Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Marius Cruceru:
Scuze pt urmatoarea chestie.
Va propun un experiment nou romano-evanghelic american celor interesati de miscarile crestine. Se desfasoara la ora actuala intilnirea anuala desculti (grupul pe al carui yahoogroup s-a purtat reconcilierea Motz-Tzon). Incepe la 10 (ora 17 in Romania) si dureaza toata ziua. Se transmite pe http://www.romanianbaptist.com/live. Intrucit eu lipsesc anul acesta, nu-mi fac propagada (mare pierdere pt dvs) Veti vedea o intilnire (romanian homecoming) dedicata exclusiv laudarii lui Dumnezeu prin cintare rugaciuni si marturii. „O sarbatoare in cinstea Domnului”. O chestie originala. Sunt multi tineri; e interesant ca fenomen de masa. E la a-5-a editie. Daca e cineva interesat sa arunce din cind in cind un ochi pe ea, cred ca se merita.
Doru Radu-Detroit
PS (1)- romanii nu sunt punctuali
PS (2)- scuze pt off-topic stuff
o
am urmărit un pic, Doru Radu, interesant. Am şi recunoscut cîteva persoane. Domnul să fie slavit şi prin aceste întîlniri, să nu fie întîlnirii în care să cultivăm firea!
Da speram. De fire nu scapam, vorba lu’ Luther: „m vrut s-o innec dar bestia asta stie sa innoate’.
Ramine solutia veche de 2000 de ani: ratiginrea, da’ nu mai e la moda.
Cu luptele religioase stau prost. Domnul sa ma ierte; desi in ultimul timp am mai intrat in pace. Un fel de pax romana. Scuze pt devierea de la topic.
Ma abtin sa spun prea multe despre acest subiect. Ma tem ca o dez-batere despre controversele religioase va sfarsi intr-o… controversa (batere) religioasa.
Ciudat! Si dl Alin Cristea da citate din „Manie-te, dar nu strica tot!” de fam. Bevere…
Fain citatul lui Spurgeon. E important totodata sa realizam ca desi Spurgeon a intrat des si adanc in controverse religioase – el nu a atacat persoana/persoanele (chiar daca el a fost atacat in mod personal).
Bineinteles – el a fost f mult atacat de liberali (persoana lui), si unii cred ca aceasta a dus la moartea lui ‘inainte de vreme.’
Am I right?
nu stiu… poate ca sint oameni care pot produce atacuri si atacuri de cord…
da, alta lume, alte gene, noi nu vom reusi niciodata sa avem un dialog ca nemtii sau ca frantujii sau ca englezii din cauza genelor, a singelui.
Ma tem ca problema este mult mai profunda. Intr-un anumit gen de traditie pietista de la noi ideea de controversa religioasa este in mare masura privita din start ca fiind ceva relativ nespiritual, „firesc”, pacatos chiar, sau poate chiar intelectualo-elitist (deci din nou „firesc”). Si nu ceva sanatos, productiv, imbogatitor si clarificator. Iar paleta de senzatii ostile pe care le naste poate fi chiar mai vasta. Spatiul oriental este mult mai sensibil la estetica relatiei decit la pragmatismul adevarului. O explicatie ar fi si cultul personalitatii (sau admiratia fata de autoritarism din spatiul oriental – caruia ii apartinem si noi -) De aceea Reforma nu a avut loc niciodata la noi si nici nu ar fi avut probabil sanse sa aiba loc. Pentru asta trebuie sa crezi ca dreptul de a contesta este divin. Atita timp cit ai rezerve morale fata de el il vei evita.
Interesant ce spuneti!
Cred ca ideea dvs. merita atentie.
E un raspuns pe care nici macar nu-l banuiam la intrebarea „de ce noi nu am avut Reforma?”.
Oh, sînt mai multe motive pentru care noi nu am avut REformă… unul dintre ele… capul plecat sabia nu-l taie, dar îl tunde foarfeca turcului…cu tonsură de ienicer
Ar fi interesant de initiat o discutie pe aceasta tema. E doar o propunere.
Pe care temă?
De ce nu am avut (de ce nu avem) Reforma in Regat?…
Dragul meu Virgil,
sînt dator să îţi răspund la două mesaje mai lungi, am avut două zile foarte ocupate, dar am şi vrut să nu îţi răspund la iritare.
După ultimele experienţe las un pic să treacă peeste prima senzaţie ca să pot răspunde. Voi evalua lăuntrul meu să văd dacă pot răspunde sine ira et studio.
Observatia ta este foarte bună şi interesantă referitore la ideea de dispută pentru adevăr. În Orient disputa are o altă contaţie … de asta românii sînt iritatţi de discuţiile în tcontradictoriu de pe bloguri şi le văd ca pe ceva rău în sine.
Contrele acestea irită pe românul de rînd, care nu a văzut disputele din Occident, unde oamenii se pot despărţi zîmbind şi după ce s-au contrat.
Ah, aici nu intră patologia… nici într-un spaţiu nici în celălalt.
Dreptul de a contesta nu este divin este NORMAL… este o dimneiune a normalităţii şi nicicunul dintre noi nu ar trebui să cultive cultul personalităţii, mai ales ca protestanţi.
Dreptul de a contesta este un drept natural, normal, atîta vreme cît sînt şi argumente.
Uneori contestăm numai din reflex. Este bine şi aşa, într-un spaţiu în care ni s-a pus tît de mult pumnul în gură.
Eu am blog pentru că am luptat la revoluţie cu arama în mînă pentru dreptul la libera expresie.
N-am luptat pentru patologii, dar se pare că sînt un rezultat absolut natural al naturii noastre umane.