Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mie mi se pare un subtil „ghiont”, in maniera ironica specifica lui Marin Sorescu, dat cenzurii acelor ani in care sablonizarea ideologica („realist” socialista) sufoca de multe ori creatia artistica.
In acelasi timp, cred ca vrea sa spuna (si) ca actul poetic si viata, in general (vezi ultima strofa), nu pot fi „prinse” intre niste dogme, in formule limitative. „Lasati obiectivitatea pentru rotile dintate”, spune undeva si Nichita Stanescu. Poezia ca gest artisitic si poezia ca expresie a vietii nu pot fi limitate la tipare euclidiene.
Pentru a intelege poezia si viata ai nevoie de un „instrument” neeuclidian: propria ta sensibilitate!
Experienta unui act fiintial trece dincolo de orice sablonizare cultural-ideologica. Drumul cel mai scurt dintre doua puncte nu este linia dreapta, iar unghiurile „triunghiurilor” din viata „incarnata” in oameni nu masoara 180 de grade. Unghiul drept, congruent cu masura echerului, este o abstractie. Realitatea si experienta noastra subiectiva este mult mai bogata decat schemele savante care incearca sa o descrie. Echerul, si conceptele noastre geometrizante, aproximeaza Realitatea prin eliminarea unor parti importante din ea (tocmai pentru a se potrivi masurii echerului!).
Un exemplu: simtamantul numit „dragoste” este mult mai mult decat descrierea biologic hormonala din manualele de fiziologie.
Sigur ca mai sunt si alte „piste” dar mai las si pe altii.
Mi se pare o cheie legitimă, lectura din prisma încrifrării textului, creării textelor criptice, aşa cum erau şi poeziile liu Stănescu şi textele lui Andrieş, mai la vedere de altfel…
Ce-i echerul.. poate fi cenzura, poate fi cenzura lăuntrică, pot fi presupoziţiile, care îţi afectează actul de interpretare, propriile limitări culturale, reducţia cîmpului hermeneutic,
de asemenea, mki se pare productivă şi opoziţia matematic – sensibil, conceptualul şi abstractul versus experierea subiectivă.
De acord!
Teoria spune cam asha:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Echerul
Primul meu gand dupa ce am citit versurile a fost ca echerul e instrumentul care il putem folosi pentru a avea linii si unghiuri drepte in viata. Sablonul cu care putem (si ar trebui in fiecare zi) testa daca mai suntem „drepti” sau nu.
Se vede ca nu am facut de mult analiza literara … ca sunt destul de departe de varianta oficiala :))
draga Sharky,
ai luat calea cea mai simpla 🙂
interesant ce spune wikipedia. putem încerca şi alte interpretări?
Ideea de suprimare a fragmentelor de mesaj şi coruptie intenţionată a înţelesului mi se pare productivă, ce spui?
Eh, bineinteles ca putem incerca si alte interpretari … ca doar nu o sa punem echerul pe ele ca sa ramana doar cele „drepte” 🙂
Cat despre productivitatea ideii „de suprimare a fragmentelor de mesaj si coruptie intentionata a intelesului” s-a dovedit a fi cam scazuta in cazul meu. Dar asta probabil pentru ca asha sunt eu, cu unghiuri „drepte”.
Sharky, şi eu la fel, pătrăţos şi colţuros, cu echer…
uneori poate chiar trebuie ca singuri să ne punem echerul pe mesajele pe care dorim să le transmitem şi să vedem ce rămîne, dacă ce rămîne nu este important să punem altfel echerul, dacă nici atunci nu citim ce ne place, să îl rotim încă o dată, dacă la nicio rotire nu citim măcar un singur rînd care să ne placă… să nu dăm drumul mesajului.
La asta mă refeream cu autocenzura.
Frate Marius, am inteles ideea dumneavoastra de autocenzura, in directia acesta a fost primul meu gand cand am citit poezia. Problema uneori poate fi echerul. Am avut parte la un moment dat in viata de un echer care nu avea unghiul perfect „drept” (era defect din fabricatie) si nu prea imi ieseau liniile. Ce ne facem in cazu asta?
Oare ce este echerul, Sharky, rațiunea noastră colțuroasă versus umorile și nervii noștri thymotici?
Era o întrebare foarte interesantă în spiritul tău, dacă Dicținarul este greșit… atunci ce punct de reper mai avem? nu mai știu cine a spus, trebuie să mă uit în teza mea, că l-am citat.
Din pacate (sau din fericire?) universul in care traim este curb… Linia dreapta e o comoditate matematica. 🙂
Ce părere ai de lumea pătrată de la sfîrşitul istoriei pe care ne-o pregăteşte Dumenzeu?
http://patratosu.wordpress.com/lumea3/
părerea mea este că într-o lume rotundă îţi trebuie o pupilă pătrată 🙂 ca aşa-i lumea… curbă
http://patratosu.wordpress.com/pupila-patrata/
Cu primul link mi-ati dat un subiect de meditat. Cetatea Noului Ierusalim este intr-adevar un cub! Poate ca e un contrast simbolic cu lumea sferica a Caderii (comparativ cu alte figuri, sfera cuprinde maximum de volum pentru o arie data – in lumea ce va sa vina eficienta „volumica” nu va mai prima?!). Oricum, topologic sunt figuri incompatibile, am mai discutat asta. Asa cum lumea ce va sa nu ma fie si cea va sa vina sunt absolut incompatibile. De gandtit…
Cu al doilea link mi-ati dat involuntar o lamurire la intrebarea ‘de ce le sta unora in gat Marius c
IErtare tuturor, abia acum am făcut o pauză de la lucru. Unii mai și muncește 🙂 nu doar bloguiește 🙂
da, așa mi s-a părut și mie, un cub.
nu știu dacă asta este tensiunea intenționată sfera căderii și cubul noii creații, că sferă era și înainte de cădere…
Sorry, am apasat fara sa vreau „trimite comentariu” (stiti cum e cu touchpad-ul de la laptop, o patim toti :-))
Cu al doilea link mi-ati dat involuntar o lamurire la intrebarea ‘de ce le sta unora in gat Marius Cruceru’… Deja, privindu-va pozele de familie incep sa va invidiez si eu. 🙂
Implinirea unora pe toate planurile ne racaie uneori…
Oh, Adrian, nu cred că este asta. Cîte neîmpliniri, cîte căderi, cîte nemulțumiri și nereușite am numai Domnul, eu și soția le știm.
Soția este următoarea ființă după Dumnezeu care știe cît de mizerabili sîntem.
Ea știe cel mai bine.
Dacă este ceva … este Harul… Dumnezeu mi-a dat har.
Har nu este nimic altceva decît faptul că l-am cunoscut pe El și că am o relație personală cu El. Celelalte sînt în plus. Și numai Harul ar fi fost de ajuns.
Dumnezeu a fost mult prea bun cu mine și asta nu este meritul meu.
am apăsat și eu prea repede… dar știu că pentru toate aceste binecuvîntări voi fi tras la socoteală mai mult ca alții, pentru casă, masă, copii buni, pentru o soție înțelegătorare,
cui i s/a dat mult i se va cere și mai mult
acel timp al judecății îmi dă fiori
Asa e!
Si eu am avut parte (si am inca) de Har din blesug…
mie altceva imi spun versurile
ECHERUL
– folosit in matematica te ajuta sa trasezi linii,unghiuri… drepte.
– folosit in alte domenii, (dupa ce lucruirle au fost creeate) nu le mai poti indrepta decat acoperi intr-o oarecare masura, deci…vezi, asculti, citesti ce-ti convine(fiecare cu echerul lui… de lemn)
Vio, dar dacă echerul este din plastic, transparent?
Ne putem imagina un echer format din două fire așezate în unghi drept,
atunci la ce ne mai folosește echerul… vedem tot textul.
Echerul nostru e una dintre ceea ce spuneti dumneavoastra (ratiune, temperament, stare de spirit, ignoranta, sentimente) sau poate toate la un loc.
Dar daca avem fiecare un echer, cum stim ca echerul fiecaruia e drept sau nu? Il ducem la omologat 😉 la cel care a creat unghiul drept si etalonul perfect.
In legatura cu citatul despre dictionar. Reperul care ramane atunci cand dictionarul este gresit, este reperul bazat pe care se stabileste corectitudinea dictionarului.
Aici intervine ideea de Canon, canonul era un instrument folosit de zidari pentru a trage peretele drept.
De aici canonul biblic şi ideea de indreptar, de reper,
Ce stabileşte corectitudinea dicţionarului?
Care este canonul după care se corectează canonul?
Corectitudinea dictionarului o stabileste cel care a creat dictionarul. Are copyright pe el si cui nu-i place sa isi faca altu (daca e in stare).
daca ar fi așa de simplu.. dar ai dreptate… cel ce face dicționarul stabilisște corectitudinea… putem avea fiecare dicționarulpropriu?
spune/mi care este diferența dintre molochete și morochete 🙂
Ştiu eu dom’ profesor, ştiu eu! Molochetele sunt mochete bune de foc cumpărate din banii de chetă organizată la ceremonii în cinstea lui Moloh! Iar morochetele sunt etichete prinse cu lanţuri de fruntea proştilor din Germania (acolo li se mai spune şi mohroketten).
Agnusstick, scuze, dar asta avem în cap… oboseala
http://patratosu.wordpress.com/2007/06/29/exercitiu-care-i-molochete-si-care-i-morochete/
dar și explicația ta, conform dicționarului tău propriu, care este corect pntru tine este aboslut corectă 🙂
asta voiam sa demonstrez cu ideea de dicționar obiectiv, dțcionarul ca normă, ca reper etc.
Da putem avea fiecare dictionarul propriu. De exemplu acesta . Pe langa aceste dictionare sunt unii care folosesc altfel de dictionare pentru a se exprima, de exemplu notele muzicale …de cate ori nu am asculta cu mai multa placere un dialog intre o vioara si un pian decat intre doi politicieni.
Cred ca si lumea are un dictionar propriu in care se defineste clar ce e „drept”, problema cred ca apare din faptul ca uneori definim cuvinte din dictionarul initial folosind cuvinte din dictionarul personal.
Diferenta intre molochete si morochete este ca molochetele este usor ascutit pe cand morochetele este usor obtuz 😉
Păi echerul e un triunghi prin care noi ne uităm în ochii lui Dumnezeu, şi invers. Totuşi, trebuie bine ţinut, în poziţia corectă, şi dacă ne uităm mai mult pe lângă marginile triunghiului ni se tulbură privirea. (Courtesy of A.Dama)
dacă este Echilateral înseamnă Treimea?
Da, si scapi de „dreptate” pentru ca nu mai stii sa faci decat cruci aproximative – cea ideala a facut-o El.
Frumos spus!
sfera se „rostogoleste”, cubul are „stabilitate”(d.p.d.v. fizic)
Foarte interesant, Vio! Nu m-am gîndit la asta niciodată..