Iată cîteva recomandări de care cred că avem nevoie unii dintre noi acum cînd îi salut pe cei din Fabrica de bărbaţi la revenirea în campus:
Evanghelia pentru oameni ocupaţi.
Voddie Baucham, cel care ne-a vizitat cei de la cu vision forum în urmă cu doi ani, are un articol excelent despre discursurile celor doi sportivi, David Robinson şi Michael Jordan.
Se poate măsura succesul? Ce este succesul? Ce înseamnă a reuşi? O reţetă a succesului?
Mr Rubens then discusses what he calls a “science-based recipe for happiness.” The list is as follows:
- Have control over the major elements of your life
- Select major goals for which you are 50 percent likely to succeed given your skills, intelligence, resources and social network, rather than goals that are either too easy or too difficult
- Focus on the process of reaching goals, not just achievement
- Do purposeful, meaningful work and activity in which you can grow
- Be of service to something larger than self
- Find faith, spirituality or religion
- Be married, since 40 percent of married people say they are very happy compared with 24 percent of those unmarried
- Live a rich social life with multiple strong friendships
- Get sufficient sleep and aerobic exercise
- Act happy to be happy
Solitudinea, o disciplină uitată. Cum păstrăm dreapta cumpănă între solitudine şi părtăşia cu ceilalţi?
Se ştie că TNIV sau Today New International Per-Version a stîrnit multe reacţii. Iată şi reacţia lui Ligon Duncan, hairman of the Council of Biblical Manhood and Womanhood.
Reacţia lui Al Mohler este AICI.
Un interviu cu Doug Moo AICI
Tot de pe blogul adevăratului „mogul” 🙂 (ce-o fi însemnînd oare termenul? am impresia că unii îl folosesc fără să ştie ce înseamnă) al blogosferei evanghelice un articol despre Polyamorezare. Ce este asta? Iată postul.
Copiii… a carbon legacy? Ne sînt copiii o povară ecologică?
Marius Cruceru 
a fost de un real folos „Solitudinea, o disciplină uitată.”
mă bucur că ţi-a folosit!
să ne fie tuturor de bine!
Apropo de dreapta cumpana intre solitudine si comuniune… Tratatele de manipulare spun ca cea mai eficienta arma impotriva tuturor tehnicilor de manipulare este pastrarea unui echilibru intre perioadele de izolare si cele de profunda implicare sociala. Ma gandesc ca un astfel de balans a practicat Domnul. Si aici, cred ca trebuie sa invatam de la El.
Corect, oamenii care au gustat singurătatea cu Dumnezeu au o urmă pe chip. Am avut ocazia să slujesc un astfel de om pe patul de boală. Era fascinant.
tot trupul îi elimina spuze, sudori şi miesme grele, dar treceam aşa de uşor peste mirosuri şi duhneli pentru că era o „atmosferă de fiinţă”, o aură a sfinţeniei dincolo de scursurle trupului care nu mai putea controla sfincterele.
Poate că altfel ar suna cîntecele, cărţile, blogurile noastre dacă am petrece mai mult timp cu El, chiar cu noi înşine, de ce nu? şi mai puţin cu oamenii.. Numai atunci Paharul meu va fi plin de să dea peste buză.
…text de inclus intr-o viitoare carte!
amintirea aceea este extrem de dureroasă, dar poate că acesşti oameni merită evocaţi. Am în minte o carte de portrete… dar … la pensie:)