Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
In situatia lui sunt probabil multi altii. Nu ma refer la scandaluri cu femei ci la viciul puterii care nu alege victimele in functie de religie. Nu stiu cine rezista unei multimi care te divinizeaza fara sa-ti dea viata si echilibrul peste cap.(si mai facem inca spume vorbind de Michael Jackson) E mai usor sa condamni totusi doar viciile usor de recunoscut. Zeii mai mult sau mai putin telegenic evanghelici sunt rezultatul unei complicitati generale. Ei, zeii, se nasc si-si alimenteaza si auto-justifica pofta de putere care, incidental are legatura si cu cea sexuala, iar multimea ii pastreaza acolo pentru ca nu pot crede fara sa vada vitelul de aur pe soclu.
Awesome music though. I feel with him as a fellow human
Sam, bun re/re/re/re/re venit inca o data. realmente iti simteam lipsa 🙂
Da, este foarte greu sa rezisti tentatiilor puterii, mai ales ca odata cu puterea vin banii, influenta, etc.
ai dreptate, si noi sintem vinovati pentru constructia acestor idoli.
Ce bine ar fi ca aceasta pocainta sa fie autentica! Vorba lui Viorica, dupa anumite experiente, ajungi sa nu mai crezi in lacrimi.
Nu stiu ce sa cred dar Jummy S.tot asa canta cu lacrimi si acum 20 ani .Sa fie alte lacrimi ale pocaintei ? Doamne ajuta! A fost unul dintre care mi-a placut mult inainte ,cumparam casetele lui si le ascultam cu placere .M-a descurajat mult pacatul lui ,nu mai cred in lacrimii .
Daca ai ajunge sa nu mai crezi in lacrimile copilului tau ar fi grav.
Daca aproapele e prea…departe de tine da, e posibil sa nu mai crezi in lacrimile lui. Pe-ale tale sunt sigur ca le crezi pana la moarte.
Apropo, am ascultat pe youtube cantecul , am citit comentariile la el. Unul singur a fost negativ din o suta si ceva. Unii mai cred in lacrimi, doar ca noi suntem prea aproape de…Moscova
Da, Sam, depinde de ce fel de larimi, eu nu cred in unele lacrimi ale fiului meu… lacrimile de isterie, dar sint lacrimi in care cred,
probabil asta este parte din arta unui parinte…
sa deosebeasca lacrimile si zimbetele…
Lacrimi de isterie?? Nu stiu sigur cum arata. Urlete, da.
Lacrimile dovedesc suferinta, exterioara sau interioara. Si isteria copilului poate fi un mijloc de a-si exterioriza lipsa cand lacrimile nu-l ajuta.
Nu asta era important. M-am legat de doua lucruri: unul e graba cu care sfintii dintre noi se debaraseaza cat mai repede de cei necurati din diverse motive principalul fiind frica de contaminare, al doilea e diferenta nu chiar inexplicabila cu care este tratata caderea unuia dintre coreligionari in tari mai civilizate (vezi comentariile la clipul de pe youtube) si cea de prin zona noastra.
Daca nu ne pasa de porunca sa nu judecam (oameni nu fapte) pentru ca suntem crestini s-a facem macar din respect uman pentru aproapele.
Anyway, pentru cei care arunca si acum ca si spartanii pe handicapati de pe stanca ca sa ramana doar cei perfecti, buni de bataie, un text-doua din Carte poate fi ignorat. Sau adaptat.
Daca subiectul propus se vrea un indemn la „nu faceti ca el” la mine a avut efect invers : de cate ori cadeti sunteti fericiti daca aveti puterea sa va ridicati ca el.
Pentru cei care nu cad : sanatate, dar nu traim pe aceeasi planeta.
draga Sam, crede-ma, am vazut si lacrimi de isterie…
apa sarata o ochilor poate ascunde multe păcate, frustrare, ciudă, orgolii ciupite… ehehe… pentru multe lucruri putem stoarce ochii..
Ai dreptate, uneori biserica este ca o armata care isi impusca ranitii… trebuie sa recuperam felul în care se recupereaza… crestinii cazuti.
interesanta asocierea dintre putere si ispita. credeti ca teleevanghelistul nostru a cazut din acest motiv? poti sa cazi la fel de bine si fara el.
Da, Michael, dar sint ispite si ispite. Fiecaruia ne este potrivita ispita dupa putere si Dumnezeu a pregatit si mijlocul sa iesim din ea. reusesti, iar reusesti, iar reusesti,,,, creste puterea testului, de aceea trebuie sa fim veghetori tot timpul
uneori, cind ai succes, tinzi sa o lasi mai moale, sa nu mai veghezi
Viorica, chiar ma gandeam la cele spuse de tine si mi-a venit in minte David, ma uimeste afirmatia lui Dumnezeu in urmatoarele cuvinte: „Am gasit pe David, fiul lui Iese, om dupa inima Mea, care va implini toate voile Mele.” (Fapt.13:22)
Oare de ce il iubea Dumnezeu atat de mult pe David?
viorica, sa nu punem la indoiala pocainta cuiva care pretinde acest lucru. chiar daca mai cade, din moment ce persoana repectiva duce o lupta, ramane sa`l apreciem pentru asta. nu toti suntem atat de „tari” iar rigiditatea unora nu face decat rau.
PAcat de anii pierduti.
Slava Domnului pentru iertare si restaurare.
E mai nou cazul lui Ted Haggard.
Exista ceva maret in pocainta autentica…ceva care a ajuns in lumea noastra, venind direct de dincolo.
Asta imi reaminteste faptul ca pocainta este darul lui Dumnezeu.
Asa a aparut psalmul 51.
Poate o sa intelegeti mai bine la ce ma refer, citind scrisoarea lui Ted Haggard, adresata bisericii sale, dupa ce zvonurile despre viata sa imorala, s-au dovedit adevarate.
http://www.beliefnet.com/News/2006/11/Ted-Haggard-I-Am-A-Deceiver-And-A-Liar.aspx
Intr-adevar sa-ti ceri iertare public e dovada de curaj. In plus arata nevoia omului de nu fi alungat din comunitatea in care a investit viata lui pentru ca , in ciuda caderilor, familia ramane familie.Inclusiv cea spirituala.
In plus , Isus a venit pentru cei bolnavi si ei sunt peste tot: si inauntru si afara
Draga Dan H. ma indoiesc de pocainta lui TEd. a scris scrisoarea aceea, am citit/o, dar recent, anul trecut a aparut la un post de televiziune de aici din America, sustinind agenda homosexuala… din punct de vedere crestin, se intelege…
Fratilor ,eu cred in reabilitare spirituala si poate omul este sincer .Eu il cunosc de mult timp il vedeam la tv .saptamanal ,imi placea mult de el de sinceritatea lui cu care canta si predica ,dar…m-a inselat .Pentru ca in acelasi timp era un pacatos .Multi ne arata cu degetul din cauza lui si a altora ca el .David da,a pacatuit dar a si plans mult pentru pacatul lui .Dumnezeu l-a zdrobit mult ,ii moare fiul cel mai iubit ,urmarit de Saul ,luptele care s-au dat in viata lui si recunosterea pacatului l-a facut pe David sa se pocaiasca si sa ajunga om dupa placul lui Dumnezeu .Eu cred ca pastorii care au pacatuit sa stea in banca lor si sa nu mai aibe curajul de a mai urca la amvoane .Dumnezeu sa trezeasca pe toti pastori si sa-i pastreze curati!
Este îngrozitor si regretabil pentru mărturia creștină publică și pentru imaginea slujitorului creștin.
Doamne păzește-ne mintea, ochii și umblarea.
E important sa meditam la asta:
Interesant, Sabin…