Din momentul în care am aflat de anunţarea candidaturii lui Traian Băsescu la preşedinţie am înţeles ce va urma: Traian Băsescu va cîştiga fără prea multe complicaţii în faţa unor candidaţi extrem de slabi ca personae politice şi ca discurs. Am motivat aici de ce afirm acest lucru.
Nu azi s-a început campania. Am mai discutat asta aici.
Se pare că fiecare ţară are conducătorii pe care şi-i merită. Faptul că Mircea Geoană şi Crin Antonescu nu reuşesc să îşi găsească brandul şi platforma care să le dea indivitualitate pe scena politică, îl aruncă în faţă pe Traian Băsescu nu înseamă că acesta din urmă este cea mai bună variantă pentru România de azi. De fapt niciodată în România postcomunistă nu s-au votat programe. S-au votat feţe! (Vă mai aduceţi aminte de campania trecută şi de atacurile de genul… Băsecu e chior, Năstase e …. Vadim e… ) Nici măcar oameni, caractere, biografii, ci feţe şi comportamente: lui Băsescu la capitală i-a stat mai bine în cizme decît lui Geoană în cizmuliţele acelea galben-penibil.
Nu avem prea multe opţiuni, adică nu avem de unde alege. Vorba lui Jay Leno: „Dacă Dumnezeu ar fi vrut să votăm, ne-ar fi dat candidaţi”
Ce vom face în noiembrie? Dacă vom vota … pe CINE? Dar întrebarea se poate pune şi dintr-un alt punct de vedere: dacă vom vota… CE vom vota? Ce platformă, ce ideologie, ce program? Noi, românii, sîntem obişnuiţi să avem tătuci, aşa cum observa într-un text Gabriel Liiceanu, aşa cum sînt obişnuite neamurile care au trăit sub comunism, cum sînt obişnuite acele neamuri în care comunismul a fost mai dihai (a propos, nu este interesant că harta locurilor în care comunismul a înflorit în Europa coincide cu harta pe care se pot desena ţările cu majoritate confesională ortodoxă?).
Vom vota pe cel mai convingător tătucă, pe cel mai aprig, pe cel mai vocal, pe cel mai autoritar, pe cel care bea cu sticla de şampanie la gură, pe cel care iese la cumpărături ca noi etc.
Cineva îmi spunea ieri: „Dacă s-ar mai ridica unul ca Ceauşescu… n-aş ezita un moment, pe el l-aş vota!”.
Cîndva domnul Ciorbea spunea că vede luminiţa de la capătul tunelului… era doar locomotiva care i-a şters şi pe dînsul şi pe Emil Constantinescu şi pe toţi poeţii din istoria recentă a României, pe toţi cei care ar fi reprezentat conservatorismul românesc, fie acesta în forma lui cea mai anemică. Astăzi Partidul Naţional Ţărănesc (Creştin şi Democrat) nu mai are nici măcar candidaţi pentru primăriile de ţară, ce să mai vorbim de un candidat serios pentru preşedinţie. Andrei Marga? Poate că ar fi fost o variantă bună şi ca preşedinte de partid, dar conducătorii din teritoriu s-au împotrivit reformării partidului, pe care Andrei Marga o propunea luînd un model european fezabil.
Dar…. cele vechi s-au dus… iată că şi lucrurile noi întîrzie.. Oricum
Unul dintre lucrurile pentru care merită să trăieşti în România este posibilitatea oricărei surprize. Deşi cred, date fiind faptele şi vorbele de pînă acum, că ceilalţi candidaţi ar trebui să facă economie oprind campania electorală în acest moment şi să nu ne mai dăm în stambă cu o campanie electorală murdărică, totuşi poporul român ne poate oferi cele mai spectaculoase surprize.
Şi, mai presus decît toate, să nu uităm că avem un Dumnezeu care stă în ceruri şi rîde, schimbă împăraţii, regii şi preşedinţii ca un copil jucăuş care mută vesel piesele pe tabla de şah cu tura, calul şi nebunul.
Psalm 2:4 Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel Sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul, „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”
10 Acum, deci, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!
Marius Cruceru 
„a propos, nu este interesant că harta locurilor în care comunismul a înflorit coincide cu harta pe care se pot desena ţările cu majoritate confesională ortodoxă?”
Am luat multe „ciomege” cand am indraznit sa gandesc cu glas tare o idee asemanatoare (mai ales dupa ce il citisem, cam cu prea mult entuziasm, pe Huntington).
Totusi… Ma gandesc la Cuba, Coreea de Nord, China, tari conduse inca de regimuri comuniste. Nu au nicio legatura cu ortodoxia.
In Balcani ar fi exemplul Albaniei (70% musulmani), cu un regim comunist la fel de criminal ca in Rusia stalinista.
Nu cred ca avem o regula aici. Regimul comunist din China a facut ravagii, fara sa fie sub influenta ortodoxa. Contextul este mult mai delicat si cred ca intra in joc foarte multi factori.
Aplicand operatiunea de „oglidire” (;-)) cred ca ar fi de discutat de ce spiritul capitalist si constitutional nu a prins niciodata radacini puternice in aria geografica ortodoxa? Weber a avut dreptate?
Cred ca daca punem problema in acesti termeni, nu se mai supara nimeni. 🙂
Da, şi mie mi s-a pus întrebarea asta de mai multe ori… În Europa cred ca este uşor de trasat harta, de aceea am precizat europa..
REstul.. cred că are de-a face cu mentalitatea orientală. Anton Dumitriu are o carte,cred, Culturi eleate şi culturi heracleitice, o carte care m-a marcat profund o vreme.
http://openlibrary.org/b/OL17206814M/Culturi_eleate_%C8%99i_culturi_heracleitice
cred că este vorba de culturile orientale orientate spre cultul personalităţi. De uhnde a învăţat Ceauşescu chestiile alea cu demonstraţiile care îl proslăveau pe el şi doamna… din orient.
Cultura tătucilor este o cultură orientală, teologia ortodoxă numai o legitimează şi teoretic prin modul în care înţelege rolul împăratului în şi faţă de Biserică.
Dacă faci transpoziţia din gama majoră a monarhiei în gama minoră a preşedinţiilor comuniste… legitimarea teologică rămîne destul de solidă.
Albania este un caz separat, de studiat.
Dacă te uiţi la regimurile comuniste din ţările ortodoxe toate au cîteva caracteristici comune foarte interesantt de pus în paralelă.
N-am timp că mă ispiteşte subiectul
Iar ma ispiteste o intrebare: de unde a invatat Hitler tehnica demonstratiilor aproape mistice pe care le organiza?
In plus, ramane inca un caz particular: tatucul Castro…
Si cum ramane cu multii „tatuci” de prin America Centrala si de Sud?!
Intr-adevar, extrem de ispititor subiectul. Eu am mai mult chef de vorba pentru ca maine nu trebuie sa predic. 🙂
Nu am citit ‘Culturile…” lui AD (am cartea, mi-am trecut-o chiar acum in planul de lectura). Raman obsedat de studiile lui de logica si de Aletheia.
Ah, cazul lui Hitler este absolut fascinant. Este interesant de studiat penetrarea religiilor orientale în universitățile din Germania și în lumea bună din perioada interbelică, mistica indiană, yoga etc.
Eu cred că dispoziția orientală… ca să nu îi spun mood/ul oriental… predispune la așa ceva.
Așa cum discutam azi, teologia ariană predispune la o anumită înțelegere a monarhiei… telogia, filozofia au legătură cu politicul…
dacă te uiți puțin tipurile de tătuci sînt diferite în funcție de tiparul cultural și paragidma teologică.
Ar fi interesant un astfel de studiu din perspectiva teologiei politice (sau s-a facut deja?!).
Da, s-a făcut, discutam aseară cu Cristi Bădiliţă şi mi-a spus că sînt cîteva teze scrise pe chesiune, trebuie să vedem …
Cine este tura, cine este calul si cine-i nebunul?! 🙂
Vreo legatura cu cei trei muschetari care se vor confrunta in noiembrie?!
Sa analizam nitel situatiunea…
Atentie, un cal+nebun bat un turn. 🙂
Turnul contra nebun singur (sau cal singur) se cheama avantaj de calitate (deci, musai sa stim, cine-i turnul?!).
Un cal(sau nebun) + doi pioni echilibreaza un turn. Uneori, daca pionii sunt „legati” chiat il pot bate… 🙂 Deci, sa nu uitam de nebagatii in seama „pioni” (despre care un mare sahist spunea ca sunt „sufletul partidei de sah” – asadar mare atentie si la „outsideri”).
Nimic despre dama si rege?! (daca admitem parabola pana la capat, rezulta ca turnul, calul si nebunul nu sunt nimic mai mult decat carne de tun pentru un „rege” sau „regina” – ceea ce deja aduce a teoria conspiratiei)
Mi-e teama ca pe „esichierul” politicii romanesti „partidele” decurg altfel decat in jocul de sah. In sah sunt reguli foarte clare, matematice. In politica romaneasca absenta regulilor este regula de baza… 😦
Probabil ca (din nou) nu voi vota si in ziua votului ma voi duce sa joc cateva „blitzuri” cu amicii mei sahisti. 🙂
Draga Adrian, nu m-am gîndit la echivalenele alegorice ÎNCĂ… este sîmbătă… sînt în mood-ul de pre-predicare.
Este frumoasă însălilarea ta… ş cred că încep şi eu deja să identific personajele, dar mă abţin 🙂
Cea mai bună opțiune (vorbesc în dreptul meu) este absenteismul. O să tratez întreaga campanie electorală cu aceeași indiferență cu care mă simt tratat de instituțiile statului democratic, european etc. numit România!
Tot absenteimul ne-a dus in Parlamentul European cu personaje ca GG, Vadim sau Eba.Si mie mi-e scarba de scena politica din Romania, dar aleg sa votez, chiar din diaspora.
Singura solutie ar fi intoarcerea la Monarhie. Dar neocomunistii ne-au intunecat mintile sa nu vedem adevarul.
Adevarul? Printre sclavi, pe uliti?
Emsal are perfecta dreptate. Ce ne-a adus prezenta masiva la vot din 1992 ? Ion Iliescu si ceata lui de neocomunisti care au ingropat Romania in mocirla coruptiei. Crezi ca prezenta in parlamentul european a celor mentionati de tine ne avantajeaza mai putin fata de altii mai corupti si mai hoti ca ei ? Sti de ce se tem cel mai tare politicienii ? De absenteism. Singurul mod de ai face sa se gandeasca serios la noi si sa mai faca ceva ptr tara asta este sa nu mergem la vot.
Good point!
„Singurul mod de ai face sa se gandeasca serios la noi si sa mai faca ceva ptr tara asta este sa nu mergem la vot”
La noi si la Tara noastra nu se vor gandii deloc. Doar la burtile lor si la averile lor grase. Sigur ca in parlamentul european ar fi intrat unii la fel de corupti, dar poate putin mai „cizelati”. Asta vroiam sa spun. Pt ca daca lumea ar vota masiv, vadim sau gigi sau altii ca ei ar disparea de pe scena politica. dar nu se vrea asta.
Stii ce ar fi si mai tare?
participare la vot in masa si voturi anulate la fel!
Criss, nu ştiu care este cea mai bună soluţie… cea mai bună soluţie este să ne pregătim alte generaţii pentru viitor. Cele de acum sînt încă sub blestemul comunismului.
Poate că vom scăpa numai prin moartea în pustie ca Israeliţii care au ieşit din Egipt.
Mi-este teama ca Europa Occidentala nu este chiar deloc imuna la comunismul „light”: social-democratia.
„Social-democratia este laptele batut al comunismului.
Stiti ce vor social-democratii? Sa faca si bine, daca se poate, dar sa nu faca ce trebuie. Social-democratia e anticamera comunismului. Numai ca, daca prin social-democratie s-a intrat în comunism, nu se poate iesi din comunism tot pe-acolo. E ca o usa care se poate deschide numai dintr-o parte. Social-democratii n-au forta activa de lupta. Pai n-au guvernat Germania social-democratii? Drept care au facut pe ei!” (Petre Tutea – Cugetari)
” — Social democraţia, ca soluţie de centru stînga, cum vi se pare?
— Social democraţia nu e nimic. Faţă de comunism, ea e neputincioasă. Cel puţin comunismul, unde a triumfat, te beleşte sistematic. Şi are forţă. Social democraţia nu te ajută chiar dacă poate. E neputincioasă.” ( Radu Preda – Jurnal cu Petre Tutea)
Si daca dam crezare „zvonurilor” ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6207214-interviu-dizidentul-rus-care-copiat-arhiva-fundatiei-gorbaciov-mitterand-gorbaciov-voiau-uniunea-socialista-europeana-thatcher-opus-unificarii-germaniei.htm ) ca Franta lui Mitterand si Rusia lui Gorbaciov ar fi vrut sa transforme intreaga Europa in comunism „light”, si daca mai luam in calcul si criticile tripletei Soljenitan-Wurmbrand-Steinhardt vis-a-vis de orbirea,naivitatea si cochetarea/acomodarea Vestului cu comunismului Estului, mi-e teama ca vedem cat de „breji” sunt vestici catolico-protestanti fata de esticii ortodocsi…