Femeia poliţistă

Anul trecut am fost oprit pentru incredibila viteză de 63 de km la oră pe patru benzi, separate de spaţiu verde, de o poliţistă. Vădit iritat am întrebat-o de ce, după ce mai mulţi şoferi au cerut 70 de km la oră pe acea secţiune, nu se rezolvă această problemă. Eram destul de grăbit şi i-am răspuns scurt la întrebări şi fără niciun fel de bucurie.
Mi-a spus că mă cunoaşte… Ne întîlniserăm în alte circumstanţe.
Atunci mi-a părut rău că nu m-am arătat mai bucuros că mă oprise poliţia cînd mă grăbeam foarte tare. 🙂

Am primit un avertisment şi am rugat-o să transmită superiorilor ei doleanţa de a limita viteza la 70 pe acea secţiune.
Între timp, pînă s-a dus la maşină să scrie ce avea de scris am văzut că făcea echipaj cu un bărbat tînăr, arătos.
Şi care-i problema?
Nu ştiu dacă femeia poliţistă este doamnă sau domnişoară…
Să presupunem că este doamnă. Că are şi copii acasă şi un soţ bun, aşteptător.
Dar… petrece într-un habitaclu de maşină, spaţiu extrem de îngust şi care predispune la intimitatea în dialog… (aceasta este unul dintre locurile noastre favorite, pentru mine şi soţia mea, să ne rezolvăm tensiunile, problemele, pornesc maşina, închidem uşile şi avem atenţia nedivizată unul pentru altul, nu putem fugi, nu putem deschide portiera din mers şi să o trîntîm că să ieşim din spaţiul cu pricina etc. 🙂 )
deci… această doamnă petrece 6 sau 8 ore, cît durează tura lor, într-un habitaclu de maşină cu un alt bărbat decît bărbatul ei, discutînd vrute şi nevrute între „clienţii” opriţi pentru diferite abateri pe şosea.

Doi oameni de sex opus care beau cafea împreună, îşi mănîncă sandwich-urile împreună, îşi revarsă nervii şi frustrările adunate pe şef sau pe clienţi… împreună, la distanţă de 25 cm unul de altul.

Cît mai rămîne pentru bărbatul ei? Cîte cuvinte? Cît tîmp de împărtăşire? Cîtă energie dialogică? Nimic!
Scuzaţi-mă! S-ar putea ca eu să fiu prea păcătos şi cu o imaginaţie prea bogată şi coruptă, dar cred că această doamnă, acest fel de doamne sînt programate pentru adulter.

Într-o astfel de lume?
Cu acest bombardament media pe retinele noastre?

Şi aceste comentarii se pot aplica oricărei situaţii în care o femeie şi un bărbat lucrează împreună… Situaţia secretarei de patron?

În fiecare femeie este ceva ca un software care se declanşează automat cînd lucrează pentru un bărbat… este un „virus” care se numeşte „ajutor potrivit”, tinde să devină ajutor potrivit datorită felului în care sîntem creaţi…

Da, totul este curat pentru cei curaţi…. sigur… dar de ce să rişti?

Un bătrîn de 80 de ani a fost întrebat: Cînd putem avea încredere în carne? în trup? cam în ce anotimp al vieţii? Cînd ne lasă poftele?
A răspuns prompt: Cam la 20 de minute după ce se declară decesul….

Tind să fiu de acord cu bătrînul… cu scuzele de rigoare pentru bărbaţii mult mai tari ca mine şi pentru femeile care pot demonstra oricînd că pot fi şi vase tari…

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Analize, Fabrica de barbati, Gînduri, Perplexităţi, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

102 răspunsuri la Femeia poliţistă

  1. Suflet ranit zice:

    Nu am avut curajul sa imi dau numele real. As dori sa va spun povestea mea dar inca nu pot.
    Este prima data cand scriu aici dar vreau sa va spun ca eu am patit-o in casnicia mea.
    Cata dreptate aveti!!!
    Nu va lasati sotiile sa lucreze pentru alti barbati!!!!

    un Suflet Ranit!

  2. Esential zice:

    :)))))))….Tare de tot batranul…..Asa e frate Marius. Si chiar daca nu se ajunge la adulter, totusi se formeaza anumite legaturi emotionale fata de persoana respectiva si care mai tarziu pot dauna casniciei tale.. Nu avem nici o imaginatie bolnava si corupta…Asta e realitatea.

  3. Rodica Botan zice:

    N-am sa ating subiectul principal; dar apropo de spatiul mic si usile inchise…fara posibilitatea ca cineva sa deschida usa si sa paraseasca discutia… Cu fetele mele am atins cele mai dificile subiecte, discutat indiscutabilul in lungi calatorii cu masina.

    Imi amintesc parc-a fost ieri, o calatorie de 12 ore intre Modesto si Portland pe vremea cind fata mea era cea mica era adolescenta si eram amindoua fraustrate la maximum, una cu alta. Pina am ajuns la celalalt capat al calatoriei ai fi zis ca am avut 10 sesiuni de counseling…si ceva diazepane pe deasupra…

  4. cuvintealbastre zice:

    Este un articol interesant si in acelasi timp adevarat. Cred ca multi oameni se confrunta la ora actuala cu situatii similare. Exista si cazuri in care, nu prea ai incotro si trebuie sa ai relatii de colaborare cu alti oameni. Pe mine m-a ajutat foarte mult sa ma rog inainte de orice intalnire de lucru, sa memorez din timp versete biblice care sa imi ofere o perspectiva corecta asupra situatiei si sa imi stabilesc in minte limitele pe care nu am de gand sa le depasesc cu nici un pret. Nimeni nu zice ca e usor. Uneori e foarte greu, dar eu cred ca atunci cand ne bazam mai mult pe ajutorul Domnului, decat pe puterea noastra, putem fi biruitori. Domnul sa ne fereasca de cadere!

    • Marius David zice:

      Foarte interesante soluţiile tale, Cuvinte, şi de aplicat!
      Am discutat cu soţia unui prieten care lucra pentru o firmă care încuraja flirtul uşor pentru a vinde produsele..
      Cînd politica firmei este aşa… oricîţi bani ar fi implicaţi … părerea mea este că asistăm la o formă de prostituţie soft.

  5. elisa zice:

    Cred ca sotiile nu ar trebui sa aiba nici macar sefi barbati,de care trebuie de fapt sa asculte;idealul este ca sotia sa stea acasa si sa-si astepte cu un zambet cald sotul in prag . 🙂
    Este absolut exclus sa lucrezi astfel ca „biata politista”poate ca era chiar sotul ei . 🙂

  6. dumnezeueateu zice:

    De acord elisa, si in plus daca era casatorita, se presupune ca sotul ei stie cu cine lucreaza sau poate e chiar si el politist.

    Nu doar spatiul intim predispune la deschidere ci si modul fiecaruia de a fi, hotararea, dorinta de a fi profesionist si nu partener de sex.

    Dar elisa, de ce sa stea acasa? S-au luptat femeile ani intregi sa fie egale, sa primeasca drept de vot, sa fie lasate sa lucreze si tu le trimiti la cratita.

    Eu lucrez pentru o tipa si e super ok. Subalternele mele sunt niste „ajutoare potrivite” cum spune marius, dar de aici si pana la a ne considera unii pe altii obiecte sexuala e distanta mare, pentru ca stim cu totii sa fim profesionali.
    Bine poate conteaza ca suntem intr-o companie in care se iau in serios acuzatiile de hartuire sexuala.

    Oamenii normali stiu sa puna limite intre profesional si personal.
    Sau asa ar trebui.

    • Marius David zice:

      Draga Dea, de acord cu tine, este o decizie lăuntrică pe care trebuie să o luăm, dar eu cred că sînt prea slab, carnea este slabă, spune Scriptura, Spiritul este plin de entuziasm, dar carnea, adică componenta pulsiunilor mele este tricky…
      Sigur, o decizie de a te raporta profesionist la colegii de servici ajută. Ce te faci cu o grămadă de firme care încearcă să extindă relaţiile persoanale dincolo de birouri prin teambuildinguri, TOCMAI epntru a crea relaţii care să ajute pe termen lung firma, distrugînd viaţa persoanală a angajaţilor. Mi-a fost dat să aud de istorii îngrozitoare, mărturisiri ale unui angajat care participat la astfel de excursii… ş care a venit devastat.
      Nu este vorba de eliminare la cratiţă… s-ar putea ca la un moment dat… dădeam exemplul Angliei… femeile să îşi dea seama că au greşit prin reclamarea unui egalitarism prost înţeles. Învăţăturile lui Isus nu presupun înjosirea femeii, dar nici un egalitarism tîmp, simplist.
      Ideea pe care este construită dinamica dintre sexe în Noul Testament este că soţul şi soţia sînt UNA, UNA ÎN Cristos, egali în creaţie, diferiţi în rol, egali în mîntuire, diferiţi în responsabilităţi, egali ontologic, diferiţi funcţional.

      Despre raportarea profesională la colegii de servici… sceptic atunci cînd doi lucrează pînă tîrziu noaptea la tot felul de proiecte..
      Degeaba firma ta ia in serios acuzaţiile de hărtuire… nici nu trebuie ca cineva să hărţuiască pe altcineva … se rezolvă de la sine.
      Oamenii normali? Într-o lume ca cea în care trăim noi.
      „Normal” acum înseamnă să ai mai multe relaţii în afara căsniciei. Sigur… la servcici totul este profesional-profesionist… de viaţa personală nu te întreabă nimeni.
      DEA, un bărbat şi o femeie, tineri amîndoi, atrăgători, care petrec mult timp împreună, lucrînd împreună, discutînd, purtînd aceleaşi poveri împreună… vor ajunge, dacă dracul îi ajută şi pe unul şi pe celălalt cu ceva probleme în căsniciile din care provin… vor ajunge în acelaşi pat.
      Scuze pentru că am introdus noţiuni atît de mistice ca Drac şi Dumnezeu în discuţie cu un sceptic ca tine 🙂
      Să rămînem la hormoni! 🙂

  7. viorica zice:

    La pocaiti nici nu se pun asemenea probleme .De fapt nu ar trebui sa se puna .Dar am gresit ,la cei nascuti din nou .Mersul la biserica nu te face crestin precum nici garajul nu te face masina .Am fost un timp sefa sotului meu si toate au mers foarte bine .Unde este frica de Dumnezeu totul merge foarte bine .

    • Marius David zice:

      Ei nu, Viorica? Ba se pun asemenea probleme, pentru că şi pocăiţii sînt dotaţi cu aceleaşi pulsiuni păcătoase… în firea pămîntească.
      Nici pe naşterea din nou nu mizez cînd este vorba de fire.. de carne.
      Da, se pare că asta este situaţia ideală, aşa mi-aş dori şi eu… Natalia şefa mea… cea mai bună situaţie. O grămadă de chestii ar fi extraordinare 🙂

  8. Rodica Botan zice:

    Locuiesc in Modesto California. Am auzit odata la o emisiune de radio vorbindu-se despre Billy Graham si inca doi ai carui nume nu ii retin, dar care au inceput marea lucrare de evanghelizare atit de bine cunoscuta in lume…Si aceasta lucrare a fost inceputa aici in orasul meu.

    Cel care povestea spunea ca doua lucruri au hotarit cei trei, de la bun inceput sa faca pentru bunul mers al Evangheliei si pentru a inlatura doua din marile probleme-pacate care ataca pe marii predicatori: unul a fost sa nu ramina NICIODATA singuri intr-o camera cu o alta femeie decit sotia lor si celalalt era sa nu fie implicati NICIODATA in problemele financiare.Ei stiau ca aceasta lucrare misionara ii va duce departe de casa pentru lungi perioade de timp si au considerat ca unele reguli de comportare vor fi folositoare.

    Nu au facut-o pentru ei, n-au facut-o pentru ca nu erau in stare sa-si pastreze curata viata ci au facut-o cu multa intelepciune, indepartind orice gind care ar fi putut sa impiedice pe cineva sa se gindeasca la altceva decit Evanghelia care o predicau.

    Si pe tot parcursul vietii lor, am inteles ca au pastrat aceste hotariri…Billy Graham a avut totdeauna un salar fix si n-a stiut niciodata citi bani se string si nici n-a trebuit vreodata sa se explice sau justifice in fata nimanui…pentru ca n-a creat posibilitati care sa necesite justificari…

    Citiva din Evanghelistii Americani ar fi evitat situatiile urite prin care au trecut daca ar fi urmat exemplul lui Billy Graham…

    • Marius David zice:

      da, Rodica, spunea un păstor bătrîn că diavolul are trei fete, curvia, lăcomia şi puterea prost administrată, pe toate vrea să le mărite cu păstori…
      De asta nu sînt de acord cu faptul că un pastor ar trebui să lucreze cu o secretara alta decît soţia lui…
      Dacă te uiţi la căderile unor evanghelişti ca Jimmy Swaggard şi alţii… tot pe acest drum au călcat şi ei.

  9. vio zice:

    dumnezeueateu,
    chiar daca este demodat, locul femeii este acasa.Din pacate, incalcarea acestei legi a produs mult rau societatii si a distrus familii numeroase.Eu lucrez dar sunt convinsa ca ar trebui sa stau acasa, sa-mi cresc copii si sa-mi astept sotul cu „masa pusa” si binedispusa.Nu se intampla asa, cand ajung acasa sunt terminata dar trebuie sa o iau de la capat.Smbata sunt distrusa de munca.

    mai sunt si alte aspecte:
    – sotii in loc sa fie parteneri sunt concurenti, care castiga cel mai mult.
    – copiii au lacune in educatie
    – lipsa de comunicare intre parinti sii copii, comunicarea nu in seamna doua trei vorbe sau sa-i intrebi ce-au facut… etc…
    – E afectata si relatia cu Domnul.
    Dintre toate aceste lucruri cel ami periculos este cel amintit de fr Marius.

    Femeia ideala nu e femeia emancipata ci femeia descrisa in Proverbe 31.

    In biserica noastra este o sora, are 8 copii, o admir pentru munca ei, copiii sunt foarte educati, invata foarte bine, fac vizite la bolnavi, nelipsiti de la biserica, are timp de mult mai multe lucruri si mai valoroase …Cand stai de vorba cu ea este imposibil sa nu inveti ceva.

    Fratele Marius stie despre cine vorbesc.

    • Marius David zice:

      Oh, Vio, aici ai pus degetul pe rană.. cîţi păstori nusînt umiliţi de soţiile lor, voluntar sau involuntar, că ele cîştigă mai mult ca ei..
      ai atîta dreptate în toate aceste observaţii..
      FEmeia din proverbe 31 însă nu este o casnică arestată la tigaie, cum este descrisă de mulţi adesea, ci are iniiţativă, are oarece libertate de mişcare, deschide afaceri, este chiar „emancipată” din foarte multe puncte de vedere… dar spaţiul ei de circulaţie este dinspre casă spre casă… spaţiul soţului este spre poarta cetăţii… sînt două spaţii care nu se intersectează unul cu celălalt prea mult.
      În una dintre societăţile cele mai liberale şi „evoluate” în ceea ce privsşte drepturile femeilor, societatea britanică.. avem cele mai multe convertiri la religia islamică.
      De ce?
      pentru că în urma acestor separaţii de spaţii femeile se simt mult mai … femei…deci şi mai libere.
      SE poate simţi cineva liber, dacă nu trăeieşte în conformitate cu ceea ce este, cu modul în care a fost creat?
      DA, sora respectivă este deconspirată demult… este sora Dana, am scris pe celălalt blog despre dînsa..

      http://patratosu.wordpress.com/2007/08/12/avem-un-top-model-in-biserica/

      • Moromete zice:

        mare dreptate aici. imi place si faza cu musulmanii tocmai in Anglia. si motivele care au condus la asa ceva.

        • Marius David zice:

          Mie nu îmi place faza, dar am văzut-o cu ochii mei, să vezi blonde cu ochi albaştri şi pistrui cu batiq

        • Moromete zice:

          Ii privesc pe musulmani ca pe unii prin care, avand si ei partile lor bune,punctele forte, suntem facuti de rusine. Sau ca pe un bici, o nuia, o pedeapsa umana, folositoare de multe ori.
          Dumnezeu zice, daca nu vor sa invete cu binele, or sa invete prin nuia, prin disciplinare. Disciplinarea si rusinarea este necesara si indispensabila in toata istoria umana. A ales vasele slabe ale lumii acesteia ca sa fac/dea de rusine pe cele tari. Dumnezeu a ales pe niste mai putin instruiti/ invatati ca sa faca de rusine elita universitatilor, crestinilor liberali, etc …

          • Marius David zice:

            Musulmanii prost instruiţi? Ah, greşeşti amarnic, dacă la asta te referi, Moromete.
            Noi nu prea ştim despre cultura arabă, spre exemplu, mare lucru.
            Cultura arabă este extraordinară…
            Trebuie să îţi amintesc că şi azi facem matematică cu cifre arabe.
            cînd Europa se zbătea în ciume şi cînd prinţii şi prinţesele se scărpinau de păduchi pe sub peruci, arabii de multă vreme înainte aveau băi şi canalizări, ştiinţă arhitectornică impresionantă.

          • Moromete zice:

            Cred ca inteleg ce zici, la ce te referi. Ai calatorit, invatat si sti cu siguranta mai multe ca mine si in domeniile astea.
            Dar totusi marea parte a musulmanilor nu sunt arabi. De exemplu cei din Indonezia sau Afganistan, Africa, etc nu pot avea atata cultura. Sunt mai inapoiati, mai talibani.
            Pai asa putem zice ca si cultura greaca a fost extraordinara, si mai este. Si despre civilizatia cea italiana,romana.
            Partile lor bune, din cate stiu acum, sunt faptul ca-s mai naturali, se spala, fac multi copii, familisti, nu beutura, nu droguri. La ei barbatul e mai barbat si femeia femeie, asa cred.

  10. martzian zice:

    Daca cei doi politisti isi fac treaba asa cum trebuie, vor petrece mult mai putin timp impreuna. Cu siguranta 8 ore in masina ar insemna ca nu fac nimic altceva.

    Totusi, trist si adevarat… De multe ori sotii petrec mai mult timp cu colegii decat cu partenerul de viata. Si nu de putine ori asta are repercusiuni.

    • Marius David zice:

      Hmm… ce însemnă treaba cum trebuie… stai la radar… o grămadă de timpi morţi… taclale … comentarii etc.
      Corectez.. faptul că soţul sau soţia petrece mai mult timp cu alţii decît cu soţia şi soţul… de cele MAI MULT ORI are consecinţe.

  11. Pingback: Vina de a fi « lumea adam(a)ică

    • Marius David zice:

      draga A.DAma, ideea cu „virus” era o ironie, comportamentul respectiv este divin, este pus de Dumnezeu in noi, dar funcţionează după modelul comportamental al unui „virus”, se declanşează în anumite condiţii.
      Nu cred că asta am transmis în text… că vina femeii este că … este, ci că îşi alege locuri nepotrivite în care poate fi ispitită în moduri şi feluri pentru care nu a fost pregătită de Dumnezeu cu arme pentru astfel de bătălii.
      Gîndeşte-te la ispita tuturor ispitirilor, străbunica tuturor căderilor, la felul în care Eva a stat de vorbă cu şarpele… a fost distopică, în locul nepotrivit, comunicînd cu persoana nepotrivită.
      DA, despre acel software al bărbaţilor am mai discutat pe blogul meu. Şi acela este creat de Dumnezeu, pus în noi, ca să reacţionăm cînd femeia pe care El ne-a dăruit-o este prin preajmă.
      În momentul cînd mă pun în preajma proastă, se întîmplă acelaşi fel de cădere… Biblia iar este plină de exemple aici.
      În concluzie, vina femeii este că este păcătoasă. Vina bărbatului este că este păcătos. Sîntem păcătoşi…
      Vestea bună? Există răscumpărare?
      Vestea proastă? Există încă fire pămîntească împotriva căreia trebuie să luptăm… chiar şi după mîntuire…
      DEcizie? Soluţie? Nu-i mai bine să fim prudenţi?
      Chiar crezi că situaţia descrisă de mine nu oferă destulă încărcătură de ispitire ca oricare dintre noi să poată cădea…
      Asta era soluţia mea… retragerea înspre teritorii în care putem lupta mai uşor cu … NOI ÎNŞINE!
      a propos… pentru că sînt heterosexual… nu am secretară 🙂
      Am mai multe bătăi de cap? DA?
      Crezi că nu mi-ar place să mă ajute cineva la statele de funcţii, cineva dotat mai mult ca mine cu simţul detaliilor… să îmi scrie scrisorile oficiale … cafeaua mi-o fac întotdeauana singur…

  12. Adi zice:

    „Cît mai rămîne pentru bărbatul ei? Cîte cuvinte? Cît tîmp de împărtăşire? Cîtă energie dialogică? Nimic!
    ..programate pentru adulter.”
    In opozitie cu ce sustine mai toata lumea pe aici, sunt de parere ca ai luat-o putin pe panta exagerarii. Nu pot sa nu zimbesc cind citesc „programate pentru adulter”. Parca e titlu de film 🙂

    • Marius David zice:

      Ok, Adi, eşti dispus să incerci…ca pastor am trecut prin cîteva situaţii care au mers pe această cale…
      NIMENI nu rezistă. Pune un bărbat tînăr şi … normal în aceeaşi cameră cu o femeie tînără … şi normală.. închide-i împreună cîte 8 ore pe zi pentru şase luni de zile.
      Dă-le destul de lucru să se poată ajuta destul unul pe altul, destul de puţin de lucru, ca să fie timp şi de discuţii, de tocat timpul…
      Eşti gata să faci experimentul? Măcar ţi-l poţi imagina?
      Viaţa bate filmul, Adi!
      Ai să vezi, dacă suflet rănit îmi dă dreptul de publicare a poveştii lui. voi lucra la rescriere pentru ascunderea personajelor şi firmei implicate.

      • Adi zice:

        Daca o sa fii putin realist, o sa iti dai seama ca experientele tale (sunt ale tale proprii, sau ale altora pe care ai ajuns sa le cunosti?) nu iti dau dreptul sa faci generalizari cum ar fi „nimeni nu rezista”. Problema cu negatiile absolute este ca e de ajuns un singur caz pentru a le demonta.
        In al doilea rind, am trecut oarecum prin „experimentul” tau. Mai bine de 2 ani de zile am fost partener la toate laboratoarele cu o colega + stateam unul linga altul la toate cursurile, lucram impreuna la proiecte, luam masa impreuna la cantina etc. Imi inchipui cum ar fi decurs lucrurile in imaginatia ta, dar realitatea (prozaica) este ca nu s-a intimplat nimic. Si eu nu sunt o exceptie.
        Am cunoscut si situatii in care viata bate filmul, dar si situatii unde realitatea contrazice filmul.
        Cum spune si Viorica (si poate altii), solutia nu este sa ne creem o „bula” in care sa fim feriti de contactele personale/profesionale cu persoane de sex opus, ci sa fim noi pocaiti.
        Am impresia ca se arunca prea mult vina pe context. Omul face diferenta mai mult decit contextul. Sotia lui Potifar isi gaseste amanti atit acasa cit si la birou.
        Acestea fiind scrise, as vrea sa citesc despre cazul la care tot faci aluzie. Cind si daca vei putea sa scrii.

        • mitica zice:

          [Cu ingaduinta d-v.]
          Vreau sa va felicit pe aceia care ati reusit sa va mentineti tineretea curata intr-un anturaj corupt.
          Pentru cei care puteti privi cu satisfactie in urma si vedeti peste ani ca a ramas mireasma unor prietenii platonice .
          [Daca nu s-a intamplat nimic –
          -oare nu este IN PRIMUL RAND meritul lui Dumnezeu ?].

          Eu cred ca lucrurile se schimba in cazul persoanelor care déjà au ,,debutat’’in viata care cunoaste relatiile intime…
          De aceea :Precautie!
          Viata este plina de capcane!
          Vrasmasul este expert in a ,,regiza’’!
          Si a reusit in primul rand cu cei care au judecat caderile altora adaugand si:
          ,,eu nicidecum n-as fi putut face asa ceva ‘’.

          • Marius David zice:

            Mitică, soluţia? Căsătoria devreme! Eu votez pentru asta. Este singura soluţie, după părerea mea, în lumea în care trăim, în condiţiile bombardamentului mediatic, în situaţia evoluţiei hormonale timpurii a copiilor noştri, este singura soluţie pentru păstrarea purităţii … altfel sînt ispite greu de trecut.
            Oameni care s-au jucat cu sexul înainte de căsătorie, chiar dacă nu au ajuns la relaţii sexuale complete, sînt mai predispuşi la adulter în viaţa de căsnicie… moda masturbării reciproce a „sexului alternativ” începe să capete teren în viaţa tinerilor noştri.
            Ce să facă un băiat în care s-au trezit instictele, care are deja o prietenă şi care trebuie să îşi amîne căsătoria pînîă la 30 de ani cînd are doctoratul şi apartamentul?
            Cine spune … eu nicicum n-aş fi putut face aşa ceva dintre bărbaţi… probabil este orb. Dacă s-a uitat după vreo femeie cugînd murdar este deja curvar cu acte în regulă, după Scripturi.

        • Marius David zice:

          Draga Adi, ba da, sigur că ar fi unii care ar rezista, dar ar trebui să se ducă la medic 🙂
          La medicul oftalmolog mă refeream.
          Iartă-mă dacă te-ai considerat inclus în generalizarea mea, tind însă să cred că majoritatea bărbaţilor din ţărişoara noastră ar fi de acord cu mine. Că ar rezista tentaţiei şi noi creştinii începem de la gînduri, nu-i aşa.. ar rezista tentaţiei doar dacă ar fi în aceeaşi încăpere, cu bunica, mama sau o verişoară extrem de urîtă.
          Nu, nu cred că este vorab de o negaţie absolută aici, este vorba de rezultate obţinute empiric. Şi în cazul rezultatelor obţinute empiric un caz care contrazice experienţa de bun simţ se cheamă MINUNE. TE felicit, ai trăit o minune, echivalentă cu acel caz în care toţi constatăîm că nu putem umbla pe ape, dar Petru ne poate contrazice… i s-a întîmplat O SINGURĂ DATĂ, în Ioan cap. 21 nu mai are tupeul să încerce şi se îmbracă ca să înoate spre ţărm. Ce fază superbă demnă de cascadorii rîsului!
          Deci şi în concluzie! Te sfătuiesc să nu mai încerci nici măcar după andropauză!

          Eu ştiu că cea mai sigură cale ca să nu mă ard în sîn este să nu adun cărbuni în cămasă şi ştiu la fel de bine că dacă mă aşez cu fundul pe foc ard, de aceea Apostolul ne sfătuieşte să ne căsătorim mai bine decît să ardem.
          MAi este un lucru. SE pare că ai o viaţa de căsnicie extrem de reuşită, ceea ce, prin milă şi har, este şi cazul meu. Slavă Lui şi Aleluia, dar… fiecare dintre noi trecem prin probleme, ispitiri, descurajări, soţiile ni se îmbolnăvesc şi atunci te prinde cel rău.
          Eu cred că eşti o excepţie şi te… Îl felicit pe Domnul că te-ai ţinut…dar nu cred că eşti mai puternic decît Samson şi mai deştept ca Solomon, iertată îmi fie afirmaţia, sper că nu te-am jignit. Mă pun în aceeaşi categorie… deci, nueşti mai puternic decît SAmson şi mai deştept ca Solomon… iar dacă diavolul şi-a ascuţit cosorul pe oameni ca ei şi patriarhi… nu vei scăpa tu, dacă dai tîrcoale pomului din centru.
          În traducere liberă ceea ce am scris eu aici se poate reduce la două sinonime, prudenţă şi smerenie!

          • Adi zice:

            Dumnezeu are tot meritul pentru situația mea trecuta și fericirea mea conjugală actuală, fără îndoială.
            Însă nu e o minune (în sensul unicității), e viață normală de creștin responsabil. Cunosc și alte cazuri.
            Să aduni cărbuni în sân ar fi să te angajezi barman la un club de noapte sau să pleci în altă țară departe de soție pentru x ani. Să ai o meserie în care să te întâlnești constant cu oameni (pocăiți sau nu) de sex opus este doar.. „a fi în lume, dar nu din lume”. Un pic de realism nu strică.
            Să nu uităm că postul a pornit de la ceea ce îți imaginezi că se întâmplă între 2 polițiști într-o mașină. O imaginație demnă de un scriitor, într-adevăr. Dar un Tolkien, nu un Dickens 🙂

            • Marius David zice:

              draga Adi, slavă Domnului pentru căsnicia ta!!!!
              Sigur… dar ţine cont, nu numai barmanii sînt ispitiţi. Păstori şi preoţi au căzut.
              Am ascultat zilele trecute o mărturie de genu… Am crezut că sînt puternic… şi am căzut!
              Tocmai aia zic, un pic de realism nu strică. După părerea mea, în discuţia noastră tu eşti cel naiv 🙂 Sorry! Sau poate că eu sînt mult mult mult mai rău decît tine.
              Eu zic că sînt realist. Sînt pesimist pentru că în acest fel pot fi plăcut suprins…
              Imaginaţie? Nu am atît de mare bogăţie…
              Totul a pornit de la un caz real. Poliţista mi-a fost studentă. De-asta mi-a dat numai avertisment 🙂

  13. pety zice:

    E posibil ca, fiecare dintre ei, să se considere, într-un final, victima celuilalt.

    Ceea ce la început poate fi o relaţie dorită şi plăcută să sfârşească cu regrete şi cu „să considerăm că nu s-a întâmplat nimic”.

    • Marius David zice:

      Da, este în parte adevărat, dar nu este chiar aşa de simplu.

      aşa cum comentam în dreptul postării scrise de A.DAmaică… fiecare dintre noi avem ceva care poate fi pervertit, diavoul se foloseşte de dorinţa femeilor de comunicare, aşezîndu-se în copac ca un şarpe care sîsîie discret şi senzual sfaturi şi perspective, un partener de dialog minunat…
      Bărbaţii VĂD, doresc, şi uită de totul în momentul în care văd rotujimi şi luciri… străluciri….la rotunjimea mărului şi la lucirea pieliţelor lui.. mă refeream 🙂

      Şi gata… mecanismele sînt declanşate. Pofta este bună. Pofta este rea! Dă-i contextul nepotrivit şi devine rea. Ceea ce ne ajută să supravieţuim ne omoară.

      • pety zice:

        Am înţeles tema mesajului tău privitoare la „condiţiile optime pentru căderea în ipită”. Imaginea decupată din realitate părea a se referi strict la „biata femeie”, de unde şi atâtea comentarii referitoare şi la „partea vătămată”, bărbatul 🙂

        De altfel, condiţiile pe care le-ai prezentat sunt cele ideale, pe care şi le doreşte orice slujitor al întunericului în lupta sa împotriva creştinilor. Cred ca sunt condiţii de nerezistat aproape. Iosif a fugit de la „locul faptei”, poliţistul sau poliţista nu poate dezerta 🙂

        • Marius David zice:

          draga Pety, dacă aş fi drac… asta aş face.. ca să fiu mai direct. Aş crea condiţiile ideale pentru adulter. Restul vine de la sine!
          Fuga lui Iosif… oh.. o întreagă discuţie aici.
          A fost Iosif laş?
          Un prieten din Anglia mi-a povestit o predică pe care a auzit-o pe acest subiect… Merită să vă povestesc, dar într-un post separat.

  14. sabrisali zice:

    Totusi, trist si adevarat. Din pacate, am avut parte sa vad doua familii Crestine destramandu-se din aceasta cauza. Am avut doua colege de lucru(stie fratele Marius C. unde), care au cazut in plasa!

    Sora Viorica, sunt de acord. Femeia trebuie sa slujeasca acasa!
    Noi suntem in misiune printre turci-musulmani. Ei apreciaza faptul ca eu lucrez si sotia sta acasa. Aaa, scuze, lucreaza si sotia. Se intalneste de doua ori pe saptamana cu cateva femei turcoiace si o sora mai in varsta :).

    • Marius David zice:

      Sali, povestea pe care am primit-o recent si pentru care cer drepturile de publicare este sfîşietoare. Este a unui suflet rănit, aşa se şi semnează pe blogul meu.
      Aceeaşi şi aceeaşi poveste… dragostea înseamnă TIMP, timp petrecut cu persoana iubită, în momentul în care schimbăm timpul şi locul, dragostea suferă…
      DAcă nu Îi dăm Timp şi Loc Domnului în viaţa noastră… relaţia cu El suferă, nu-i aşa?
      De ce credeţi că se destramă 50% dintre căsătoriile celor plecaţi în străinătate cu lucrul…. TIMP.
      poliţista noastră petrece TIMP cu viitorul ei iubit. Este simplu!

  15. romuluss zice:

    Problema in final se rezuma la granitele individuale pe care ni le punem in raport cu cei din jur. Granitele se fixeaza in general in functie de capacitatea pe care fiecare o detine si desigur in functie de o buna cunoastere a slabiciunilor umane.

    De exemplu sa mergi intr-o delegatie, cazat la un hotel si sa stai alaturi de un coleg/a in acelasi pat(daca patronul firmei cere acest lucru din motive financiare) este un fel de a trage cuiul grenadei si sa tii grenada in mana in speranta ca e defecta si nu va exploda 🙂 – paradoxal totusi astfel de evenimente se intampla.

    Atractia sexuala este un magnet foarte puternic intre persoane de sex opus, forta acestei atractii fiind desigur si direct proportionala cu deschiderea spre intimitati sexuale si emotionale pe care le cultivam. O persoana foarte predispusa spre flirt, dialoguri intime are o mare sansa sa isi incite atractia incat granitele pe care si le fixeaza sa fie depasite cu usurinta. De fapt o persoana cu mare deschidere spre intimitate emotionala cu altii(o persoana foarte sociabila) are granitele raporturilor dintre sexe foarte slaba, sau inexistenta.

    Persoanele care nu isi formeaza granite robuste in apropierea de sexul opus sunt persoane care considera emotionalitatea, senzatiile, adrenalina un element indispensabil vietii,acest lucru fiind mult mai important decat pastrarea integritatii.

    Trebuie totusi sa remarcam ca granitele sunt definite in mod diferit de la o persoana la alta. De ex daca cineva se simte vulnerabil daca sta intr-o incapere la xerox doar cu o colega draguta si sexy cu siguranta va trebui sa isi fixeze granitele foarte strict. O persoana care nu este atat de sensibila la nivel emotional/senzual poate sa fie indiferenta daca lucreaza doar cu o colega in acelasi birou.

    In ultima instanta granitele depind si de valorile morale, daca cineva crede ca integritatea este mai importanta decat atractiile ieftine de culise, atunci isi va crea o granita bine definita intre el/ea si sexul opus astfel ca sa nu isi lase portite deschise de tentabilitate.

  16. Esential zice:

    Romulus mi-a parut destul de corect abordata tema ta….Si eu sunt in mare masura de aceeasi parere..

  17. viorica zice:

    Cu ani in urma Billy Graham fiind la un hotel in timp ce era pe hol ,o destrabalata a iesit desbracata sarind de gitul lui Billy.A doua zi toate ziarele il arata pe Billy cu femeia de git .A fost o inscenare a satanei .Satana are tot felul de viclesuguri de a ne face de ras.
    Deci atentie la tot pasul .
    Fratele Cure Simion avea o vorba;”Deh,sfaturi poti da ,dar minte nu”.

  18. Camix zice:

    Marius,

    asta înseamnă că bărbatul şi femeia nu se pot întâlni pe terenul profesional, devoţional, relaţional ca să coopereze şi să colaboreze pentru că niciodată nu vor fi în stare. Atunci ajungem să avem o societate de tip musulman, în care femeia nu-şi va mai arăta nici ochii ca să nu fie bărbatul expus sau se vor crea instituţii după criteriul genului: ăsta e spitalul de bărbaţi, dincolo e spitalul de femei. În primul lucrează numai bărbaţi, în celălalt numai femei. Pentru că nu pot lucra împreună ca să nu se îndrăgostească unii de alţii. În biserică, facem două biserici diferite ca să nu stea bărbat lângă femeie pe bancă? Lăsăm femeia acasă, la vatră, fără servici, fără hobby-uri, la oală? Cum procedăm? Facem vieţi diferite pentru fiecare dintre genuri? Ce soluţie înaintezi pentru aşa ceva?

    • Marius David zice:

      Nu, Camix, nu spun asta. Am precizat clar contextul, este vorba de UN BĂRBAT ŞI O FEMEIE, vorba cîntectului, într-un spatţiu închis, mai multe ore pe zi, fără colegi pe-aproape.
      Pe de altă parte, am mai spus-o şi alte dăţi, sînt pentru femeia casnică, ba, Natalia este mai mujlt decît mine pentru femeia casnică… 🙂
      Altă chestiune: există profesii destinate bărbaţilor şi profesii destinate femeilor.
      Nu cred că te-aş vedea escavatoristă sau macaragistă (oare acesta este femninul sau este defectiv de feminin?)
      Există medii în care trebuie să lucreze numai bărbaţi şi medii în care trebuie să lucreze numai femei.
      Există medii mixte, eu mă refeream la o situaţie foarte specifică, cu date clare.

      BTW, tocmai din pricina acestor feliuri de ispitiri în bisericile noastre tradiţionale există partea bărbaţilor şi partea femeilor. …
      VEzi ce i-am scris şi lui ADi!
      Iartă-mă, am scris din perspectiva unui bărbat!

      • Camix zice:

        Da, ai precizat contextul, ai comentat o situaţie anume. Dar apoi ai generalizat. Asta a fost problematic, după mine. Nu discuţia pe acel context. Atunci când generalizezi, trebuie să-ţi iei măsuri că acele generalizări se pot face. Ai zis de femeia care lucrează pentru bărbat, de orice femeie, de faptul că fiecare simte „virusul” când lucrează pentru un bărbat. E cât se poate de general. Însă nu e adecvat.

        Nu m-ai vedea escavatoristă. Foarte bine, dar profesoară cu director bărbat m-ai vedea. După generalizarea „orice femeie care lucrează pentru un bărbat…”, nu ar fi ok această meserie.

        Foarte bine că scrii din perspectiva unui bărbat. Doar să fie obiectiv, că în biserică sunt şi femei. 🙂

  19. A.Dama zice:

    Dragă Marius,

    Articolul tău mi-a amintit secvenţa cu cei doi cântăreţi… Nu trebuie să se ia nimeni dupa WH, nici dupa SG. Însă, în secvenţa respectivă, cum ar fi putut femeia să mai facă faţă dialogului, când esenţialul s-a spus de la bun început? Era de vină că era acolo.

    În articolul tău, ai lăsat să se înţeleagă că e vina poliţistei că şi-a ales jobul respectiv. Nu e vina sistemului că acceptă şi femei pe un astfel de post, nu e vina sistemului că face echipe mixte pe teren, în loc să le ţină pe femei doar prin birouri – în care să nu fie şi bărbaţi, nu e vina poliţistului că a acceptat să iasă pe teren cu o colegă, în loc de un coleg. E doar vina femeii că s-a expus.

    Eu n-am vrut să dau exemple concrete în articolul meu, dar ştiu destule în care vina noastră e că suntem, nu că ne-am afla în locul nepotrivit.

    Mergi cu tramvaiul la şcoală, e destul de aglomerat, dar se lipeşte de tine un bărbat. Nici măcar nu-i vezi faţa, s-a înfipt în spatele tău. Soluţia: nu merge cu mijloace de transport în comun!

    Mergi pe jos spre casă şi se ia după tine un individ, îl auzi cum gâfâie în spatele tău când grăbeşti pasul, iar dacă vezi că nu ai scăpare, nu te mai îndrepţi spre casă, si suni la cunoştinţe sau la pastor acasă, ca să scapi de urmăritor. Soluţia: nu te duce pe jos!

    Când eşti în birou, unde lucrează şi bărbaţi, şi femei, colegul îţi spune direct: pentru mine nu eşti doamnă, eşti domnişoară. Soluţia: nu lucra!

    Eu nu zic că femeile nu provoacă, nu zic că nu ar fi de vină în alte nenumărate situaţii – prin ţinută, prin priviri, prin comportament, prin gesturi, prin modulaţiile vocii.

    Dar sunt şi multe, prea multe situaţii în care vina lor e că sunt femei…

    Am avut la un moment dat probleme de sănătate, după o operaţie, am fost la un cabinet privat al unui medic baptist, cu asistentă baptistă. Deşi problema mea presupunea consultarea cu un aparat, omul şi-a pus mâna să pipăie şi pe unde nu era cazul. Nu exagerez defel! Soluţia: nu te duce la medici credincioşi, du-te la ceilalţi, că de la ei măcar nu ai aşteptări!

    Tu nu ai sugerat în articol că vina femeii este că este. Eu am prelucrat o idee, pornind de la întâmplarea relatată de tine. Oricum, din cele susţinute de tine şi în comentariu, singura soluţie ar fi ca femeia să se călugărească – deşi acolo poate foarte bine înflori şi dura trainic lesbianismul, şi amândouă sunt păcate: şi curvia, şi homosexualismul – ori să stea acasă cu copiii, dacă se poate nici la cumpărături să nu iasă, decât cu soţul, ori cine ştie…

    Dar nici cu soţul nu eşti în siguranţă. Că unei femei care s-a prezentat la ginecolog cu soţul, pentru că voia să ştie de ce nu poate avea copii, ginecologul i-a spus de faţă cu soţul că ar lua-o de amantă, ca să-i arate că poate avea copii.

    Aşa că, să rămână pentru fiecare măcar provocarea de a medita. Şi inspiraţia de a cere soluţii divine când se întâmplă situaţii şi situaţii…

    • Moromete zice:

      Sunt unele comunitati, orase, tari, ca si Sodoma si Gomora spre exemplu, cand vinovatia nu este aceea de a fi barbat, respectiv femeie.
      Ci efectiv vina e una mai penibila, mai greu de inlaturat, aceea de a fi roman. Greseala, pacatul de a accepta sa traim in romania si sa fim romani de rad, sclavi, vite, fraieri, etc …

      Sincer, daca pe viitor o sa aflu ca in Romania nu exista destule ginecoloage( 50%), femei pentru femei si barbati ginecologi pentru barbati, o sa ma mut intr-o tara normala si din acest punct de vedere.
      Sau cel putin o sa caut pana o sa gasesc o ginecologita pt sotia mea.
      Cred ca este foarte Biblic sa port de grija, sa pazesc pe orice barbat( fie el si cel mai mare ginecolog, profesionist sau sfant, crestin etc ) ca sa nu vada goliciunea( sa nu zaboveasca privirea, ca sa nu vina pofta cumva si sa fie ispitit de a pofti in taina, in inima lui ) si astfel sa nu-l ajut si eu in a pacatui. Trebuie sa-i pazim pe ginecologi sa nu vada goala vreo persoana de sex opus, cu atat mai mult pe sotia mea. Asta este tot ceea ce pot sa fac in dreptul meu, si o sa fac.

      Apropo, Marius ,care este genul/sexul ginecologului tau, dar al sotiei tale ?

    • Marius David zice:

      draga Adamaica, discutia pe privat sper ca a mai lamurit unele chestiuni.
      Da, cred că este ŞI vina poliţistei că şi-a ales jobul respectiv. Sînt meserii pentru bărbaţi şi meserii pentru femei. Aceea este una pentru bărbaţi, mai ales tipul acela de activitate de stat în stradă.
      Sistemul, bărbatul? Hmmm, pentru un bărbat ca cel în cauză este o pleaşcă căzută din cer o asemenea companie. Imaginează-ţi că respectiva persoană face parte din una dintre bisericile evanghelice. Nu-i aşa că se schimbă datele problemei?
      acum unde este responsabilitatea mai mare?

      Pentru tramvai! Există şi acolo soluţii! O dată am intervenit eu la o asemenea pipăire cînd veneam din Felix spre Oradea. Am avut neplăcuta surpriză să descopăr că cel care se apucase să ciupească fete prin autobuz era student la teologie. A plecat imediat din şcoală..

      Da, există situaţii în care poţi refuza şi evita anumite situaţii, chiar din cele enumerate de tine. Una dintre absolventele noastre a refuzat să lucreze într-o bancă, cu un salariu extrem de bun, tocmai pentru că i s-a cerut să vină la minijup şi decolteu generos ca să fie mulţumit clientul cînd dînsa … numără banii.
      Da, nu lucra este o soluţie în acest caz. Nu lucra acolo, astfel, în acest context.

      Ai atins un lucru dureros.. provocarea prin îmbrăcăminte, reacţii etc.
      Am intrat într-un birou în care erau mai mulţi bărbaţi şi una dintre surorile dintr-o biserică de-a noastră. Era cu spatele. Unul dintre bărbaţi a făcut o glumă porcoasă. A rîs cu poftă şi surioara noastră la rînd cu bărbătuşii. Crezi că mai are respectul pe care îl aveau altă dată mamele noastre care atunci cînd intrau într-o încăpere… bărbaţii şopteau… sssst, vine pocăita, lăsaţi porcăriile…

      Îmi pare rău pentru experienţa cu medicul… da, pesimistul are un avantaj extraordinar, poate fi plăcut surprins… Aşa că mai bine ai cele mai mici aşteptări.

      Ai punctat un lucru important… soluţii divine! Cred că avem cîteva prin Scripturi…
      Voi reveni la această temă foarte … pătrăţoasă! 🙂

  20. elisa zice:

    Feriti-va de ceea ce vi se pare rau…inseamna a nu sta in preajma unei singure persoane de sex opus mult timp,chiar de loc…v-am trimis doi cate doi…de ce? tocmai ca sa nu fie probleme.

    Este atat de necesar sa-ti cauti slujba potrivita;
    cu toate exigentele impuse stand sub acelas acoperis si ajungand sa-ti depeni supararile de acasa,imprietenindu-te
    cu o persoana de sex opus,poti aluneca pe nesimtite in capcana diavolului si sa nu sesizezi momentul alunecarii.
    Celalalt iti poate parea mai amabil,mai grijuliu,ca alta treaba nu are ,nu-ti poate crea problemele pe care ti le-ar face daca el ti-ar fi sot,vazandu-l intr-o lumina favorabila celui de acasa.
    Incepi sa faci diferente si sa-l vezi pe cel de langa tine mai potrivit,chiar daca e chiar mai rau.
    Carnea este tot carne,ispita o biruiesti daca iti smulgi si
    haina,lasand-o in mana ispititorului fugind cat te tin picioarele. 🙂
    Degeaba bravam cu impunerea exigentei in relatii,oricum noi umblam pe o alta Cale,dar…tocmai de aceea si Diavolul ataca cu mai multa indarjire.

    Masurile le luam inainte de a aparea probleme.Exclus un asemenea serviciu.
    Cred ca Domnul a facut femeie ca sa-i fie ajutor barbatului,
    nu vecinului.

  21. viorica zice:

    Elisa te rog sa ma ierti dar iar intervin . Cred ca m-ai iertat de prima confruntare .Am fost tanara si frumoasa ,am lucrat cu barbati dar niciodata nu am acceptat un gind macar rusinos sau un cuvint de avans , ba din contra am atras respect .Cat am putut le-am vestit pe Hristos si El m-a ajutat sa trec prin toate problemele .Solutia nu e sa stea femeia acasa ci sa fie pocaita,cinstita barbatului ei si lui Dumnezeu .Adama felicitari ai dreptate .

  22. elisa zice:

    Viorica,iertam ca sa fim si noi iertati,nu?
    A trecut uitarea peste „incident”
    E vorba de situatii speciale,de exemplu misionarii nu au ce cauta impreuna „un pastor si o misionara”desi ea era o fata f.credincioasa a avut experiente neplacute,nu numai ca erau pocaiti erau si pastori:adica cred ca erau pastori,dar nu erau si pocaiti.Tu zici ca”la noi la pocaiti”nu…
    Sora respectiva le-a spus sotiilor lor,dar ea era sa fac o depresie din cauza asta.
    Cred ca asta se putea intampla numai pentru ca nu s-au luat masurile de rigoare,participarea unei persoane in plus,in caz ca este un barbat si o femeie.
    Trebuie sa recunosti ca o femeie care are serviciu si mai este si mama,nu poate sa le cuprinda pe toate,nu mai are timp pentru sufletul ei,macar cat sunt copiii mici,pana la scoala ar trebui sa fie acasa .

  23. elisa zice:

    Moromete ai dreptate,
    cand s-au dus la ginecolog in Spania fiind copiii mei,doctorul s-a ofensat ca nora mea nu doreste sa fie consultat de el,fiind de serviciu si s-a programat la o alta data cand era o femeie-medic.
    Insa fiul meu a trebuit sa-i explice medicului cum gandesc ei,ca sa nu se supere.
    Cred ca acelas lucru este si cu privirea catre goliciunea celuilat si pacatuirea la mare.Vorbesc despre cei”imbracati” in costum de baie,in care ar trebui sa fii vazut doar de sot sau sotie,asta daca ai rusine si sfiala.
    Daca un frate ar veni in vizita si ne-ar surprinde in acest „costum”nu am muri de rusine? la mare e altceva?

    • Moromete zice:

      cum a facut fiul dumneavoastra trebuie sa facem toti. Sa dam toate explicatiile necesare, sa comunicam. O buna comunicare e esentiala, e sfanta.

      Si la mare poate fi cam acelasi lucru in unele cazuri. In locurile inchise, cu orizonturi umane si geografice inguste, suntem mai tentati, mai predispusi la a pofti.
      Cand la mare, la strand, alte ape sau plaja este mai multa lume, si este ziua, agitatie, sport cred ca tentatiile nu sunt asa de mari.
      De altfel se pot purta costume de baie clasice, decente care acopera mai mult din corp si sunt mai largi unele costume. Am vazut ceva in America.

  24. dumnezeueateu zice:

    Marius, sunt un pic intrigat de aceasta afirmatie:
    „DA, despre acel software al bărbaţilor am mai discutat pe blogul meu. Şi acela este creat de Dumnezeu, pus în noi, ca să reacţionăm cînd femeia pe care El ne-a dăruit-o este prin preajmă.”

    Ei bine, daca esti casatorit si apoi esti partener cu o tipa care e de zece ori mai potrivita pentru tine decat propria sotie (pe care acelasi software/hormoni a ajutat sa o iei in casatorie) de ce sa nu reactionezi cand dumnezeu iti daruieste o femeie potrivita prin preajma?

    Adica acceptam cu mare usurinta faptul ca suntem pacatosi si failibili dar nu putem gresi in alegerea sotului/sotiei?

    Daca nu ma insel doctrina stricta spune ca baietii ar trebui sa fie la fel de virgini ca si fetele la casatorie. Pai eu iti pot aduce exemple de baieti virgini care s-ar marita si cu dulapul daca le-ar spune ca a doua zi dupa nunta se transforma in… Shakira, sau Beyone sau whatever shakes booty on tv.

    Asa ca baietii se pot insela, femeile se pot insela (in alegerea partenerilor) si ar trebui sa indure cu stoicism cand li se da pe tava femeia pe care au asteptat-o de fapt?

    E ca poanta aia cu inundatul care se tot roaga la dumnezeu sa-l ajute si refuza toate barcile de salvare. Si dupa ce moare il intreaba pe dumnezeu „de ce nu m-ai ajutat”. La care i se raspunde „da’cele 3 barci ce erau”?

    Asa si aici, daca ai sfeclit-o in alegeri, nu e mai cinstit sa treci la pasul urmator decat sa traiesti o viata amara cu alegerea din tinerete?

    Ah, sigur ca putem intra in discutii eterne despre cum sa-i spui partenerului si cand sa te combini cu alalalt, dar nu e obiectul.

    Important e principiul si sunt sigur ca l-ai inteles.

    • Marius David zice:

      draga DEA,
      din nou perspectivele noastre pleacă de la două paradigme diferite.
      În concepţia creştină este sinergie. Dumnezeu îţi pregăteşte soţia potrivită şi tu o alegi, la fel ca la Adam. Adam avea de ales, cînd a văzut-o pe Eva între pere, mere, capre, găini, elefanţi şi „Femeie”. A ales singura femeie disponibilă pentru el!
      Cam aşa este şi în cazul meu… Dumnezeu mi-a pregătit-o pe Natalia, eu m-am îndrăgostit de ea şi fac tot posibilul să fiu compabibil cu ea, Nu există altă persoană mai compatibilă, mai de dorit, mai proaspătă şi mai fără riduri sau peri albi decît ea. Este singura!
      Sînt păcătos şi falibil şi tocmai de acceea mă feresc de orice ar putea concura cu Natalia.
      Dragostea este o decizie. Nu îmi vine! Numai la păsări le vine, la lei şi la tigri le vine şi la papagali.
      Oamenii iubesc după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, adică hotărîndu-se, punînd hotare în sens noician, vezi Cuvînt Împreună (scris aşa pentru că era scris cu soţia) despre rostirea românească.
      Acolo Noica are un text superb despre donjuanism.
      Din perspectiva asta nu m-am putut înşela cînd m-am căsătorit. VArianta este exclusă. Este a marriage made în heaven! 🙂

      Ha, ha, ha, mi-a plăcut enorm chestia cu dulapul. De altfel îmi place cum scrii şi îmi place ironia ta. Înmulţească-se comentatorii de acest fel 🙂

      revin, nu putem greşi în alegerea soţului sau soţiei, dacă o luăm pe calea cea bună, cu post şi rugăciune (iartă-mă că introduc iar categorii specifice paradigmei lmele de gîndire… ) pentru că Dumnezeu ne bagă cu capul şi cîte un şut în fund cîteodată în căsnicie…
      Acum descopăr cu uimire, laudă şi sute de Aleluia şi mătănii pentru ce m-am căsătorit cu Natalia şi cum Dumnezeu realmente m-a împins spre acestă căsnicie… este adevărat, oh, folosindu-se şi de fierbinţeala călcîielor mele şi de părul ei lung… 🙂
      asta numesc eu sinergie.
      Sigur că ne putem înşela atunci cînd nu ţinem legătura cu El şi ne ducem numai după pofte şi numai după călcîie. Am nenumărate cazuri în minte.

      În concepţia mea trebuie să trăieşti cu ce ai ales, este cea mai mare dovadă de bărbaţie, să iubeşti în ciuda dezamăgirlor. să rămîi lîngă femeia pe care ai ales-o, chiar dacă nu mai arată ca în tinereţe şi se face o scorpie… să iubim precum CRistos Biserica

      Deviza mea pentru toate petele de pe faţă şi ridurile soţiei mele, pentru toate defectele, chiar şi pentru dezamăgiri este Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi … de ce nu… SUFERĂ TOTUL.
      Pe baza unei astfel de dragoste se poate construi o căsătorie în care să petreci, cum a fost cuplul pe care l-am îngropat anul trecut … 72 de ani de căsnicie… ca doi hulubaşi…

      Dea, pînă acum n-am văzut nicio viaţă „refăcută” după divorţ.

      De obicei, cînd intrăm într-o altă căsnicie ne luăm pe noi înşine şi ne ducem acolo, ca acel călugăr care s-a refugiat de lume în mănăstire, dar a descoperit că luase lumea în el şi o dusese acolo…

      Cu mare simpatie…

      • dumnezeueateu zice:

        Eu am vazut viata refacuta dupa divort in cazul ambilor.
        Adica parintii mei au divortat pentru ca tata avea o idee fixa, ca trebuie sa fie complet indragostit de sotia lui. Cum ii trecea un pic cum pac!, alta. Si faptul ca si el si mama erau virgini si infierbantati cand s-au luat(aren’t we all) nu a ajutat de loc in a-si mentine familia.

        Totusi vad o siguranta la tine si nu pentru ca esti sigur pe tine ci pentru ca muncesti la a fi sigur pe tine.
        Adica daca o femeie mai potrivita ar aparea tu nici nu ai afla, pentru ca te tii departe de ea.

        Normal ca post-hoc nu poti spune ca ai luat o decizie gresita cand, in mare, totul merge bine in familia ta, dar recunosti ca te convingi singur de validitatea, sinceritatea si loialitatea ta.
        Adica te auto-convingi ca e cel mai bine unde esti.

        Nu zic ca e ceva rau in asta, chiar e o chestiune de apreciat si recunosc ca fac la fel, pentru ca merita.

        Dar zic: daca nici cea mai mare putere de auto-convingere nu te poate lamuri ca esti in relatia potrivita, daca esti intr-o casatorie cu un om care te abuzeaza psihic si fizic, daca fiecare zi a devenit un motiv de a te teme pentru viata ta, nu e mai bine sa pleci?
        Sa-ti protejezi viata si copii mai mult decat relatia, fie ea si consfintita prin slujbe si matanii?

        Eu n-as putea spune vreodata unei femei lovite sa se intoarca la sotul ei si sa se roage ca sa ii vina mintea la cap.

        In acelasi fel pot exista zeci de variante in care orice ai face e mai bine sa pleci.
        Stii cum sunt ateii, morala obiectiva e o piedica.

        In acelasi fel daca as deveni o povara pentru iubita mea nu as vrea ca ea sa ramana langa mine.
        Ma refer la o problema medicala irecuperabila gen stat in coma sau viitoare leguma (toate posibile pentru ca neg existenta zeilor).

        I-am spus ca nu ma astept sa stea langa mine si nici nu-mi doresc sa o faca, prefer sa ma scoata din priza.

        Dar asta e o discutie separata.

        • Marius David zice:

          draga DEa, te cred, sînt destui oameni cumsecade care nu au puterea supranaturala care ne trebuie pentru a face o căsnicie suportabilă între două persoane căzute în păcat. Asta se traduce liber… MINUNE. şi eu am văzut minuni.
          Există cupluri care, probabil, aşa cum spui… şi-au „refăcut” viaţa, deşi niciodată nu ştim ce pot ascunde oamenii în spatele apareneţlor…
          Îmi pare rău pentru experienţa ta personală. Da, muncesc la a fi sigur pe mine. Daca ai sti cît este de obositor 🙂
          Dragostea este o muncă de fiecare zi, un efort incredibil. Vine natural ca în muzică, după ce ai muncit o mulţime… apoi cînţi partitura ca şi cum îţi vine prima data…
          Dragostea este exact ca muzica.
          De asta îmi place muzica!:)

          pe de altă parte… sînt forate convins că sînt bine unde sînt şi de soţia mea… mă ajută în fiecare zi la asta… dimineaţa îmi montează zîmbetul pe buze şi seara la fel…
          Dincolo de asta şi lăsînd gluma… dragostea nu este autosugestie, yoga nu ajută deloc.
          Dragostea este un dar de la Dumnezeu pentru aceia care s-au hotărît … să rămînă în termenii Lui.
          TE hotărăşti… adică îţi pui hotarele… şi între aceste hotare El toarnă harul Lui.
          Dragostea, sper că nu m-ai înţeles greşit, nu este o chestie de strîns din pumni şi dinţi ca să îţi iasă. Presupune o putere supranaturală, ceva de dincolo de noi.

          Scripturile în care eu cred… şi iar aduc în discuţie chestiuni din afara paradigmeni noastre comune… spun Dumnezeu este dragoste, din El vine dragostea, orice fel de dragoste..
          Dacă ai vreo Biblie pe la îndemînă citeşte 1 Corinteni 13. Este un capitol şocant. La prima vedere pare că nu are niciun sens. La fel … şi 1 Ioan, Epistola. Este spre sfîrşitul Biblie. Pare că este scrisă de un om care Altzheimer şi uită ce a spus cu cîteva versete înainte… Fasinantă retorică.
          Nu vreau să te convertesc cu capcane ieftine, dar citind aceste texte îţi vei da seama de unde vin.
          Da, atunci cînd este vorba de protejarea vieţii, sigur că trebuie să protejezi viaţa, viaţa ta şi a copiilor, dar sînt foarte puţine cazuri de acest fel. Divorţurile de azi nu din astfel de cauze … se cauzează..

          Despre stat în comă… sînt gata să stau lîngă Natalia de aici şi pînă la moarte şi dacă rămîne în comă pentru următorii 20 de ani din viaţa noastră şi chiar mai mult… Doamne fereşte! Sper să nu trebuiască să fac asta… dar asta i-am jurat … la bine şi la rău… oricît de rău..
          Înainte de căsătorie un bătrîn al bisericii m-a întrebat:
          „DAcă are un accident cumplit şi îi rupe faţa aia frumoasă, dacă rămîne paralizată şi nu îţi va mai putea da sex aşa cum visezi tu, dacă ….”

          Am stat, m-am gîndit… mult m-a chinuit întrebarea asta, dar am spus DA.
          Da, este o discuţie separată, poate vom reveni la ea.

          Mulţumesc pentru input-ul tău că tot veni vorba de priză… 🙂

    • Sanyi zice:

      Oameni perfecti nu sunt, nu este nimeni perfect, iar daca o tipa care e de zece ori mai potrivita pentru tine decat propria sotie si care se lasa amagita de niste vorbe dulci si niste zambete placute, sa sti ca in alte ocazii cu un alt barbat tot atat de dragut ca si tine, are sa faca acelas lucru, se va indragosti de acela.
      Citeam pe undeva ca o data a fost intrebat un barbat la care sotia a gresit si daca el o mai poate ierta.
      Raspunsul barbatului a fost: nu poate sotia mea sa greseasca atata cat pot eu ierta.
      Acelas lucru pot spune si eu, sotia mea nu mai greseste deloc. Vorba lui Marius, dragoste iti pune o mahrama pe ochi ca sa nu vezi greselile sotiei sau al sotului, asa face adevarata dragoste.

      • dumnezeueateu zice:

        eu nu ma refer la flirturi si dulcegarii, ma refer la a ajunge la concluzia ca e de 10 ori mai bine cu ea decat acasa.
        ca preferi sa stai la munca 10 ore decat sa petreci 10 minute cu sotia.

        Eu stiu un personaj fictiv care spunea ca a lui casnicie e trainica pentru ca nu-si intalneste sotia decat pe pragul usii: el vine, ea pleaca.
        Ea lasa de mancare si lucruri de facut, el face si doarme, cand se trezeste pleaca si cand se intoarce o ia de la capat.

        Asa evita orice conflict 🙂

  25. Esential zice:

    Inchinarea e o decizie, umblarea cu Cristos e o decizie, a fii pocait e o decizie, a-ti iubi sotia/sotul in fiecare zi e o decizie… Nimic nu porneste de la sentimente. Ce porneste de la sentimente nu dainuieste. Azi iti vine sa iubesti pe sotia ta, maine nu vei mai avea chef daca te conduci dupa sentimente..mai intai e decizia, iar apoi sentimentele vor veni in urma deciziei tale.

    Adevar––Credinta–-Sentiment (cred ca e valabil nu numai in umblarea crestina)….

    ps.: Mi-a placut frate Marius ce ati scris despre dumneavoastra si sotia Natalia…

  26. Esential zice:

    Frate Marius eu stiu despre o femeie care a divortat si a ramas singura..iar peste 10 ani de zile, Dumnezeu a inceput sa faca mai lucrari prin ea: vindecari, evanghelizare masiva, etc. Cred ca Dumnezeu poate folosi vase slabe ca sa le faca de rusine pe cele tari- 1 Corinteni 1…

    p.s: si apropo nu sa recasatorit deloc. Sotul ei a parasit-o, pe campul de misiune, iar ea a fost facuta de rusine timp de 10 ani…ca apoi, Dumnezeu sa o ridice..

  27. viorica zice:

    În concepţia mea trebuie să trăieşti cu ce ai ales, este cea mai mare dovadă de bărbaţie, să iubeşti în ciuda dezamăgirlor. să rămîi lîngă femeia pe care ai ales-o, chiar dacă nu mai arată ca în tinereţe şi se face o scorpie… să iubim precum CRistos Biserica

    Deviza mea pentru toate petele de pe faţă şi ridurile soţiei mele, pentru toate defectele, chiar şi pentru dezamăgiri este Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi … de ce nu… SUFERĂ TOTUL.

    Amin ,Amin!
    Tineti-va bine de mana fr.Marius pina va veti intilni la poarta 7 .Vladimir Pustan saptamina trecuta a predicat in Constanta la un auditoriu de 1000 persoane .La sfirsit a inchiat .Fratilor cand veti ajunge la poarta raiului nu bijbiti sa ne cautam noi romani ne vom intilni la poarta 7 .Se referea la Noul Ierusalim cu 12 porti .

  28. Esential zice:

    Frate Marius, femeia nu era neinradacinata in Cuvant. Ea dorea din toata inima sa devina misionara si a crezut ca daca se va casatori cu un misionar visul si chemarea ei vor avea deveni realitate… si sa casatorit cu un om care avea aceasi chemare. Credea ca face bine. Dar el a parasit-o…a fost data afara din Biserica sau ea a iesit nu mai tin minte exct din cauza ca nu mai putea rezista din cauza rusinii si judecatilor din partea fratilor, si a plecat in alt oras unde si-a crescut fiica, pana cand Dumnezeu dupa ani si ani a ridicat-o si a imputernicit-o pentru slujire. Si nu predica o alta evanghelie. Era recunoscuta si apreciata de pastorii penticostalii din acea localitate…Dadeam un exemplu pentru ca dumneavoastra ati afirmat in comentariul lui deea ca „Dea, pînă acum n-am văzut nicio viaţă “refăcută” după divorţ”…Femeia aceasta de fapt a fost parasita nu a divortat ea de buna voie. Eu cred cu tarie ca Dumnezeu poate ridica un vas facut „vraiste” de consecintele pacatului daca acel vas se pocaieste. David dupa ce sa culcat cu Bat-Seba a suferit niste consecinte grave: i-au murit 4 fii, sabia nu sa departat din casa lui, Absalom s-a culcat cu tiitoarele lui in fata Israelului, etc- 2 Samuel 11, 16..Dar Biblia arata foarte clar ca Dumnezeu l-a binecuvantat pe David si dupa cadere. Evident multe semne de la „caderea de pomina” pe care a avut-o, au ramas si dupa moartea lui (Solomon l-a ucis pe Adonia).
    Eu cred ca scepticismul romanilor si a oricaror crestini in cazul lucrarilor Duhului Sfant vine din cauza faptului ca nu au vazut, sau chiar experimentat pe viu astfel de lucrari…Nu cred ca e vorba de necredinta sau altele.

  29. Esential zice:

    :))))…Frate Marius v-ati indragostit la prima vedere, dar oare aceea dragoste a rasarit in inima dumneavoastra in fiecare dimineata atunci cand v-ati trezit si ati vazut-o pe sotia dumneavoastra..??? Daca raspunsul e afirmativ atunci sunteti „Unic”..:)))..o exceptie…vorba fratelui de la cursurile de ebraica cand ne tot spunea ca limba ebraica mai are si exceptii…:))))
    EU cred cu siguranta ca sunteti indragostit de dansa, datorita faptului ca decideti sa o iubiti in fiecare zi, adica sa impliniti 1 Corinteni 13..am zis bine..???

  30. elisa zice:

    Esential,gresesti total cand vorbesti de casatorie fara sentimente,doar nu om fi robotei . 🙂
    Dumnezeu ne-a creat asemeni Lui cu dragoste,bunatate…
    pe Dumnezeu cum Il iubim?
    El ne-a dat INIMA pentru asta . 🙂
    Domnul nu uneste doi oameni care nu se iubesc,
    cum poti lua in brate o femeie pe care nu o iubesti . 😦

    Trei zile si trei nopti de post i-au trebuit lui fiul meu ca sa fie SIGUR ca nora mea este cea pe care Domnul a hotarat-o.
    Cred cu tarie ca pentru un asemenea pas,trebuie sa postesti si sa te rogi;cand ai siguranta ca Domnul ti-a dat tovarasul de viata,chiar relele le primesti ca din Mana
    Lui,stiind ca El le -a ingaduit pentru desavarsire.
    Daca nu ai siguranta asta,atunci iti vei face reprosuri la orice suparare,zicand-ti ca „poate” Domnul nu a vrut ….

  31. Esential zice:

    Draga Elisa, ideea era ca iubirea adevarata nu se bazeaza numai pe sentimente, deoarece ele azi sunt, maine nu sunt. Azi il iubesti pe sotul tau, maine cand te enerveaza si ai poate un sentiment de manie pe el, spui lucruri urate, vrute si nevrute la adresa lui. Spuneam ca iubirea aproapelui e o decizie: „Decid sa iubesc, decid sa-l iubesc, sa o iubesc”..Daca insa iti iubesti aproapele (il saruti, ii face serivicii, ii dai cadouri, o/il ajuti) doar cand simti ceva la nivel de sentimente parerea mea, este ca nu e iubire adevarata….Si am spus ca daca iei decizia sa iubesti, sentimentele vor veni in urma deciziei tale de a iubi, adica vor veni si ele. Si am ilustrat acel vagon..Asta a fost ideea mea.
    E clar ca nu se poate casnicie fara sentimente. Dar e foarte adevarat ca sentimentele nu sunt veritabile si relevante daca nu sunt rezultatul sau consecinta deciziei de a iubi…

  32. Esential zice:

    Frate Marius, ati primit emailul meu pe david???

  33. elisa zice:

    Esential,
    barbatul din Scriptura trebuie ,e o porunca,sa iubeasca(cu sentimentul iubirii . 🙂
    asa precum a iubit Hristos biserica,sa se jertfeasca pentru ea…
    Hotarat ca mergem inainte cu decizia iubirii fata de sot/sotie,insa intelept este sa ne ferim de priljurile
    pe care ni le scoate in cale Vrajmasul;el mai ales la asta umbla mult destramarea familiei.

  34. Sanyi zice:

    Marius, era vorba ca o s-o citim prelucrata scrisoarea ce ai primit de la „Suflet ranit”. Astept sa o citesc si eu.

    • Marius David zice:

      SAnyi, nu am avut timp să o termin și persoana în cauză încă este ezitant pentru că își expune familia… Nu am cum să îl convin și nici nu vreau să pun presiuni asupra dînsului… se face foarte vulnerabil, după cum îți dai seama.

  35. viorica zice:

    Adevarul e ca tinerii de astazi gindesc prea usuratic in privinta casatoriei .Dar nici pastorii nu se ocupa de educatia lor .Eu cand m-am casatorit nu am avut timp sa-mi cunosc partenerul el din Banat eu din Dobrogea .Dar am pus inaintea Domnului si m-am increzut in Domnul .Nici o casnicie in lume nu poate fi perfecta dar, daca il avem pe Isus a treia persoana in familie, totul merge perfect .Cunosc tineri care s-au despartit la numai 3 luni dupa casatorie .Ce nerusinare ,spui inaintea Domnului ca vei sta cu partener-partenera pina la moarte si in bine si in rau si dupa 3 luni nu iti convine si desfaci casatoria fara motiv .Ce se intimpla in lumea de azi ,am ajuns nesimtitori la vocea Domnului ,am pierdut controlul ? Nu ne miram dece bisericile sant cum sant ,cu asa crestini mai bine lipsa.Doamne, cerceteaza poporul Tau tineretul Tau , vezi unde suntem gresiti si du-ne pe calea mantuirii !

    • Marius David zice:

      Viorica, toți tinerii totdeuna au gîndit ușor în vederea căsătoriei într/un fel, pntru că nu au știut ce-i așteaptă.
      Căsătoria devreme are avantajul inconștienței. Este așa de bine ca naivitatea și lipsa de experiență să te ducă de nas…
      cu cît zăbovești mai mult cu atît mai complicat.

  36. Esential zice:

    Frate Marius, ati primit emailul din partea mea pe david???

  37. adriano zice:

    Draga Marius , m-am nascut intr-o familie de crestini , am facut misiune ,am facut lucrare de tineret in biserica , pe strada si instituti publice . Cine zice ca nu o sa cada niciodata , sa se mai gandeasca … Am cazut si numai Dumnezeu m-a ridicat , nu dupa ce m-am rugat , ci dupa ce am strigat saptamani la rand si cu adevarat mi-am plans pacatul . Colega sotiei arata de 10 ori mai bine , pentru ca era si cu aproape 10 ani mai tanara si nici copii nu nascuse , ba chiar avea statut de fotomodel . Deci , cine zice ca nu o sa cada niciodata si el sau ea sunt crestini perfecti , atunci au coleg de birou pe Baba-Cloanta . Nu a fost nevoie sa fiu inchis in birou cu ” colega ” , ci doar s-o vizitez de cateva ori pe sotia mea si sa trec , in fuga , si prin biroul alaturat . De acolo , a stiut Sata ce are de facut …Slava Domnului ca mi-a ajutat ! Nu am cuvinte …

  38. Sînt convins că raționamente la fel de nobile au dus la nasterea Shariei. Să ne anunțați și pe noi cînd începeți să închideți femeile în casă în România sau cînd începeți să le flagelați. Ca să ne luăm bilete în Turcia.

    • Marius David zice:

      draga Virgil, este o exagerare nefericită ce spui tu.
      1. Femeile sînt soţiile noastre.
      2. Nu le-am închis în casă. soţia mea a ales asta şi este regina casei, nu sluga.
      etc.
      am mai scris despre asta pe Patratosu si voi mai reveni.
      Despre avantajele femeii casnice, gospodine, dispretuita pe alocuri zilele astea, mai multe pe http://www.visionforum.org

      • Draga Marius,
        In primul rind permite-mi sa imi exprim consternarea. Exagerare nefericita este ceea ce ai scris si sugerat tu aici. Nu ce am spus eu. De fapt daca ceea ce am spus eu este o „exagerare nefericita” aceasta se intimpla doar pentru ca ceea ce am scris nu este decit o simpla si succinta rezumare a ceea ce ai scris tu. Evident ma puteam apuca sa analizez si sa disec ce ai scris tu si ce implica ceea ce ai scris tu dar am fost acuzat de prea multe ori ca scriu prea mult, prea lung sau prea amplu asa ca am preferat sa fiu succint. Tin sa precizez ca niciodata nu scriu ceva pe scurt fara ca in prealabil sa ma asigur ca pot sustine (si pot invinge) intr-o polemica asupra acelei controverse.
        1. Dragul meu, un alt obicei de-al meu este sa nu vorbesc despre ce nu stiu sau despre cine nu cunosc. Pe sotia ta nu o cunosc si de aceea nu mi-am permis sa vorbesc despre ea. Un alt principiu este sa evit transformarea unei discutii de principii intr-una personala. Incarcatura emotional se poate dovedi exploziva. Am vorbit doar despre subiectul ridicat de tine aici si despre asertiunile pe care le faci. As prefera sa nu fiu acuzat pe nedrept, desi ca si crestin ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta.
        2. Eu m-am referit la implicatia sigura pe care o aduce rationamentul tau (totalmente gresit daca ma intrebi pe mine). Din nou, m-as simti mai bine daca nu am duce discutia in zona personala pina cind nu o clarificam in zona de principii. Nimeni nu a spus ca sotia ta este sluga. Desi, daca ar fi sa merg pe mina raspunsului tau, ma indoiesc ca majoritatea sotilor musulmani care sustin shariah si-ar considera sotiile drept slugi. But again, parerile noastre pot fi simpatice dar sint subiective. Ceea ce are importanta sint principiile. Iar parerea mea este ca princiipiile care se pot trage din ce ai scris tu sint si incorecte si periculoase. Desi, asa cum am spus in primul meu comentariu, nu ma insel de bunele intentii care se afla in spatele lor.

        In finalul raspunsului tau vorbesti despre femeia casnica, gospodina, „dispretuita pe alocuri zilele astea” (remarca oarecum „out of the blue” si oarecum lipsita de pertinenta in contextul initial) si am asa dintr-odata senzatia ca fie ai tu o alta „suparare” iar textul asta a fost doar un pretext, fie esti evanghelistul femeii casnice iar ideea de femeie profesionista iti sta in cale ca un fel de spin si urmaresti sa o descalifici. Evident, toate astea sint doar supozitii. Dar incerc si eu sa identific o logica in ce scrii tu. Pentru ca mi se pare destul de bogat, cu femei profesioniste, sex, psihanaliza biblica, gospodarie, cabina unei masini, sandviciuri, politie, un barbat aratos, energie dialogica, si lista poate continua.

        • Marius David zice:

          Draga Virgil,
          Let s agree to disagree… 🙂
          1. Cred că tu ai dus prea departe ideea din postul meu, la ultimele consecințe, eliminînd cîteva linii de ghidaj și parametrii absolut necesari, cum ar fi dragostea familială, paradigma de gîndire creștină. Nu ți se pare că de la postrea mea despre o femeie are petrece cîteva ore bune pe zi cu un alt bărbat, ai ajuns prea repede la biciuire. Aici protestez eu că nu am fost înțeles greșit sau că ai caricaturizat ceea ce am spu eu.
          2. Nu cred că avem deocamdată, în acest caz, un obiect de polemică sau controversă. Poate că mie îmi scapă.
          3. sînt de acord, putem discuta la nivel principial, fără a implica sentimentele și subiectivitățile noastre. da, cred că putem să încercăm să discutăm la nivel principial chestiunea. Eu discut problema organizării casei după modelul oriental,clasic, vechi, Proverbe 31, o femeie foarte activă, nu la cratiță, nu aruncată în curtea din spate a casei, o femeie care are inițiativă, dar care are teritoriile de acțiune bine delimitate de cele ale bărbatului ei. Fiecare își limitează ÎN FAVORAREA CELUILALT teritoriul de influneță și acțiune. Cam așa citesc eu Proverbe 31. Am un studiu pe tema asta. Poate că voi avea timp să îl transcriu după varinta audio în vreun week/end.
          4. Din nou, ai ajuns și nu văd calea pe care ai ajuns acolo, de la mirarea mea că o femeie lucrează într/un mediu plin de bărbați și practică o meserie care pare a fi destinată bărbaților, petrece timp mai mult cu un alt bărbat, în afara casei ei, lăsîndu/și copiii în grija bunicilor.. etc. de aici și pînă la închiderea la cratiță și biciuire… este cale lungă, prea lungă. Dar poate că nu văd eu toate implicațiile. Voi mai medita în lumina celor spuse de tine.
          5. Spui ca principiile pe care le trag eu sînt incorecte și periculoase. Poți dezvolta te rog? Care principii? Incorecte față de ce? PEriculose pentru cine? Pentru o persoană? pentru femei? pentru status quo?
          6. nu sînt evanghelistul femeii casnice și nici nu caut să descalific femeia profesionistă. Spun doar atît: că, atîta vreme cît o femeie are copiiîn casă, prioritatea ei numărul 1, și a soțului, se înțelege, trebuie să fie copiii, nu meseria. vorbesc de naștere timpurie, de realizare profesională amînată, de inversarea unor priorități, am colege care sînt doctori în științe și le prețuiesc foarte mult și sînt foarte pricepute la ceea ce fac. Nu sînt taliban,nu sînt adeptul izolării femeii în viața socială etc.
          Deja, avînd copiii atît de mari, ne gîndim what s next … cu mine și Natalia. În curînd s-ar putea să fim empty-nesters.
          Cred că creionarea unei asemenea probleme în linii groase și doar alb sau negru… ori casnică … ori profesionistă…. mi se pare o alegere proastă.
          Eu am relatat un caz, extrem, este adevărat…. dar … deocamdată extrem și rarissim, pentru că societatea noastră se îndreaptă spre o înțegere proastă a egalității dinter bărbați și femei.

          Dacă mă întrebi pe mine… între un egalitarism simplist definit sociologic și un personalism dialogic definit pe baze trinitariene în abordarea familiei… optez pentru cel de-al doilea.
          Aș aprecia dacă n-ai folosi ironia chiar la orice paragraf. Ironia are locul ei. Și eu o folosesc adesea, dar face să își piardă efectul dacă facem abuz.
          S-ar putea să fiu iar acuzat de ton didacticist și de intenția de a fi paternalist, dar aș vrea să nu descurajăm prin ton pe alții mai timizi.
          Mulțtumesc de înțelegere, Virgil!
          Cu multa apreciere pentru mintea ta ascuțită și pentru modul în care pui problemele.
          Realmente opoziția ta mă ajută 🙂

          • Iti promit ca nu am uitat ca iti datorez niste raspunsuri aici. Iti voi raspunde cit de curind.

          • Marius,
            te asigur ca, asa cum am spus, am elemetele necesare pentru a-ti demonstra unde gresesti cu acest text si care sint pericolele si erorile pe care le propagi cu el. Dar, ultimele acuzatii pe care mi le aduci in alte situatii si/sau modul in care folosesti elemente care nu au nici o legatura cu subiectul discutat ma conving ca un dialog si o controversa de idei cu tine sau pe blogul tau este o din pacate iluzie. Si o spun cu toata sinceritatea si regretul. E posibil sa te autoilzionezi sau sa o faci deliberat. Nu pot fi sigur cu privire la asta. Dar, in momentul in care nu iti mai place argumentul meu sau cind eventual nu te laud sau cind nu te perii, asa cum majoritatii pastorilor de altfel le face o mare placere, sau cind eventual tu nu mai ai argumente, fie ma apostrofezi ca scriu prea mult (desi cind scriu scurt ma acuzi ca m-as referi la persoane la care de fapt nu ma refer), fie te legi de evanescentul aspect al tonului care este cea mai ieftina gaselnita de vreme ce m-am straduit in mod repetat sa menajez pe absolut oricine desi altii m-au ofensat si atacat personal PE BLOGUL TAU in cel mai josnic mod INAINTE CA EU SA MA LEG DE PERSOANA CUIVA si fara ca tu sa iei o atitudine fata de atacurile lor ca si gazda corecta cum banuiesc ca iti place sa fii perceput, fie imi rastalmacesti cuvintele (despre asta iti voi exemplifica sub alt text) incit imi dau seama ca e zadarnic sa sper intr-un dialog corect. Oricit as fi vrut sa cred asta. Recunosc, again, am fost un naiv. Imi cer scuze. Cind ma gindesc sa scriu acum ceva aici am senzatia profunda a unui spatiu incorect care vrea sa para corect si inedit in spatiul evanghelic (pentru ca altfel ar fi doar un blog-fundatura cu aroma religioasa dar pe care l-ar vizita doar rudele si prietenii). Dar, fie ca urmareste sa amageasca sau se autoamageste (nu imi este clar), in esenta nu reuseste decit sa creeze senzatia ca si evenghelicii ar avea preocupari interesante dar cind se pune problema discutarii oneste, autentice si curajoase a oricarui lucru se ajunge din pacate (iar tu patronezi chestia asta) la vechea abureala caragialeasca la care sint asa de mesteri romanii si se pupa cu rivna piata’ndependentii. Adica, sa vorbim despre lucruri dar… sa nu chiar spunem lucrurilor pe nume. Sa spunem ce gindim dar… sa o spunem pe „un ton” care de fapt sa insemne la urma urmei ca de fapt am tras cu pusca cu dopuri. Sa spunem ce gindim dar… sa nu il contrazicem pe Marius David.
            Dragul meu, sa stii ca este extrem de simplu sa obtii un astfel de blog. Pastorii romani se inconjoara cu yes-man-i de cind e lumea. E traditie bisericeasca. Te asigur ca ai si dreptul si posibilitatea ca aceasta dorinta sa iti fie indeplinita. De aceea eu nu voi mai continua dialogul sub acest text. Desi te asigur ca aveam un raspuns. Din punctul meu de vedere insa este un mediu pe care din pacate deja l-ai viciat. Si iti marturisesc sincer ca nu am urmarit asta si ca am venit cu inima si mintea deschisa (desi cu anumite temeri). Ca de obicei, it was too beautiful to be true. Evident, s-ar putea ca tu sa iti exprimi regrete si si incepi acel blame game punind pe seama mea incapacitati de adaptare, nedorinta de colaborare, blah, blah blah. E o litanie pe care am auzit-o de nenumarate ori cind oamenii religiosi simt nevoia sa shift the blame. Cind vei vrea dialog onest, curajos si corect pe tema asta, ca de altfel pe orice tema, ma anunti. Eu imi pastrez aceeasi disponibilitate.

      • Monica P. zice:

        Un alt site care merita explorat este http://www.ladiesagainstfeminism.com Sunt si eu una dintre ele :-), sotie, mama si regina a casei (si n-as schimba asta cu nimic).

        • Marius David zice:

          Monica, Poţi să ne spui mai multe despre experienţa ta?
          Faci şi homeschooling?

          • Monica P. zice:

            Cu placere, desi trebuie sa ma infranez, pentru ca e un subiect despre care pot vorbi/scrie in nestire. 🙂 Sunt lucruri in care cred cu pasiune.

            Cand m-am casatorit, acum 10 ani, intelegeam rolul biblic al sotului crestin (de a fi capul familiei), si doream sincer sa-i fiu un ajutor potrivit, dar aveam inca multe lacune (nu vreau sa spun ca acum nu as mai avea de invatat 😉 ). Din pacate – cel putin asta a fost experienta mea in mai multe locuri – nu prea se invata in bisericile romanesti lucruri practice, pe baza Scripturii, despre cum sa traiesti biblic in familie, cum sa-ti educi biblic copiii (adica nu doar sa-i aduci la biserica si sa-i inveti sa recite poezii acolo) si, in general, despre cum sa-L slujesti practic pe Dumnezeu (prin asta intelegand cum sa traiesti pt Dumnezeu in tot timpul saptamanii, in mod integru, nu doar cum sa canti/reciti la adunare duminica). Asa incat, desi aveam dorinte bune, cu pusul in practica era mai greu … asa e mai ales cand trebuie sa-ti formezi propriile traditii sanatoase de familie luand-o de la zero, pentru ca nu ai avut modele de la care sa poti invata cum se traieste crestin in familie…

            La inceputul casniciei, in primul an, inca am mai lucrat in afara caminului – nu pentru ca aveam nevoie atat de disperata de bani, ci pur si simplu pentru ca nu ne-am dat seama atunci ca exista ceva mai bun. In timp, Dumnezeu ne-a invatat in diverse feluri – prin Biblie, in primul rand, prin alte carti crestine grozave (pt cine are acces la carti in limba engleza, recomand cu caldura o carte excelenta de Elizabeth George, A Woman After God’s Own Heart), prin cativa oameni pe care i-am admirat pentru felul cum traiau… A devenit convingerea noastra profunda ca este voia lui Dumnezeu pt femeia casatorita, ca prioritatile ei, dupa Dumnezeu Insusi, sa fie sotul, copiii si caminul ei. (Nu ma refer la femeile vaduve, la cele parasite de soti, care nu au incotro si trebuie sa castige bani pt familie, sau la orice alte cazuri imposibile care sunt aduse uneori ca obiectii.)
            Pentru niste pasaje care au de-a face cu rolul femeii, vezi, de exemplu, Genesa 2 – crearea femeii, Deuteronom 6 (prin extensie, legat de rolul parintilor, care in primul rand trebuie sa fie ACOLO, ca sa-si poata invata copiii), Proverbe 31, 1 Timotei 5, Tit 2…

            De atunci, suntem martori in primul rand ca se poate trai asa si in ziua de azi, chiar daca asta implica niste sacrificii (banesti); iar in al doilea rand, ca e o bucurie si o satisfactie imensa pentru o femeie sa puna in practica prioritatile pe care le-a randuit Dumnezeu. Nu sunt genul de femeie care nu are orizonturi mai largi decat mult pomeninta ‘cratita’ (am studii superioare, un masterat – nu ca se masoara prin astea neaparat inteligenta, dar ca sa aveti imaginea corecta), dar ma simt pe deplin implinita. Cum spunea Edith Schaeffer, una din autoarele mele preferate, cineva trebuie sa creeze amintiri de familie si sa-si asume sarcina de a face din familie o lucrare de arta, de a decora caminul, de a pune la cale surprize, de a vedea familia ca ceva pt. care merita sa te lupti, ceva care merita sa fie cariera, ceva care merita efortul dificil de a educa un copil ca sa devina evlavios, cu toate sarcinile implicate in conducerea unei gospodarii. Sa transformi o locuinta (apartament sau casa, nu conteaza) intr-un camin… (Nu ceva in genul unui hotel, in care membrii familiei se intalnesc in trecere, pe fuga, ci un camin cald.) E un rol binecuvantat.

            Cineva mi-a spus candva ca ma ‘plafonez’.. si de fapt e exact invers. Dumnezeu a facut sa-mi infloreasca creativitatea in multe domenii in acest timp. Si de ce le-as darui doar resturile celor despre care spun ca sunt oamenii cei mai importanti din viata mea? Doar timpul ramas dupa ce am lucrat pt. altii, cand sunt obosita si secatuita (sau eventual anii de la pensie)? De ce sa nu le dau ce am mai bun?

            Inchei cu un citat preferat dintr-o carte de Elizabeth George (regret ca nu mai am acum timpul sa-l si traduc):

            „Finally, home is you, dear one! And what you are is what your home is. And what you do (or don’t do) is what your home becomes. Your home can be a paint-by-number, crude-but-heartless and immature attempt … or a masterpiece worthy to be hung in the halls of heaven, a work of art that tryly brings honor and glory to God (not to mention a work of art whose beauty and joy and order bring peace of mind and well-being to the souls of those who reside there). Home is a gift that you choose to give (or not give) to your family.

            „And making a home is a sacrifice. It’s always a sacrifice to get out of bed in the morning, or out of your easy chair in the afternoon, or off your couch in the evening and get the work of home done. But it’s our magnum opus – our life’s crowning work. It’s always a sacrifice to do what we must do rather than do what we want to do. It’s always a sacrifice (and a battle!) To get our energies and efforts into gear rather than to lounge and to laze. Your home and homemaking tells the whole watching world, beginning with your precious ones at home, what you are. What you are all about. What your heart is like. And where your heart is. What you value. Whether you’re neat or sloppy. Whether you love or loathe your family.

            „Homemaking is an art, and you (and I!) have the privilege of expressing and developing all your talents there in a little place called home. You get to build . . . beautify . . organize . . . create . . . fuss . . . express yourself. You get to read and study and grow and master nutrition, finances, horticulture, design, wardrobe, etc. and you also get to shape your children, to give their precious lives a bent toward God. To nurture their souls with the good things of God. To pass on the truth about Jesus to one more generation. And to do so means you’ve got to be dedicated, organized, and a woman of purpose. And you’ve got to have the spunk and energy to follow through on all the dedication, organization, and purpose that answering God’s high calling to homemaking requires.

            „Oh, that we would embrace this essential for godly living! That we would own and accept God’s high calling to homemaking, to make our house a home.” (Elizabeth George, A Woman’s High Calling, Harvest House, 2001, pp. 259, 260).

            La a doua intrebare pe care mi-ati pus-o, raspunsul e afirmativ. 🙂

            Va cer iertare pentru o postare asa de lunga, se pare ca nu m-am infranat prea bine. 🙂 Puteti edita mesajul daca sunteti de parere ca ocupa prea mult spatiu.

            • Marius David zice:

              Îţi mulţumim pentru deschiere şi transparenţă, Monica!
              Mulţumim şi pentru citate!
              Deci eşti… fericită? Nu eşti frustrată de închisul în casă?
              Soţul tău nu este un tiran?
              se poate şi aşa?

              • Monica P. zice:

                M-au amuzat întrebările retorice, l-am şi tachinat azi pe ‘tiran’. 🙂 Acum câţiva ani, citisem un foarte simpatic şi scurt articol în „România Liberă” despre felurile de femei pe care le-ar prefera bărbaţii ca soţii. Concluzia, bazază pe statistică, era: bărbaţii cu studii superioare şi slujbe mai bune îşi doresc soţii cu un IQ mai redus, adică o soţie mai tradiţională, care să se îngrijească de cămin! M-a amuzat atunci teribil formularea… Dar cum ar putea de fapt vedea lumea ceva de valoare într-o astfel de viaţă? Pentru ea, valoarea supremă e promovarea sinelui, nu dezvoltarea unui spirit de slujire. Totul pare o nebunie.

                Le doresc tuturor tinerelor să aibă parte de aşa un ‘tiran’ 🙂 cu care să se căsătorească – e unul din cele mai bune lucruri pe care le-am făcut în viaţa mea (deşi mă ţine închisă în casă – glumesc!). Mă şi cuprinde mirarea cum de mi-a dat Dumnezeu exact omul de care aveam nevoie şi cu care să mă potrivesc aşa de bine… e incredibil şi absolut nemeritat. Nu că el ar fi perfect (iar eu sigur nu sunt), dar lucrurile în care suntem deficitari sunt aşa potrivite încât ne completăm perfect. 🙂

                Greutăţi am avut/mai avem destule şi am trecut printr-o mulţime de lucruri împreună în aceşti ani. Dar pot să spun sincer că sunt fericită. Singurul eventual motiv să fiu nemulţumită ar fi că încă nu sunt pe deplin aşa cum mi-aş dori să fiu. Am citit acum câteva luni pe net scrisoarea pe care a lăsat-o Ray Ortlund familiei sale, pentru a fi găsită după moartea lui. Citisem câteva cărţi de Anne Ortlund şi m-a impresionat mult scrisoarea, mai ales pasajul care se referă la ea. Îl citez aici:

                „Iubita mea Anne mi-a fost prietenul cel mai preţios. Dacă încâ mai e în viaţă când citiţi aceasta, ştiu că o veţi trata bine. Când va merge în cer, Dumnezeu îi va da panglica albastră [recunoaştere a unor realizări excepţionale] şi medalii de aur. Ce femeie şi soţie grozavă! M-a iubit şi mi-a stat alături cu loialitate toată viaţa noastră împreună. Iar cei din urmă ani ai noştri au fost cei mai buni. Fie ca Dumnezeu să o răsplătească pentru munca ei din greu, pentru spiritul ei iertător, pentru credinţa ei neabătută şi felul plin de entuziasm în care a acceptat viaţa, aşa cum venea ea. E o femeie a lui Dumnezeu… Cadillac-ul meu. Ne vom întâlni de partea cealaltă şi vom cânta un duet de laudă la adresa lui Dumnezeu. După cum ştiţi, Psalmul 34:3 a fost versetul nostru. Nădăjduiesc că aţi văzut că L-am înălţat într-adevăr pe Domnul.”

                Asta îmi doresc să se poată spune şi despre mine…

              • Marius David zice:

                Excelent, Monica!
                Mă bucur pentru fericirea voastră în cămin. Ar trebui să facem o colecţie de astfel de poveşti de dragoste.

        • Marina zice:

          Buna, Monica!M-am bucurat mult sa citesc din experienta vietii tale si as vrea sa imi spui mai multe despre tine.Crezi ca am putea lua legatura pe mail?

  39. agnusstick zice:

    Sa te lasi dominat de un om valoros pt mintea si sufletul tau este un lucru greu. Eu fac asta zilnic cu sotia mea, ca sa nu observe ca iese ca mine in 98,17% din cazuri (media multianuala). Multumim Marius pt lectile despre familie (inclusiv crestina) de pe acest blog!

  40. agnusstick zice:

    Erata: mintea si sufletul s(t)au

  41. Pingback: Răspunsuri la Întrebări după Iris despre “crătiţiste”, “independente”, “călugăriţe” fără voie, Zoe şi Bios « Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.