Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Depinde si de cati ani are Nathan… Presupun ca sub 7. E buna nuiaua, dar la timpu’ ei…
Acuma am vazut in postu’ anterior ca are 5… 🙂 Deci da, merge nuiaua.
Fratele meu, cand era mic, avea o rugaciune preferata…
„Doamne Isuse, ajuta-ma sa fiu cuminte si sa fac ce vreau eu”. 🙂 😀
Asta e stilul romanesc numai cu nuiaua , care mai tarziu devine pumni si picioare , la alte variante de disciplina nu ne gandim . Mai tarziu la maturitate tot nuiaua , cea din Ps 23 , ne tine nebunia in frau . Dumnezeu ne disciplineaza`intr-atatea variante ca ar fi bine sa le invatam .
wes, copiii care n-au gustat nuiaua ,ori sunt bolnavi ori ignorati de parinti.Nu se pun in discutie nici pumnii si nici picioarele.
Baietelul meu are 4 ani jumate si a necesitat disciplinarea in special ca nu voia nici in ruptul capului sa stea in biserica pana pe la vre-o doi ani dupa cateva aplicatii,(nicidecum exagerari )a inteles ca nu are alta cale si multumesc Domnului ca acum chiar ii place in biserica si zic eu ca e cumintel.Il mai pedepsesc din cand in camd si acum dar mult mai rar, ne intelegem cu vorba.
Si eu am „primit”, de la parintii mei si le multumesc pentru asta.
Daca e nuiaua cu dragoste nu face rau nimanui ci dimpotriva.
daca nu imparte jucariile nu cred ca nuiaua e o solutie, trebuie gasite alte metode, parerea mea. De exemplu, fiindca Nathan a incalcat intelegerea i se luau avioanele si statea fara sa se joace deloc cu ele.Nu sunt contra nuielei, dar in caz ca se foloseste nu va mai avea efect daca e unica metoda de educatie. Apoi depinde si de copil, unii sunt foarte intelegatori si asculta cand le explici, sau cand esti consecvent in alte tipuri de pedepse, iar altii au o fire mai dificila si parintii trebuie sa aiba mai multa rabdare cu ei.
Vio,mi se pare exagerat sa pedepsesti un copil de doi ani ca nu sta in biserica. Uneori si adultii se plictisesc in biserica, dar un copil mic.
Nu pot sa spun ca a fost nu stiu ce pedeapsa, dar era foarte incapatanat si nu facea decat ce-i placea lui, ii vorbeam si il deeterminam sa ma priveasca in ochi cand ii vorbeam pan cand ne-am inteles.
In cazul baiatului asta s-a potrivit.
Cu fetita care are 8 ani a fost altceva,alt temperamnet,alt fel am procedat cu ea.
Daca nu l-as fi tinut in biserica, s-ar plimba si acum pe afara.Oricum nu pot ei sa stea ca sfintii pe perete dar nici nu poti sa le permiti sa faca ce vor.
Normal ca pedepsele sunt felurite,il privezi de un lucru sau altul, il pui la colt…(de la caz la caz)
A propos Irina, ai copii?
se spune ca pana nu ai copii esti un parinte perfect,crede-ma asa este, si eu am fost mama perfecta pana nu am devenit mama, apoi…
Vio, ai procedat foarte bine, epntru fiecare copil trebuie altfel de disciplină.
Noi avem doi copii, complet diferiți unul de celălalt.
O fiică de 17 ani, care a crescut frumos și este cuminte, seamană cu maică-sa 🙂
și un băiat , care ne dă ceva bătăi de cap, ca să ne smerească, seamănă cu mine 😦
pentru fiecare copil trebuie metode diferite, așa cum face și Dumnezeu cu noi…
Homeschooling, o metoda pe cat de biblica pe ata de eficienta. Un grup de frati care sustin acesta metoda de invatamant au fost la biserica noastra in urma cu doi ani si ne-a placut ideea dar nu stiu cum s-ar putea aplica in tara noastra.
Eu, personal (daca n-as avea ratela banca),as sta cu copiii acasa.
Mult mai benefic ar fi din toate punctele de vedere.
Vio, va veni și vremea asta, s-ar putea ca Andrei să aibe parte, dacă proiectul de lege la care visăm va trece prin toate filtrele ..
da, Vio, am doua fetite (5,4 ani si 2 ani) si a treia se va naste in octombrie, cu voia Domnului :))
nu iti contest metodele de educatie, ma gandesc doar ca pentru un copil mic e foarte greu sa petreaca in biserica tot atata timp cat petrece un adult (stand linistit), de aceea, din punctul meu de vedere pedeapsa nu are sens in acest caz. Mai degraba copilul trebuie sa stea la slujba in mod progresiv, in functie de varsta si de temperament.
Irina, să-ți trăiască fetele. Dumnezeu să vă ajute să le creșteți mari și sănătoase.
Aici depinde de noi, cum facem slujba la biserică, După cum probabil ai intuit, în bisericile neprotestante slujba poate deveni mai interesantă pentru copii, mai ales că în anumite părți ale acesteia sînt implicați și ei în mod direct.
Avem seri întregi în care este program făcut de copii.
mai mult, obiceiul, disputabil dealtfel, în bisericile noastre este să trimitem copiii pentru o oră la propria lor oră de studiu duminical, unde li se explică Evanghelia pentru ei.
Nu vad cum sunt parinti extraordinari… Copii tin minte bataia si o aplica atunci cand sunt parinti pentru ca „asa se face, eu asa am crescut si uite ce bine am ajuns”
Exista zeci de metode de a pedepsi fara a bate pe nimeni.
Iar sa bati copilul ca nu sta in biserica… alt concept infiorator, ma mir ca nu iti dai seama ca nu sta de dragul lui dumnezeu ci de frica bataii.
Nu vad cum asta e educatie… daca nu vrei sa-l educi sa-i fie frica incontinuu.
Marius, normal ca frica bataii functioneaza, pai ce, tu ai fi bleg sa nu renunti la un beneficiu minor (o jucarie) pentru a castiga unul major (ala de a nu te durea nimic?)
E reflex pavlovian si nimic mai mult.
Evoluează, da, sînt părinți extraordinari, i-am văzut cu ochii mei, nu-i bat pe copii cu picioarele în cap.
Tocmai asta este un avantaj, copiii țin minte. Asta-i clar.
Da, sînt de acord că astfel de reflexe, teama, frica, frustrarea sînt extrem de benefice în educație.
Un proverb evreiesc spune că orice proces de educație începe cu o frustrare. Iată cum se iau majoritatea premiilor Nobel 🙂 cu oameni care au fost frustrați de mici…
🙂
Am un post pe chestia asta, despre frustrarea copiilor versus alintarea lor…
Chestia cu frustrarea copiilor versus alintarea lor ma intereseaza foarte tare. Cand ai de gand sa o postezi?
Mai tirziu…. sa imi fac timp, abia ne-am revenit dupa venirea din Statele Unite, sintem pe fusul orar gresit… abia ne revenim si aici nu ne-au asteptat numai bucurii..
Ai o fiica de 17 ani 🙂 sau ti-ar placea !
AM O FIICA DE 17 ANI, WES, ea există, s-a născut acum 17 ani 🙂
sînt bătrîn, mult mai bătrîn decît îți imaginezi 🙂
Marius, multumesc, va doresc la fel.
Irina, noi sîntem aproape la capăt… cu unul… 17 ani… mai avem puţin… Tocmai am fost la o nuntă la care mireasa avea 19 ani.. Scarry!!! 🙂
Depinde cat de maturi suntem la anumite varste, Marius. Intelepciunea nu sta in perii albi, ci in pazirea Cuvantului lui Hristos.
Zic de două ori amin la asta!
Irina sa-ti binecuvinteze Domnul familia, sa-ti traiasca fetitele.
Nu, Andrei nu e un sfant nemiscat,se mai plimba si prin biserica(bine ca nu se supara fratii) pe el.
Iti dau un ex. ca sa vezi ca nu-s prea mici sa intelega cate ceva:
Pe la inceputul anului a avut fr Marius o predica despre varsta de 12 ani.(era o grupa de aceasta varsta in biserica).A dat fr. un sfat in legatura cu privitul la televizor.Dupa ce am plecat acasa, tatal meu se uita la stiri,si Andrei i-a spus urmatoarele; „A spus fr. Marius ca nu e bine sa ne uitam la televizor,si sa stii ca nici stirile nu-s prea bune.”
anul trecut cand am ajuns cu cititul bibliei la Tit, m-a intrebat ce-s alea stapaniri, i-am explicat ca sunt „sefi” si ca trebuie sa ascultam de ei, a urmat o ploaie de „de ce” si „cine” dupa care s-a luminat la fata si (fara sa fie vorba de biserica) A ZIS „acuma stiu, fratele Marius este seful nostru la biserica”
hihi,scarry pentru tatal miresei, ca ea abia asteapta
cat despre capat…stii cum e, cat de mari ar fi copiii noi ramanem mereu parintii lor, si avem de lucru :)). Dsigur, „de lucru” mai usor ca inainte (sper !!!)
aha, chiar acum la masă am discutat despre asta.
Doresc copiilor mei fericirea. Noi ne-am căsătorit devreme, la 20 de ani. Aşa doresc şi fiicei mele şi fiului meu. Doresc să se îndrăgostească devreme, bine şi să fie părinţi tineri. Eu am fost fericit! De ce aş fi egoist să îi întîrzii fiicei mele bucuria căsniciei.. numai să îi vină vremea şi vremea vine cu mirele şi după ce vine mirele trebuie să vină vreme cu el.
Frate Marius, prima data cand v-am intalnit a fost in data de 24 oct 2009 la inmormantare in Bistrita, si de atunci citesc blogul dumneavoastra , si imi place tare mult cum tratati diverse probleme.
Sunt tanara, 26 ani, si 2 copii(baieti) unu de 2ani si 4 luni iar celelalt de 4 luni. Ieri am avut o experienta care m-a marcat putin si abia am asteptat sa intru sa vad care este si parerea dumneavoastra in legatura cu asta. Sotul meu este presbiter, si incerc sa-l sustin cat pot in lucrare, fara insa a neglija educatia baietelului mai mare, Filip. De cand ma stiu parintii mei m-au invatat sa respect Casa Domnului, si consider ca si copilasii nu trebuie opriti de la Bisserica, dar nici sa ajungem sa faca ei legea acolo.
ieri la biserica Filip a facut niste gesturi pe care nu le-a mai facut(mima ca scuipa, a ridicat mana sa ma loveasca)si asta pentru ca statea cu alti 4 copii carora mamicile nu le interzic nimic, se pot plimba, pot iesi afara cat vor. Eu am incercat sa ma impun, pentru a nu deranja, l-am scos afara din Biserica, lasandu-l pe cel mic cu maica-mea, si i-am spus ca nu e bine ce face, am intrat si dupa cateva minute a inceput din nou, l-am scos din nou afara, dar de data asta, l-am pleznit peste manuta, si la fundulet, mi-a promis ca va sta cuminte. neavand unde sa stam am revenit pe ultimele banci unde stau copiii(neavand o camera a lor), urma Cina Domnului, din nou au inceput harjonelile intre cei 5, priviri ale fratilor intoarse in spate, la care m-am vazut nevoita sa-l scot din nou afara. i-am aplicat din nou cateva si l-am certat. dupa care am plecat acasa. acuma ceilalti baieti sunt verisorii lui, mamele lor sunt mai indulgente,ele n-au avut de spus nimic la comportamentul copiilor lor, desi sunt mai mari , media4-5 ani, maica-mea m-a suna si m-a certat urat de tot pentru ce am facut. I-a ramas pe retina doar manutle lui rosii, si secventa in care il certam.
Vreau sa specific ca e un copil foarte cuminte, se mira toti musafirii si vecinii cat de mult ne asculta si cum se comporta, dar intre alti copii e de nerecunoscut, face gesturi pe care nu le intalnesc in particular, mi-e frica ca e infulentat.
Sunt putin tulburata(ca vinovata nu ma simt), pentru ca toate mamicile din biserica ma critica, si din pacate am ajuns sa ma critice si parintii mei. Am impresia ca daca acuma-l neglijez la un gest urat, acesta va aduce dupa sine alte 10. Nu vreau sa fac un copil perfect, pentru ca nici eu nu-s perfecta, dar nici nu pot trece cu vederea peste faptele lui rele.
Dati-mi va rog un sfat.
sa-l tin acasa pana va creste mai mare, sa nu-l duc la biserica?
stimata Ica,
multumesc ca m-ati contactat.
problema dvs. este destul de simpla.
atit timp cit va fi in preajma acelor copiii va simti ceea ce psihologii americani numnesc peer pressure, o presiune din partea congenerilor, a celor de vîrsta lui, pe care vrea să îi impresioneze.
Nu vă mai aşezaţi lîngă acele mămici.
este motivul pentru care homeschoolingul este o soluţie, îi scoate pe copii din acest mediu.
Stati linistita in privinţa criticilor din partea celolrlalte mame. Isi vor culege roadele.
de curind s-a descoperit că acei copii care au primit o educatie mai aspra au mai multe sanse de succes in viata si sint mult mai comunicativi.
Biblia nu se dezminte nici la acest capitol.
Crutati copilul, dar nu crutati nuiaua 🙂
Nu-i aşa că spune frumos Cuvîntul?
Să-l duceti la biserică, neapărat.
LAsati-l sa stea cu tatal pina cind acesta urca la amvon. Izolati-l de ceialalti copii si izolati-va la biserica de celelalte mame in timpul slujbeli.
Ispitele sint mari, mai ales cind ceialti copii vin cu jucarii, bomboane, pufuleti.
LKa biserica venim ca sa ascultaăm Cuvintul. Acolo nu-i gradinita.
Eu sint impotriva salilor mama si copiulul. Copiii trebuie sa stea in biserica linga parintii lor.
chiar daca mnai scincesc, mai fac zgomot etc.
Si eu cred ca trebuie invatati copiii de mici sa stea in biserica,dar cum faci cu atmosfera?Ma refer la faptul ca daca sunt mici tare copiii fac galagie, alearga.De ce nu sunteti de acord cu camera mama si copilul?De obicei fratii si surorile se uita urat la mamicile care tin in biserica copiii mici, ma refer la varsta cand abia incep sa mearga si sunt foarte energici.
pentru că trebuie ca întreaga familie să fie la închinare, copiii trebuie obişnuiţi cu biserica de mici, aşa cum sînt obişnuiţi cu hrana…:)
De obicei? Depinde în ce biserică eşti.
multumesc tare mult pentru sfaturi,ma credeam singura pe contrasens, e un pericol pentru noi mamele, din a ne face din proprii nostri copii niste idolasi, si recunosc ca si eu ma lupt uneori cu asta.
Domnul sa va binecuvinteze.
Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.
Sper că a fost de ajutor.
@Marius
De obice se spune ca atunci cand copiii iau directii gresite parintii sunt devina. Avem exemple clasice pozitive in acest sens, de ex. Avram sau negative: Eli.
Intrebarea mea este cu ce s-a gresit in educatia lui Samson? El creste mare conform planului lui Dumnezeu, maica-sa s-a supus poruncii ingerului atunci cand era insarcinat dar si dupa aceea (nu i s-a taiat parul capului).
Alt caz.
Suntem tentati sa judecam atunci cand de ex unul din 4 copii nu sunt crestini. Totusi parintii si-au dat silinta pentru toti 4. La unul sa zicem ca nu au reusit. Au gresit parintii intr-adevar in cazul celui de al patruluea? Ce rol are decizia lui personala?
M-as simti prost sa arat cu degetul spre o familie care cu durere isi vede unul dintre copii in lume desi a facut ce a putut pentru ai tine pe toti in biserica. Sa-l judeci pe om e usor…as fi facut eu mai bine?
Cu ce s-a greşit în educaţia lui Samson? A fost un copil alintat, după părerea mea, asta deduc eu din context. Cînd a spus… „o vreau, căci îmi place… „, părinţii s-au executat.
Eu am trăit în familia noastră această tragedie. Este harul lui Dumnezeu, dacă TOŢI copiii sînt convertiţi. Numai HAR!!!
cunosc părinţi şi oameni cu totul deosebiţi în opinia mea, cu toate astea au cîte un copil în lume.
Cu toate astea… pastor fiind, cred că trebuie să mă retrag, dacă fiul meu, Naum, nu mai urmează calea Domnului.