Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
superb.
Daya, nu-i aşa că o chestie din asta te bagă în minţi? 🙂
:)) te introduce intr-o stare foarte apropiata de frica, dar nu te sperie, iti creaza placere pentru ca in cele din urma e arta.
Nu este numai artă, trebuie discutată relaţia dintre artă şi viaţă. Arta oglindeşte viaţa? Viaţa a ajuns să reflecte arta, să fie influenţată în măsură aşa de mare de artă încît să o copie? Parcă Dostoievsky avea un gînd despre asta.
Frica din artă… Tragedia grecească… avea rostul de a reglementa problemele din viaţa reală prin katharsis, de a satisface sentimentul de dreptate al privitorului, care devenea public-actor.
Sînt tone de cărţi pe chestia asta.
De ce scena este mai înaltă decît restul?
De ce tabloul are ramă?
Iată întrebări care ţin de estetica, de relaţia dintre viaţă şi artă şi de cezura dintre cele două!
Eu aveam o alta varianta de traducere. Titul era „Sfaturile unui diavol batran catre unui mai tanar”. Nu mai stiu editura. Mi-am amintit ca am imprumutat-o cuiva acum vreo 4 sau 5 ani si persoana respectiva nu mi-a mai dat-o inapoi. Oare sa i-o cer? 🙂
Interesanta carte! Cred ca ar fi o lectura folositoare pentru oricine. Oare la noi in tara cum ar prinde ideea transpunerii unui asemenea roman in varianta radio?
Mama mea avea un cîntec:
„Foie verde de dainai
Ia nu da să vezi cum ai” 🙂
Se referă în primul rînd la cărţi…:)
şi eu am pierdut o grămadă de cărţi aşa…
dar n-aş mai fi avut loc oricum în casă de ele, aşa că binecuvîntaţi fie furăcioşii şi uitucii de cărţi.
Mi-au făcut spaţiu în casă.
Cred că acela era subtitlul.
De ce nu?
S-a mai încercat… dar. ne lipseşte o şcoală de actorie radio solidă.
Era înainte vreme pe vremea lui Ceauşescu Teatrul Radiofonic, o emisiunea care m-a delectat ani de zile.
Acum e vraişte.
Mi-ati dat o solutie in legatura cu spatiul din apartament, din ce in ce mai mic din cauza cartilor: sa imprumut carti la uituci!
Teatrul Radiofonic – ce vremuri! Am inteles ca s-au scos multe piese si pe CD, fratele meu are multe dintre ele (pentru el teatrul radiofonic a insemnat enorm)!
Referitor la Screwtape Letters, traducerea de la Humanitas imi place mai mult.
Draga Adrian, nu ştiu cine face traducerea de la Humanitas, nu ştiu cine face grafica, la Logos grafica era făcută de Chirnoagă. Excelentă grafică.
Ne-ai dat o idee… să facem şi noi cît mai multe Audiobooks cu cărţi creştine mai ales pentru cei în situaţia fratelui tău.
Sorana Corneanu (2003). Humanitas nu a introdus grafica la traducerile din CS Lewis.
„Crestinim, pur si simplu” in versiunea Humanitas este tradus de Dan Radulescu (2004).
Humanitas a mai publicat din operele lui Lewis „Desfiintarea omului (trad. Petruta-Oana Naidut) si „Treburi ceresti. Lecturi zilnice” (2 vol., trad. Mireal Adascalitei).
Excelenta initiativa lui Andrei Plesu (am inteles ca a lui a fost ideea cu traducerile din Lewis)!
Uitasem, au tradus (anul trecut) si „Surprins de bucurie”.
Da, dar cred că mai au pînă la realizarea integralei Lewis..
Suprins de bucurie a fost tradus de Vaisamar.wordpress.com.
De asemenea, Emanuel are un blog extrem de interesant.
Felicitari lui Vaisamar pentru traducere (ocazie cu care i-am aflat numere real :-))!
Foarte interesant blog-ul, multumesc, mi l-am adaugat la bookmarks!
Proiectul cu cartile crestine audio ar fi ceva extraordinar! Comunitatea crestinilor nevazatori (si a persoanelor cu deficiente, in general) nu este de neglijat. Sa ma tineti la curent daca se materializeaza ceva, va rog!
Cred că merită demarat un asemenea, proiect. Dr. Cristian RAţă este un campion al demarării unor asemenea proiecte. Vezi Matthew HEnry.
…Humanitas a mai scos si „Despre minuni”… Se apropie incet-incet de integrala CS Lewis. Bravo lor!
Editura Humanitas.
Mulţumim, Adrian!
Daca nu ma insel, teatrul radiofonic continua in fiecare noapte de luni pana vineri de la ora 1:00 am pe radio romania cultural. desi nu am mai ascultat din facultate. da putem verifica pe situl lor. Piesele cred ca sunt tot aceleasi de mai de mult, dar tot e o placere sa asculti ceva de Cehov de Sebastian… nu stiu sa se fii facut altele noi in varianta radiofonica.
Ehehe, cine mai stă să asculte Radio la ora 1 noaptea? Păcat!
Inima mea nu-şi mai permite!
Multumesc pentru promovarea pe twitter! 🙂 Plecam fara sa multumesc…
Cu plăcere, realmente îmi place blogul tău. Este excleent făcut!
Bravo, ai şi talent şi stil.
Chestia ta de prezentare nu m-a încîntat foarte mult. Pute! 🙂
E facut pe la inceputuri video-ul ala. Poate o sa-l modific. Multi au inteles gresit ideea si ceea ce faceam eu acolo. Pe parcurs a devenit o reamintire a faptului ca in cotidian, caracterul ludic prinde bine in doze bine calibrate. 🙂
Multumesc pentru aprecieri! Nefiind (cel putin deocamdata) o autoritate in domeniul scrisului, feed-back-ul cititorilor imi este absolut necesar.
Draga Florin, poate că este bine să modifici video-ul. Cred ca ai tot ce-ţi trebuie ca blogger, simţul umorului, creativitate, talent literar, spontaneitate etc. Cred că ai deja un brand, ai spirit ludic (de nelipsit la un blogăr.)
Curaj!
Nu-mi mai aduc aminte unde am citit, dar C.S. Lewis însuşi spunea că exerciţiul acesta de a gândi mereu „diabolic” l-a surmenat spiritual. Aşa ceva, anunţa la final, nu va mai scrie.
Extraordinar, Vaisamar, ai putea să cauţi citatul sau ceva mai exact.
Mă intereesază chestiunea!
Îţi multţumesc pentru contribuţie.
Am impresia ca spune ceva de genul asta in „Collected Letters”… O sa caut si eu citatul.
Mega! Dupa 2 saptamani de la emiterea in eter;)) merita cautat pe torrente:)
Gabi Macovei, nu sînt acomodat torrentelor şi nici nu cred că voi depune vreun efort 🙂
http://tnr.srr.ro/ aici e o arhiva cu piese noi in materie de teatru radiofonic 😀
Mulţumim, Daya, dar cum se pot asculta?