi mai puteam contacta.
IA încearcă să vezi FAcebook-ul ca pe o listă de rugăciune!!!!
Ce crezi? Se modifică perspectiva?
Pentru mine, Facebook-ul este o modalitate de a mai afla câte ceva despre cplegii și amicii pe care nu i-am văzut de mult timp!
Colegii, bineînţeles!
Facebook-ul te poate ajuta sa promovezi un blog, o tema oarecare printre prieteni, si binenteles poate fi si un mod de comunicare, desi acest mod nu trebuie sa inlocuiasca comunicarea fata in fata, ci doar sa ajute acolo unde nu este posibila comunicarea normala.
Nu m-am prins încă cum poate twitter şi facebook să promoveze un blog. Eu am făcut pauză de la comentarii azi ca sa nu intru în top 4, că eram pe 5. Nu mai vreau să mă ridic deasupra radarului. Îmi ajunge şi aşa … fără promovare.
Buna!Nu am inteles care e ideea cu topul?Suntem la vreun concurs sau ce semnificatie au topurile acestea ?
Nu ştiu, eu nu mă ocup de topuri, nu mă interesează!
Acum o luna cineva imi spune,Viorica inscrie-te si tu la facebook .Din curiozitate am acceptat .Nu va spun cu cite invitatii am fost bombardata .Aproape toata biserica mea din Romania ,plus toate rudele, am ramas uimita si am plecat .E timp pierdut .
Viorica, ia încearcă să vezi facebook-ul ca pe o listă de rugăciune, aşa cum erau acelea de pe vremea fratelui Liviu Olah, la final de săptănmînă îţi ia 20 de minute să te rogi pentru toţi.
Ai dreptate Viorica.M-as bucura ca tot mai multi sa vada aspectectul acesta caci „Muntele de zahar” a dus pe multi cu zaharelul….
Dupa parerea mea fb este un mod foarte bun de a tinea legatura cu rudele si cunostintele noastre.Am colegi de scoala de care nu mai stiam nimic sau chear rude.Prin aceasta metoda tinem legatura,ne vedem pozele,aflam noutatile despre fiecare si bineinteles putem comunica foarte usor.Nu vad absolut nimic rau in aceasta atita timp cit nu ajungi obsadat.Eu imi petrec pe fb 5min dimineata si 5min seara,la sfirsit de saptamina ceva mai mult.
Gabriela, nici măcar n-am învăţat cum se foloseşte. Îl deschid din cînd în cînd şi tind să îi dau dreptate lui Mihai, designul este extrem de prost făcut.
nu știu de ce, dar eu nu prea am încredere in Facebook… le-am citit termenii și condițiile de utilizare și se pare că orice informație pe care le-o dai rămîne forever and ever pe serverele lor, și își rezervă drepturile să o folosescă pînă la un anumit grad… e cam dubios ce am citit… dar poate că mă înșel 🙂
deci presentimentul meu e bun 😛 cu toate că dacă cineva vrea să afle despre tine ceva şi dacă tu foloseşti internetul – va afla
da, va afla cu siguranță, în special dacă ai o pagină About pe blog ori un facebook/hi5. La twitter e la fel: se înregistrează totul. De fapt, orice bit de informație care se lansează pe internet rămîne înregistrată undeva pe un server. Chiar și acele articole pe care le-am publicat și le-am șters.
Unui blogger renumit (scobleizer) i s-a bușit blogul și a făcut apel la cititori dacă din întîmplare au articolele lui salvate, măcar unele. Le-a primit pe mail pe toate. De unde? Din google reader. AColo nimic nu se șterge 🙂 sau se șterge ca să nu mai vezi tu, dar la server pe Google rămîne
Anddij, aşa cm spunea Dan, mă tem de cele înscrise în cărţile lui Dumnezeu mai dihai decît de serverele oamenilor.
Nu vezi? mie mi se publică corespondenţa privată.
Asta este. Sîntem într-o nouă lume, dar rămîne vorba cea veche. Vom da socoteală de orice cuvînt nefolositor.
uite Fir de iarbă aici
http://www.hotnews.ro/stiri-international-6280924-fugar-fost-prins-ajutorul-facebook.htm
Zilele astea dădeam de un alt exemplu de acest gen .. http://trezirespirituala.wordpress.com/2009/10/13/get-off-facebook/
eu n-am citit! 🙂
Şi blogul e dubios, Anddij!
Şi pîinea e îndoielnică şi periculoasă pentru că ne duce la lăcomie. Aşa-i şi cu astea. totul e curat pentru cei curaţi, dar dacă ochiul este plin de întuneric
Asa bine ai facut; ca nu era deajuns sa ti se spuna printr-un colt al blogosterei cat de… unghiuros esti, acum sa se spuna si cum ai iesit in poza x, ce ai cautat in poza Y? etc. 🙂
Să se spună! A propos, cine spune cît de unghiuros sînt? Ah, printr-un colţ al blogosferei… chiar colţ e şi foarte umbros, întunecat, plin de muşchi şi umezeală.
Nu imi fac si nici n-am sa-mi fac vreodata. De ce ? De ce DA ? :)) Am cont doar pe Yahoo/Mess. In rest sunt praff. Asta inseamna ca NU EXIST > 😀 Asa am auzit mai nou.. ”n-ai cont pe hi5/Face.., nu existi” Ei na ?! 😆
De meditat la asta… n-ai cont de email nu exişti, n-ai blog … etc. Nu exişti pentru cine? Pentru alt Hi5ist? pentru alt twitterist?
Facebook este un site destul de atractiv dar singurul lucru praf este ca arata ca o maciuca. Ala care a facut Web Designe-u ori e …., Si eu ca si tine m-am lasat greu convins sa imi fac cont pe Facebook si Twitter pentru ca mi se pareau aberante. Daca facebook mai e cum mai e dar twitter mi se pare cea mai mare cretinitate de pe planeta. Oricum cica e bun sa iti faci reclama. Mai ales la blog 😀
De acord, Mihai, destul de confuz la design.
Am editat comentariul tau din pricina limbajului. Prost este un cuvînt destul de dur… s spunem că este lipsit de creativitate … incapabil, incompetent?
Cea mai mare cretinătate de pe planetă este o exagerare! Eu am o listă lungă lungă de cretinătăţi pînă să ajung la Twitter.
BTW – bine ai venit!
Mi-am facut si eu tweeter si Facebook, apoi le-am pus la murat.
Am citit undeva ca totul, dar abslut totul ramane inregistrat si mi-am adus aminte de Richard Wurmbrand. Aurel Popescu, ca sa-l maguleasca probabil, mi-a zis ca sa auda dansul: „Formidbil! Grozav! Bai Branzei, tu ar trebui sa vi sa stai toata ziua cu hartia si creionul langa Richard ca sa nu se piarda niciuna din perlele astea!”
Nenea Richard a spus: „Ba mai bine nu, ca au mai facut-o unii cu Martin Luther. Asa au aparut discursurile lui „de la masa”. Le-am citit si mi-a parut rau. Probabil ca si lui Luther i-a parut rau, dar era prea tarziu. Nu tot ce zici este vrednic de consemnat. De multe ori te contrazici, te razgandesti. Exista in insemnarile lui Luther atatea lucruri gresite, injuraturi, accese de manie impotriva … si impotriva … momente in care s-a indoit de Dumnezeu …”.
Cred ca pe aceeasi linie avea dreptate si Traian Dorz:
„Sa nu crezi niciodata tot ce auzi
Sa nu faci niciodata tot ce poti si
Sa nu spui niciodata tot ce sti”
Ai grija, Marius.
Barzilai en Dan, înţeleg perfect chestiunea cu scrisul discursurilor cînd Luther bea bere. Acum se numeşte Messenger 🙂
Eu beau numai ceai 🙂 dar mi-au apărut „discursurile de la mess-ă”?
Mulţumesc pentru avertizare.
Aşa cum spuneţi: cînd scrii ai timp să te gîndeşti, să meditezi, să rescrii. Cînd eşti la masă, cînd eşti relaxat şi „fără cravată” atunci este periculos.. periculos pentru ce?
Pentru imaginea noastră publică, pentru că omul pocăit este pocăit şi în pijamale şi cînd sforăie. Pernele pe care ne curge gura în comă şi pneurile de la maşină, lingura şi furculiţa de la masă, patul în care sforăim toate trebuie să ştie că-i un pocăit…în pat, la volan, la masă. Şi sforăitul din gît şi chiorăitul maţelor trebuie convertite. Pocăinţa este chestiune care ţine de ontologie, nu de dipoziţii. Asta înseamnă că trebuie să ne afecteze la nivel molecular, la nivelul ADN-ului.
Oare nu de asta spunem NAŞTERE DIN NOU?
Facebook creează dependenţă.
Dependenţă??? Depinde! 🙂
Mie nu mi-e frica deloc de lucrurile care raman inregistrate pe serverele de la google, facebook, yahoo sau twitter.
In schimb ma inspaimanta gandul la miile de lucruri abominabile facute de mine si inregistrate DOAR de Dumnezeu.
Asa cum spuneam si pe FaceBook… Daca am fi obligati sa spunem in fiecare zi adevarul la intreabarea „What is in your mind?” si Isus ar avea cont pe Facebook s-ar duce de rapa aceasta retea sociala in maxim o saptamana…
E doar o chestiune de nuanta cu chestiile care raman sau nu. Daca ai fraze inregistrate pe goole asta nu inseamna ca… raman. In general, in procesul complicat al vietii important este ceea ce ramane in TINE si cum te poti impaca cu tine insuti ca si consecinta a multelor pagube produse in timp…
Dar, repet, e o chestiune de nuantza…
Dan
Exactly my point.
Poate unii totusi nu vor sa fie lumina lumii ci doar a cartierului 🙂 Desi daca e adevarat ca ce spunem acum dupa usa se va striga de pe acoperis atunci facebook-ul e undeva pe streasina
Facebook-ul sigur… dar streaşina din proverbe poate fi, ca aceea care te picură.. ca o nevastă rea.
În cărţile lui Dumnezeu se poate şterge. Cu Sîngele Lui!
Eu îi spun cam tot timpul lui Isus ce-mi trece prin cap. Azi era să-mi cadă ceva în cap, aşa de mult L-am enervat!
Oricum te citeşte, Dane!
Dumnezeu te poate citi din afară sau dinlăuntru…
Lumina lumii se poate vedea personal nu pe hartie .Uitati-va pe forumuri crestine cata lumina imprastiem ,nu avem loc unii de altii ne credem mai destepti ,mai pocaiti,mai ,mai…numai egal cu tine nuuuuuuu .Mai santem noi fratii? Cand un frate jicneste pe altul tu care esti lumina,dece taci si mai mult pui paie pe foc ? Ce fel de lumina imprasti unde si cand?
Pune Doamne dragoste-ntre frati
Pune Doamne dragoste-ntre frati
Sa fim toti ca o bratara …
Forumuri? Nu mă interesează, Viorica!
Amin la ultimlee două rînduri, fără brăţară….. 🙂
Ah, de ar fi vorba doar de ce se scrie pe siturile respective…
Primul lucru pe care-l face Hi5/Facebook/etc. este sa iti preia parola de la e-mail-ul cu care te inregistrezi.
Al doilea lucru (si asta o face foarte repede) este sa-ti scaneze intreaga cutie postala si sa trimita invitatii la toti cei care ti-au trimis sau au primit vreodata email de la tine.
Desigur, atata vreme cat nu-ti schimbi parola la cutia postala, esti in continuare membru la ei. Daca o schimbi, trebuie sa o stie si ei, altfel nu mai esti membru. Asta inseamna ca au acces la intreaga ta corespondenta. Si asta este prea mult in opinia mea.
Personal, prefer sa fiu citit doar de catre cel care-mi ofera serviciile de posta electronica. In speta, Google. Atat. No third party!
Si inca ceva. De cate ori primiti email-uri (comerciale sau nu) care va prezinta link-uri pe care trebuie sa apasati chipurile pentru a va dezabona sau pentru a fi stersi din baza de date a celor care trimit aceste mail-uri-spam, sa nu o faceti. Orice link apasat din interiorul casutei postale dezvaluie destinatarului date cheie ce permit aflarea parolei de email. Daca tineti neaparat sa mergeti la link-ul specificat in email, copiati-l, deschideti un nou tab sau fereastra si „lipiti-l” (paste) acolo.
Da, uite asta este interesant şi convingător. Tocmai de asta merită un blog.
Cum putem sa va adaugam ca prieten pe facebook?
Nu ştiu, cred că trebuie căutat Marius Cruceru pe facebook şi, dacă ai cont… te sileşte facebook-ul să îţi faci prieteni noi 🙂
multumesc, v-am trimis invitatie de prieten
Iată două articole interesante
http://www.romanialibera.ro/a168235/cat-de-sigure-sunt-retelele-de-socializare-pe-internet.html
http://trezirespirituala.wordpress.com/2009/10/13/get-off-facebook/
Pentru ca sunt interesate in informatii si control… si nicidecum ca facebook s-ar fi „pocait”.
corect! ESte de gîndit laasta. cum spui tu!
Inca un motiv serios pentru renuntarea la conturile de pe retelele sociale:
http://ziua.net/news.php?data=2009-11-05&id=43747
da, ştiu… oricum ştiu că sînt ascultat, monitorizat, urmărit!
Fiind patriot le fac munca mai uşoară noilor securişti.
Servim Patria!
Pingback: “Ce caută un popă pe facebook?” | Marius Cruceru
Pingback: “The Tweetdom of God” and “The Democratic Republic of Facebook” | Marius Cruceru