Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Ion Miu cel mai tehnic tambalist pe care l am auzit. mai sunt si altii foarte buni care au creat scoala de tambal in romania, incepand cu Toni Iordache apoi Giani Lincan, Leonard Iordache (si baiatulul lui = Toni’s grandson!). Maestrul Ion Miu are doi baieti care i calca pe urme George si Robert.
un tube cu cel mic Robert, cu o piesa veche din folclorul romanesc inregistrata prima data (din cate stiu eu) de Fanica Luca (nai).
http://www.youtube.com/watch?v=it1HsA3dhMw
Mulțumim pentru răspuns, GS. Foarte frumoasă piesa!
si daca tot l am postat pe Robert am zis sa pun un tube si cu fratele lui George Miu. o tema cu variatiuni foarte cunoscuta, inregistrata si de Toni Iordache si de Ion Miu insa la George armonia e cu totul altceva, mai ales in introducere, cea mai buna inregistrare data piesei.
Multumesc pentru video, GS!
Cu adevărat spectaculos!!!
SUPERB!!!!!
Nu-i așa? Ce păcat că acest instrument a fost compromis!
Buna ziua,
M-ar interesa sa cunosc unde pot urma lectii de tambal in Bucuresti. Ma puteti ajuta cu un numar de contact al vreunui artist care se ocupa si de cursuri?
Va multumesc din suflet.
Dana Dilimot
draga Dana, nu ştiu şi nu te pot ajuta, din păcate. Sper să găseşti răspuns la întrebarea ta.
Ştie cineva? GS?
complicat… sunt scolile de arta populara unde se preda la copii si profesorii cred ca sunt dispusi in functie de timp la meditatii. e posibil si maestrii cunoscuti dar acolo cred ca trebuie vb cu cineva care i cunoaste personal. daca intri pe primul link din postare gasesti channelul de tube al lui R Miu si ii poti pune o intrebare unde poti gasi un profesor, din cate stiu eu intra pe channel des.