Putem imagina un jurămînt al bloggărilor?

Mihail Neamţu recidivează cu un articol foarte ascuţit şi, din păcate, încărcat de foarte multe verdicte care se dovedesc a fi adevărate AICI.

Deficitul de curaj şi de expertiză? Hmm, dar acolo unde este curaj şi nu este expertiză, acolo unde este expertiză şi nu este curaj, şi acolo unde lipsesc amîndouă? Cred că unul dintre lucrurile pe care trebuie să le conştientizăm, dincolo de tarele pe care jurnalismul românesc le are din pricina ultimilor 50 de ani, este faptul că moştenirea genetică a românilor ne-a încărcat cu gene care refuză constant profunzimea analizei… (Lasă, tătă, că le rezolvăm noi… … las-o, mă, că merge şi-aşa… ), iar curajul nu ne-a ispitit decît în forma sa degenerată de tupeu sau în altă formă patologică a obrăzniciei sau vitejiei de grup, dîrzenia anonimă, ca la mineri.

Citind articolul în dreptul acestui jurămînt al ziariştilor, m-am întrebat dacă nu putem imagina ceva de genul ăsta pentru specia blogărească:

Un Hippocrate pentru ziarişti

„Jur pe Apollo şi iau drept chezăşie pe marii înaintaşi ai breslei jurnaliştilor că voi îndeplini acest jurământ după putere, raţiune şi caracter:

  • Să respect pe cel care m-a învăţat arta de-a citi atent, de-a vorbi îngrijit, de-a asculta răbdător şi de-a scrie cu migală; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi surori şi să-i învăţ arta rostirii adevărului, dacă ei o doresc, fără obligaţii.
  • Să transmit mai departe dragostea de adevăr şi dreptate fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul nobil al ziariştilor, şi nimănui altuia.
  • Atât cât mă ajută mintea şi îmi încuviinţează conştiinţa, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a cititorilor mei, ferindu-i de orice daună, violenţă sau frază otrăvită.
  • Nu voi injecta mintea cititorilor cu ură, venin sau dezinformări letale, chiar dacă patronul îmi va cere asta. Nu-i voi iniţia pe jurnaliştii mai tineri în rele. În acest fel, sper să nu dau vreodată ţării mele un remediu avortiv.
  • Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa, în ascuns şi la vedere.
  • Nu voi lua apărarea borfaşilor, lăsând avocaţilor din oficiu această meserie.
  • În orice casă va intra ziarul sau televiziunea la care lucrez, voi căuta să ofer informaţii şi comentarii relevante pentru binele comun, ţinând tocul peniţei sau camerele video departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau sclavi.
  • Orice voi vedea sau voi auzi în timpul documentării mele ca ziarist de investigaţie voi păstra în secret, pentru că tăcerea şi confidenţialitatea sunt o datorie sfântă.
  • Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi meseria mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul să se petreacă.”

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Analize, dulce Românie, In-text-esant, Linkomandări. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Putem imagina un jurămînt al bloggărilor?

  1. martzian zice:

    Nu ma pot imagina depunand un juramant de blogar, dar ma gandesc ce frumos daca „blogareala” noastra ar fi supusa principiilor frumoase dupa care ne ghidam vietile (sau ar trebui) si pe care le gasim in Scriptura… Pentru ca ceilalti sa vada diferenta, pentru a fi o lumina oriunde, chiar si pe internet, pentru a alege inca o data binecuvantarea si nu blestemul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.