Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Superb! Ce creier trebuie sa ai ca sa compui si ca sa interpretezi asa ceva!
De aceea este Bach inexplicabil.
La fel ca un priten chitarist deja visez și eu la o chitară cu 11 corzi.. chitări verzi pe pereti 🙂
Fiecare cu „verdeata” sa pe pereti! 🙂
pacat de fraza folosita de MC ca si incheiere…nu are nici macar haz…
un fiu, și de ce crezi ca am vrut să fie cu haz, dimpotriva… n-are haz pentrucă este prea adevărată… pentru haz îți trebuie un orizont de așteptare nou, suprinderea și ludicul merg împreună, noul și comicul, la fel… aici?
Mersi !!!
Booktrotter, bine ai venit, bucata în această interpretare este oarte cunoscută de youtubiști. Am pus acest video i pe Patratosu, cind s-a apucat fiica mea de chitara.
Este o intepretare foarte … sportiva….. asta este scoala chineza de interpretare.
Admir virtuzitatea, dar cu feelingul este mai greu
stiam de goran sollscher, ideea folosiri chitarei cu mai multe corzi e buna dar ridica multe probleme de tehnica a cantului la instrument dar si de constructie. o chitara cu mai multe corzi este foarte greu de controlat (si Yepes a remarcat asta cand s a apucat). chitara nu este asemeni lautei are alta dinamica si este un instrument care proiecteaza sunetul mult mai puternic decat instrumentele cu mai multe corzi din trecut. si cum toate corzile sunt prinse de acelasi cordar care e prins de aceasi fata…au tendinta sa vibreze toate cand una e actionata.
alta nelamurire a mea (si numai a mea) e legata de noutatea pe care o aduce aceasta chitara adica basii. teoretic basii acestor chitare nu reprezinta un bas real pentru ca stringlenght ul este in majoritatea cazurilor normal („normal” presupune intre 650-660) si binenteles tastarea se face conform lungimi coardei (tastarea care e si ea in sine un compromis). asa cum se poate observa instrumentele grave au lungimea coardei (aka stringlenght) mult mai mare. a se vedea solutia teorbei unde se pastreaza ratia lungimea coardei/sunet. chitara lui sollscher prezinta o forma de compensare dar nu rezolva problema.
legat de clipul cu Li Jie! asa cum stiti mie imi place scoala asiatica (care are limitele ei). cand s a filmat clipul respectiv Li Jie avea 13 ani din cate stiu eu. cred ca mai are mult de invatat dar inregistrarea ei a reusit sa ridice intrebari legate de interpretarea unor chitaristi cunoscuti. oare greselile sunt scuzabile pentru ca sunt parte a feeling ului? a se vedea mai jos inregistrarea lui fisk
Excelent, absolut!!!
despre chitarile cu mai multe corzi, eu mă gîndesc serios la o improvizaţie, imi treuie o chitara de sacrificat.
Chitara nu are destui başi, asta este problema
La Bach eşti în mut.
De acord cu intrarea in rezonanţăă a armonicelor la acţionare.
Nu, cu lungimea, vezi că aici este lungimea ma mare,
Îţi trebuie lungimea de 80 cm ca să ai başi, asta înseamnă o adăugire pe stînga de 15 cm. Simplu.
Problema cea mai mare este a corzilor.
Prefer feelingul exactităţii, şi în interpretarea la chitară şi în blogging 🙂