Am citit astăzi cu stupoare, perplexitate, uimire și un pic de bucurie ironică răspunsul pe care laureatul premiului Nobel pentru economie l-a dat la întrebarea:
Cum vom ieși din criză?
Răspuns:
Dumnezeu știe!
Nu știu dacă Paul Krugman este credincios, dar cel puțin este onest. Mă bucur să văd oameni de știință care nu se mai tem să spună: nu știu, care au îndrăzneala de a fi umani, vulnerabili, iar premiile și distincțiile nu-i responsabilizează atît de mult încît să se simtă datori să ne mintă numai pentru a păstra aparențele.
Oare pe cînd vom putea și noi păstorii să spunem cu seninătate și umilință din cînd în cînd: nu știu, Dumnezeu știe…
Poate că același lucru l-am putea face și ca specialiști în Noul Testament, în Vechiul Testament… Chiar nu există explicație pentru toate lucrurile și pentru toate textele. Iată mirarea lui Andrei Pleșu pe tema asta aici. Există chestiuni în Noul Testament la care pot improviza explicații în care nici eu nu cred, dar care să mulțumească auditoriul, ba, încă să-l facă să aplaude. Oare chiar trebuie? Ce pierdem și ce cîștigăm atunci cînd sîntem onești față de neștiință, atunci cînd este vorba de aceasta, sau de imposibilitatea de a rezolva o problemă spinoasă, de neputință, atunci cînd despre asta este vorba?
Sînt iritat cînd văd colegi care la orice întrebare, fie despre vreme sau motoare, își montează fața de oracol și răspund prompt și fără clintire. Vorba vorbei: maybe he is wrong, but never in doubt.
Onestitatea față de propria ignoranță sau neputință este un bun început de drum pe calea fericirii celor cerșetori de Duh (din Matei cap. 5, și așa se poate traduce… cei săraci în Duh… cerșetori de Duh…)
Marius Cruceru 
Marius, spre deosebire de alti „premiati” si „distinsi” oameni celebri, se pare ca pe Krugman (si aici imi permit sa-ti rastorn putin fraza) „premiile și distincțiile îl responsabilizează atît de mult, încît se simte dator să nu ne mintă doar pentru a păstra aparențele”.
Dar am vazut la TV cum oameni simpli, intrebati fiind despre lucruri prea complicate pentru ei, in locul simplului raspuns „nu stiu”, se avântau in explicatii penibil de ridicole.
da, merge și așa, Mihai, așa cum spui, fraza poate fi întoarsă.
am rîs cu lacrimi la anumite interviuri din acestea la care faci aluzie… sînt o gramada pe yotube.
Sa iti asumi propria ignoranta este cu siguranta un lucru greu. Nu de putine ori mi-a fost greu sa o fac. Insa pana la urma, asa cum spune si Biblia: Adevarul ne face liberi. 🙂
Pe langa cazul oamenilor de stiinta, mai este si cel al parintilor. Ma gandesc la cat de important este sa nu iti minti propriul copil in legatura cu lucruri pe care nu i le poti explica, cu riscul de a-l dezamagi…
Draga Florin, așa cum spui Adevărul ne face liberi! Să trăim cu Adevărul în noi și în Adevăr. Cristos ne-a promis că rămîne în noi, dacă noși noi rămînem în El.
Da, de cîte ori am simțit ispita ca tată să fac pe atotștiutorul în fața copiiilor.
La un moment dat oricum se vor prinde.
Și ei au google! 🙂
Mai bine să fim cinstiți.
Mi s-a intamplat sa intreb pastori anumite intrbari la care ii vedeam clar ca nu au raspuns dar care aveau jalnica incercare de a da raspuns invartindu-se de fapt in jurul intrebarii.
Oamenii pe care ii consider cu adevarat mari sunt aceia care au curajul sa zica uneori si „nu stiu”. Poate ca unii cred ca este rusinos pentru un pastor sa zici „nu stiu” , ca si cum ei nu ar fi muritori de rand ci un fel de atoatecunoascatori.
In schimb oameni despre care am auzit, ale caror predici le-am ascultat si carti le-am citit si care mi s-au parut a fi oameni ai lui Dumnezeu, au avut indrazneala sa zica „nu stiu”
Odata fratele Octavian Baban a fost la noi la tineret si la o intrebare a unui tanar spune: „La intrebarea asta am cel mai corect raspuns posibil.Nu stiu”
Poate ca de multe ori asta ar fi cel mai corect raspuns.Bineinteles ca asta ni se aplica noua tuturor nu doar pastorilor.O mare ispita este sa incerci sa faci pe desteptul (cel putin pentru mine)
Excelent articolul lui Andrei Plesu care generalizeaza putin lucrurile
Beni, mă bucur ca ai întîlnit și oameni onești din punct de vedere intelectual. Iată că nu există doar impostori ai spiritului. Slava Domnului!
Ma bucur ca am gasit acest blog. Sa aveti bucurii!
M-am luat cu vorba. Este interesant „cersetor de Duh”
Desigur ca Dumnezeu este suveran si nu ar trebui sa ne lipseasca acel „eu stiu? Domnul stie”
Totusi Dumnezeu ne-a luat conlucratori impreuna cu El. Asta inseamna , cred eu , ca avem in toata scriptura elemente care compun slujbele pe care El ni le-a incredintat. Nu suntem niste robotei care depind de butonul apasat.Trebuie sa facem ce facem in credinta, si bazati in Cuvant.
Asa o fi? Domnul stie !