Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Citind ideea dumneavoastră, mi-am adus aminte de un coleg drag din facultate care venea seara de la studiu cântând de trezea tot palierul din campus. Pentru a evita MOTIVUL: MAI ÎNCETT!într-o nuanță de Forte, am adoptat împreună cu colegii un nou limbaj; și anume cel al nuanțelor. Pianissimo și Piano. 🙂
Excelent post de radio! Recunosc că și eu sunt unul dintre acei care lucrează, ascultând muzică! Doar că de multe ori mă trezesc cu ochii închiși,dirijând muzica!
am vazut ieri un afis… intr/un magazin de muzica si instrumente de amplificare… DACA TI SE PARE CA ESTE PREA TARE INSEAMNA CA ESTI PREA BATRIN…
ar trebui sa fie tocmai invers, pentru ca surzim avem nevoiede mai tare…
Frate Marius, si eu pot lucra fie in gospodarie fie anumite lucruri ce tin de studiu, lectura, ascultand muzica. Dar muzica care ma stimuleaza, ma ajuta cel mai mult e cea clasica. Nu am avut parte de o educatie in sensul acesta, dar nu e prea tarziu, si m-am decis sa studiez genurile muzicale, instrumente etc. In ultimii ani am ascultat multa muzica clasica, corala, imnuri crestine, si am observat ca am devenit mai sensibil, mai doritor de frumos, si am un sentiment placut de dor dupa ceea ce a fost candva, simplu si frumos. As indrazni sa va recomand un site de muzica de toatea genurile intitulat „live 365”. Veti gasi muzica Crestina, corala, intrumente de suflat, pian, muzica baroca, concerte, sau muzica alternativa. Poate ca il stiti, insa m-am gandit sa va trimit totusi adresa, linkul putin mai jos.
http://www.live365.com/cgi-bin/directory.cgi?searchdesc=mcfnetwork1
Avantajul este ca poti in schimbul unei adrese simple de inregistrare sa ai radioul tau in care sa-ti presetezi posturile de radio favorite, si credeti-ma sunt foarte multe si diverse. Un alt lucru bun este ca melodia si autorul, compozitorul si de multe ori cel care interpreteaza apar pe acel radio virtual, putand astfel sa-ti cultivi cunostintele muzicale intr-un mod siplu si relaxant. Eu va recomand urmatoarele posturi:
Fine classics – muzica clasica diversa
Baroque 24/7 – muzica baroca
Sacred Choral music – muzica corala crestina (nota +10)
Life Talk Music – muzica crestina moderna de buna calitate
Old Christian Radio – muzica cretina (+10)
Multumim pentru postul de radio indicat.
Cu drag David Cristian
Draga David Cristian, eu ascult TOT felul de muzica, dar … se pare ca odata cu batrinetea 🙂 incept sa ma duc spre muzica veche, eu ma invechesc pe pamint si ma dau cu lucrurile vechi,
interesant este ca se molipseste si la copii.Naum vrea Viola da gamba, sa vedem ce voi face pentru Neriah,
aceste posturi sint foarte bune petru educatia muzicala pentru ca gasesti imediat sursele si poti sa iti faci dosarele cu informatii solide depre autori si muzica
Se stie cat de „indemanatici”sunt artistii ,si muzicienii in special…
Ar fi benefic pentru auto serivice-uri.