Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Foarte PUTERNIC mesajul.
Multumim!
Te descurajeaza C.S.Lewis: „The husband is the head of the wife just in so far as he is to her what Christ is to the Church.” Ma face sa nu imi mai doresc insuratoarea, daca ar fi dupa ceea ce pot face eu. Sa fii ca Hristos wow, nu ajunge nimeni standardul ala.
Poate doar in masura in care esti locuit de El, te lasi amprentat de El si incepi sa aduci cu o imagine neclara, incetosata a Lui (doar pentru ca El este acolo).De unul singur nu se poate.
Asta inseamna ca cei care nu il au pe Hristos nu au inteles ce inseamna sa fii sot si nu sunt de fapt soti?
Nu suna foarte romantic;pentru ca nici nu este. Seamana cu ceea ce spunea Paul Washer intr-o predica:”Sunt chemat sa imi pun (sa-mi dau) viata inaintea sotiei mele” Asa pot deveni pentru sotia mea ceea ce este Christos pentru Biserica Sa. Sa o iubesc chiar si atunci cand merita mai putin.Nu cred ca C.S.Lewis se referea la perioada cand trebuie sa iti alegi partenerul de viata; ca doar nu ma duc sa o iau pe cea care imi displace cel mai mult
Nu stiu daca intrebarile acelea s-ar cuveni sa fie puse de socru, unele dintre ele sunt chiar foarte intime si ma indoiesc ca socrul ar putea sa pretinda sa fie implicat in vreun fel in luarea acelor decizii
BenO, nu este vorba de a ajunge perfect precum Cristos si dupa aceea sa te insori… Ar fi o coada lunga de codane la tine la usa…:)
este vorba de modelul comportamental, de sacrificu.
Am glumit cu intrebarile puse de socru, dar unele dintre ele ar trebui puse chiar de socru.. vorbesc precum unul care in vreo trei sau patru ani s-ar putea sa trebuiasca sa pun intrebarile acestea unui tinar…. curatind pusca in sufragerie 🙂
Imi e mila de bietul tanar, sper sa nu fie tipul emotional ca e de rau 🙂